Sadako Sasaki s-a născut pe 7 ianuarie 1943 la Hiroshima, în Japonia, și avea doar doi ani în momentul bombardamentului atomic de la Hiroshima din 6 august 1945. Micuța și familia ei locuiau la doar 1,6 km de „nivelul zero”, punctul în care a avut loc detonarea bombei nucleare.
Copila a fost aruncată pe fereastră în momentul exploziei, imediat mama și bunica ei au alergat afară să o caute crezând că e moartă, dar au găsit-o în viață. Mama a luat-o în brațe și a început să fugă, dar cele două au fost prinse de ploaia radioactivă declanșată în urma exploziei nucleare. Bunica a intrat înapoi în casă și nu a mai fost văzută niciodată de atunci.
Fetița a supraviețuit și a devenit una dintre cele mai cunoscute hibakusha (cuvântul japonez pentru persoanele afectate de bomba nucleară). La câțiva ani după explozie, medicii au observat o răspândire a leucemiei, în special în rândul copiilor, iar la începutul anilor 1950 a devenit evidentă conexiunea dintre boală și expunerea la radiații.
În noiembrie 1954, Sasaki a început să prezinte umflături pe gât și în spatele urechilor, iar după două luni, în ianuarie 1955, a fost afectată de o hemoragie apărută la suprafața pielii de pe picioare. Ulterior, copila a fost diagnosticată cu leucemie, a fost internată la Spitalul Crucii Roșii din Hiroshima pe 20 februarie 1955, iar medicii au estimat că speranța de viață în cazul ei este de maxim un an. În ziua internării, numărul de celule albe din sânge depășea de șase ori valoarea normală pentru un copil de vârsta ei, a doua zi a primit o transfuzie, dar starea nu i s-a îmbunătățit.
În august 1955 a fost mutată într-o cameră cu o fată pe nume Kiyo, o elevă de liceu cu doi ani mai mare decât ea, care primise de la câțiva colegi niște cocori din origami. Tatăl lui Sasaki, Shigeo, i-a spus micuței legenda cocorilor, care a inspirat-o să plieze 1.000 de bucățele de hârtie în formă de pasăre, fiind convinsă că, atunci când va termina, i se va îndeplini o dorință. Deși avea mult timp liber în spital, Sasaki nu avea suficientă hârtie, așa că a folosit ambalaje medicale și orice foi găsea pentru a-și îndeplini visul, însă starea ei de sănătate se agrava de la zi la zi. Pe la mijlocul lunii octombrie, când deja se simțea foarte rău, familia a îndemnat-o să mănânce ceva, Sasaki a cerut chazuke (orez cu ceai), a spus că „e gustos”, apoi a mulțumit familiei, iar acestea au fost ultimele ei cuvinte.
Sadako Sasaki a murit în dimineața zilei de 25 octombrie 1955, la vârsta de 12 ani, în Spitalul Crucii Roșii de la Hiroshima.
Legenda spune că Sasaki nu a reușit să plieze toți cei 1.000 de cocori, ci doar 644, prietenii ei au împăturit însă restul de 356 de de bucățele de hârtie și i-au așezat pe toți în sicriul micuț al fetiței.
După moartea ei, prietenii și colegii de școală au publicat o colecție de scrisori pentru a strânge fonduri pentru construcția unui monument dedicat copiilor care au murit din cauza efectelor bombei atomice. În 1958, în Parcul memorial al păcii din Hiroshima a fost plasată o statuie a lui Sasaki ținând în mână un cocor auriu, pe placa monumentului fiind inscripționate cuvintele: „Acesta este strigătul nostru. Aceasta este rugăciunea noastră: Pace în lume”.
Povestea lui Sadako Sasaki, un simbol al victimelor inocente ale războiului nuclear, este spusă astăzi în școlile japoneze la orele de istorie legate de bombardamentul de la Hiroshima și de atunci japonezii obișnuiesc să ofere o mie de cocori de hârtie persoanelor grav bolnave sau echipelor de sportivi, pentru a le motiva să lupte pentru victorie.
