Arhiducesa Maria Christina Henriette Desideria Felicitas Raineria de Austria, cunoscută în familie sub numele Christa, s-a născut pe 21 iulie 1858 la Castelul Židlochovice, în Moravia, fiind fiica Arhiducelui Karl Ferdinand și a soției acestuia, Arhiducesa Elisabeta Franziska de Austria, fiind foarte bine educată de profesorii săi particulari. Prințesa s-a căsătorit pe 29 noiembrie 1879 cu regele Alfonso al XII-lea al Spaniei la Bazilica Atocha din Madrid. Soțul ei suferise mult după moartea prematură a primei sale soții, María de las Mercedes de Orléans, dar rolul lui era de a oferi regatului un moștenitor și a acceptat să se căsătorească relativ repede cu prințesa austriacă.
Cuplul a avut două fiice, María de las Mercedes, care a venit pe lume în 1880, și María Teresa, născută doi ani mai târziu, și astfel a fost asigurată continuitatea dinastică, dar arhiducesa a fost presată să încerce să ofere și alți moștenitori coroanei Spaniei, în speranța că va da naștere unui copil de sex masculin, care era considerat mai potrivit pentru sistemul politic.
Christa a rămas din nou însărcinată după trei ani, dar regele Alfonso al XII-lea, care suferea de tuberculoză, a murit în noiembrie 1885, la doar 27 de ani.
Desemnată regentă în momentul morții soțului ei, în 1885, Maria Christina a depus jurământul de credință la Palacio de las Cortes, în fața celor două camere legislative, însă tronul regatului a rămas vacant pentru următoarele luni.
Regula spunea că, dacă bebelușul care urma să se nască va fi băiat, el va deveni imediat suveran, dar dacă venea pe lume tot o fetiță, fiica cea mare a regelui defunct ar fi ajuns pe tron.
Pe 17 mai 1886 Christa l-a adus pe lume pe Alfonso al XIII-lea la Palatul Regal din Madrid și la scurt timp după ce s-a născut, bebelușul a fost dus dezbrăcat la premierul spaniol Práxedes Mateo pe o tavă de argint. Cinci zile mai târziu, copilul a fost purtat într-o procesiune solemnă având Colanul Lâna de Aur în jurul gâtului și a fost botezat cu apă special adusă din râul Iordan din Israel. Ziarul francez Le Figaro l-a descris pe micul rege în 1889 ca fiind „cel mai fericit și mai iubit dintre toți conducătorii pământului”. Mama sa, Maria Christina a Austriei, i-a fost regentă până la împlinirea vârstei de 16 ani, dar în această perioadă Spania și-a pierdut dominația colonială asupra statelor Cuba, Puerto Rico, Guam și Filipine în fața Statelor Unite.
Ajuns la vârsta de cinci ani, Alfonso s-a îmbolnăvit grav în timpul pandemiei de gripă din 1889-1890, starea sa de sănătate i-a îngrijorat pe medici la un moment dat pe medici, care au constatat că gripa îi atacase sistemul nervos, dar în cele din urmă și-a revenit.
Când a ajuns la vârsta majoratului, în mai 1902, aniversarea sa a fost marcată de festivități grandioase, lupte cu tauri, baluri și recepții în toată Spania, tânărul rege depunând jurământul de credință pe 17 mai.
Pe tot parcursul mandatului, regenta Spaniei a fost o femeie austeră și strictă și a devenit cunoscută ca Doña Virtudes, María la Seca, era foarte credincioasă și a fost apropiată de Papa Leon al XIII-lea. Mai târziu, după căsătoria fiului ei cu Victoria Eugenie de Battenberg, în 1906, Christa s-a rezumat la a avea un rol secundar în evenimentele publice, dar Alfonso al XIII-lea o consulta frecvent pentru a-i cere sfaturile.
Maria Christina, care suferea de afecțiuni cardiace de ceva timp, a murit pe 6 februarie 1929 la Palatul Regal din Madrid, fiind înmormântată la El Escorial. Sir Charles Petrie, biograful regelui, a susținut că moartea ei a avut un efect dezastruos asupra lui Alfonso al XIII-lea și că acesta din urmă nu și-a revenit niciodată, dovadă fiind faptul că în puțin mai mult de doi ani monarhia spaniolă s-a prăbușit.
