Mitologia greacă este plină de personaje fascinante, iar printre cele mai venerate ființe divine se numără cele nouă muze, fiicele lui Zeus și ale zeiței Mnemosyne (zeița memoriei), considerate protectoarele artelor, literaturii, muzicii și științelor. De-a lungul secolelor, muzele au fost sursa de inspirație a poeților, filozofilor, pictorilor și sculptorilor, fiind venerate și invocate pentru iluminare spirituală.
Potrivit mitologiei, Zeus s-a unit timp de nouă nopți consecutive cu Mnemosyne, iar din această uniune au rezultat muzele, care trăiau pe Muntele Helicon sau pe Muntele Parnas, oferind omenirii frumusețe și cunoaștere.
Numele acestor patroane ale inspirației divine care protejează artiștii, cărturarii și gânditorii provine din cuvântul grecesc “mousa” și înseamnă “gând” sau “reflecție”.
Cele nouă muze și rolurile lor
Calliope – Muza poeziei epice și a elocvenței, considerată cea mai înțeleaptă dintre surori, a fost invocată de Homer în “Iliada” și “Odiseea” pentru inspirație, dar și de Hesiod, Pindar, Platon, Strabo, Ovidiu și Cicero. Calliope este reprezentată cu o tăbliță de scris și un stilus, simbolizând cunoașterea.
Clio – Muza istoriei, patrona cronicarilor și istoricilor. Numele ei provine din grecescul “kleos” (“faimă”)și este adesea reprezentată ținând în mână un pergament și o trompetă, pentru a simboliza transmiterea evenimentelor din trecut.
Erato – Muza poeziei erotice și a versurilor amoroase este reprezentată cu o liră și o coroană de trandafiri.
Euterpe – Muza muzicii și a poeziei lirice este adesea asociată cu flautul, fiind invocată de muzicieni și compozitori pentru inspirație.
Melpomene – Muza tragediei este înfășișată cu o mască tragică, sabie sau coroană de laur, dramaturgi precum Euripide și Sofocle dedicându-i operele lor.
Polyhymnia – Muza imnurilor sacre și a retoricii a fost reprezentată în operele de artă plastică purtând o mantie lungă și având un aer contemplativ.
Terpsichore – Muza dansului și a corului este ilustrată dansând și având în mâini o liră. Dansatorii și coregrafii o invocau pentru a le oferi harul și grația mișcării.
Thalia – Muza comediei și a poeziei idilice avea o mască comică și un toiag de cioban și a fost sursă de inspirație pentru comediile lui Aristofan.
Urania – Muza astronomiei și a matematicii este reprezentată ținând în mână un glob pământesc și un compas. Astronomii și filozofii o invocau pentru a-i ajuta să descopere tainele universului.
Muzele în literatură și artă
Muzele au fost omniprezente în operele literare ale Antichității, au fost invocate de poeți precum Homer, Hesiod și Virgiliu și considerate mediatoare ale inspirației divine în actul creației artistice. De-a lungul Evului Mediu și Renașterii, au rămas figuri simbolice, Dante Alighieri le-a menționat în “Divina Comedie”, iar Shakespeare le-a inclus în sonetele sale. În arta plastică, diafanele muze au fost înfățișate de Rubens, Delacroix și Rafael, Artemisia Gentileschi și Tintoretto.
Legenda confruntării dintre muze și Pieride
Una dintre cele mai cunoscute legende legate de muze este cea a competiției dintre ele și fiicele lui Pierus, un rege macedonean. Cele din urmă, mândre de talentul pe care credeau că îl au în muzică și poezie, le-au provocat la un concurs. „Dacă sunteți învinse“, le-au spus fiicelor lui Jupiter, „ne veți da Muntele Parnasului și malurile înflorite ale Hipocronului. Dar dacă veți avea victoria, noi vă vom da văile Macedoniei și vom căuta adăpost în munții înghețați ai Traciei“.
Muzele au primit provocarea și Pieridele au început competiția cântând mult timp, în versuri monotone, lupta lui Jupiter cu uriașii și înalțând peste măsură, prin laude, curajul pământenilor.
Calliope a fost însărcinată să răspundă din partea muzelor, a lăudat mai întâi puterea nemărginită a lui Zeus, a cântat apoi povestea zeiței Ceres, goana ei după fiica răpită, îngrijorările de mamă, numeroasele binefaceri pe care le-a făcut oamenilor. După ce ambele părți au încheiat, zeițele au fost chemate să dea verdictul, iar câștigătoare au fost declarate muzele.
Fiicele lui Pierus au început să protesteze, dar deodată corpurile lor s-au acoperit de pene negre si albe. Au fost transformate în coțofene, s-au cocoțat în copaci și continuă până în zilele noastre să pălăvrăgească fără încetare, spune legenda.
