HomeLocuri de povesteCastele și palateMadame de Guise, proprietara Palatului Luxemburg din Paris

Madame de Guise, proprietara Palatului Luxemburg din Paris

DS TW

Élisabeth Marguerite d’Orléans s-a născut pe 26 decembrie 1646 la Paris, la Palatul Luxemburg, și a fost fiica lui Gaston d’Orléans și a Margueritei de Lorena. Reședința familiei fusese proiectată de arhitectul francez Salomon de Brosse, era numită Palais d’Orléans (actualul sediu al Senatului Franței) și a fost moștenirea lui Gaston la moartea mamei lui, Maria de Medici, în 1642.

Copila a cerut să i se spună Isabelle și nu a fost crescută împreună cu cei cinci frați ai ei, ci la o mănăstire, pentru că inițial era destinată să devină stareță la abația Remiremont, fiind educată de la o vârstă fragedă în spiritul carității.

Planurile familiei pentru viitorul ei s-au schimbat, tinerei i-a fost aranjată o căsătorie cu Carol Emmanuel al II-lea, Ducele de Savoia, dar mariajul nu s-a înfăptuit, acesta făcând mai târziu, în martie 1663, o căsătorie cu sora ei mai mică. Un alt posibil soț a fost vărul ei, Henri Jules de Bourbon, viitorul Prinț de Condé, dar și această idee a fost abandonată, pentru că Henri Jules a preferat-o pe Anne Henriette de Bavaria, care era nepoata reginei Boemiei.

Mariajul cu Isabelle nu era dorit de niciun nobil de la curtea regală franceză, pentru că prințesa era cocoșată și, până la urmă, a fost ales un prinț străin naturalizat în Franța, Louis Joseph, șeful Casei de Guise, o ramură a Casei de Lorena din care făcea parte mama ei.

Cei doi s-au căsătorit la Château de Saint-Germain-en-Laye pe 15 mai 1667, în prezența celor mai importanți reprezentanți ai curții regale, inclusiv a prinților de sânge. Soțul, care era cu patru ani mai mic decât mireasa, nu numai că se afla sub controlul legal al mătușii lui, autoritara Mademoiselle de Guise, dar, în protocolul de zi cu zi, era considerat inferior din punct de vedere social și tratat ca atare în familie. Din momentul căsătoriei până la decesul ei, Isabelle  d’Orléans a fost cunoscută ca Madame de Guise.

Cuplul a avut un singur copil, pe Francis Joseph de Lorena, care s-a născut la Paris în august 1670. Louis Joseph, soțul Isabellei, a murit în 1671, din cauza variolei contractate în timp ce se întorcea de la o vizită la curtea lui Carol al II-lea, regele Angliei, iar micuțul fiu a moștenit titlurile tatălui său: duce de Guise et de Joyeuse și prinț de Joinville.

La moartea mamei ei, Marguerita de Lorena, în 1672, văduva s-a mutat în fabulosul Palat Luxemburg împreună cu micul Francis Joseph. Acesta, deși avea patru ani, suferea de o infirmitate locomotorie, nu putea merge fără ajutor și, într-un moment de neatenție al unei guvernante, a căzut și a murit din cauza unui traumatism cranian. După moartea copilului, Isabelle și-a petrecut verile în ducatul ei din Alençon, iar iernile locuia la curtea regală. În 1672, și-a amenajat un apartament privat la Mănăstirea Saint Pierre de Montmartre, unde una dintre surorile ei era stareță. După 1675, o altă soră, Marguerite Louise, Marea Ducesă de Toscana, și-a părăsit soțul și s-a mutat într-un alt apartament în abație.

Ducesa a fost susținătoarea politicilor religioase ale vărului ei, Ludovic al XIV-lea, căruia, în semn de admirație, i-a oferit Palatul Luxemburg, iar după revocarea Edictului de la Nantes, în octombrie 1685, a creat o casă pentru “Noii Convertiți” în ducatul din Alençon și s-a implicat personal în convertirea hughenoților locali.

Isabelle a murit pe 17 martie 1696, la Palatul Versailles, fiind înmormântată în Biserica Carmelitelor din Paris. Întreaga avere moștenită de la părinți și cea pe care o acumulase în timpul vieții a ajuns la sora ei mai mare, singura supraviețuitoare din familie, Marguerite Louise, Marea Ducesă de Toscana.

DS TW
No comments

leave a comment