La mulți ani, Victor Rebengiuc!

Victor Rebengiuc s-a născut pe 10 februarie 1933 la București, într-o familie modestă, dar pentru că părinții săi s-au despărțit la trei ani de la venirea lui pe lume, viitorul actor și fratele mai mic, Aurel, au fost crescuți de bunicii materni. În 1942, tatăl său, de care nu a fost foarte apropiat, a murit în timpul războiului, la Stalingrad, iar Victor, fiind orfan de război, a dat admitere, un examen foarte strict, după cum a mărturisit el însuși, la Liceul Militar din Predeal, despre care va spune că i-a oferit, în cei trei ani de studiu, o educație foarte bună, dar și disciplină, punctualitate și ordine. Liceul a fost desființat după prima reformă comunistă a învăţământului, iar adolescentul a urmat apoi o școală electrotehnică la București.

În 1953 a fost admis la Institutul de Teatru, devenind student la clasa profesoarei Aura Buzescu și trei ani mai târziu, după absolvirea cursurilor universitare, a fost repartizat la Teatrul Național din Craiova. Tânărul actor a revenit după șase luni la București, la Teatrul Municipal (actualul Teatru Lucia Sturza Bulandra). Rebengiuc s-a căsătorit în 1960 cu Anca Verești, dar relația lor s-a încheiat cinci ani mai târziu. În 1965, s-a recăsătorit cu actrița Mariana Mihuț, urmând una dintre cele mai sensibile și longevive relații de dragoste din teatrul românesc.

Revista Teatrul scria în 1974:

“Ce ochi să fi avut doamna aceea formidabilă care a lansat un dramaturg ca Horia Lovinescu, pe când o parte din obştea scriitoricească îi nega cu vehemenţă înclinaţiile şi un actor ca Victor Rebengiuc, pe când Institutul nici nu-l confirmase bine cu certificatul de absolvire, şi o uşoară precipitare în vorbire îi dădea, încă, un defect de dicţie faţă de care mulţi mai strâmbau din nas? Şi câţi alţi oameni de teatru, pe care ochiul acela pătrunzător i-a văzut cu o exactitate excepţională în ceea ce au, mai ales, a deveni pe tărâmul acestei arte? Doamna Bulandra — căci despre dânsa este vorba — a văzut, cu siguranţă, ziua de azi. (…)

Acum, Victor Rebengiuc este un actor de rang şi personalitate. Rangul este o chestiune de stil — poţi să-i dai rolurile cele mai mici sau cele mai importante, îl poţi purta pe claviatura lirică a unei partituri sau comică, sau cutremurător dramatică, şi întotdeauna (nu se ştie cum) va răzbi dincolo de personaj o distincţie pe care n-o poate avea oricine. Distincţie pe care o explicăm prin trăsăturile de personalitate, dar n-o condiţionăm de ele — altfel, ce bine ar fi să avem numai actori investiţi cu sceptrul aurit!

O perfectă concentrare interioară, mai întâi, care îl face pe acest actor să stabilească spontan, între el şi parteneri, între parteneri şi sală, o tensiune a gândului şi a sentimentului dominant, fără echivoc. Privirea grea, pătrunzătoare, tonul care caută esenţa replicii, gestul stăpânit, econom, toate acestea sint forma prin care se exprimă un fond serios, profund dramatic, reflex al unei interiorizări complexe, grave. Asociate cu distincţia de care pomeneam, dau sclipiri regale în joc, ca cele obţinute cândva în majestuosul său Richard II. O vitalitate spontană, cuceritoare şi limpede, care antrenează întreaga-i făptură într-un joc de o irezistibilă plăcere a vieţii, simplu şi bogat. E explicaţia unor succese de aşa-zisă compoziţie, unde arta actorului a trebuit să se exerseze pe registre elementare, dar în limite de autenticitate. O inteligenţă a accentelor — pentru că, oricât ar părea de curios, părerea noastră e că Victor Rebengiuc nu este un actor de forţă, ci un actor care ştie să pună accentele. Că le pune cu o anumită forţă, ca în neuitatul Pamfil din Ziariştii, şi forţa asta o apreciem noi, e cu totul altceva. E măiestrie.”

Revista Cinema din 1966 îl prezenta pe Victor Rebengiuc prin preferințele sale:

“Literatură: Hemingway, Steinbeck.

Muzică: Folclorică şi jazz.

Pictură: Impresioniştii francezi şi Ion Gheorghiu.

Poezie: Eminescu, Arghezi, Blaga, Bacovia, Barbu. Şi Marcel Mihalaş.

Film: Filmele bune, indiferent de gen.

Rolul preferat în teatru: Aproape toate, cu mici excepţii.

În film: Nu ştiu dacă-l voi juca vreodată.

Actorul: Jean Gabin, Batalov, Renato Salvatore.

Actriţa: Annie Girardot şi Jeanne Moreau, Lea Massari.

Regizorul: Ciulei şi Penciulescu.

Părerea dumneavoastră despre:

Vedete: Vedetele nu există. Sau există numai sub formă de prefabricate.

Public: Spre deosebire de vedete, există şi este partenerul nostru cel mai de seamă.

Talent: Talentul este… îl ai sau nu-l ai. Dar lucrul acesta nu se poate ști sigur până când tehnica nu va descoperi talentometrul sau ceva similar. Despre dumneavoastră ca actor: Încă nu am jucat un rol în care să nu îmi găsesc defecte. Deocamdată mă mângâi cu ideea că sunt încă tânăr și mai am dreptul să greșesc…”

Actorul Victor Rebengiuc, autorul a zeci de roluri în teatru și film, împlinește astăzi 91 de ani, joacă în continuare la Teatrul Bulandra și reprezintă nu doar o voce lucidă a prezentului, ci și un model de demnitate și asumare rațională a misiunii pe care artiștii trebuie să o aibă în societatea contemporană.