Madeleine Vionnet s-a născut pe 22 iunie 1876 într-o familie săracă din Chilleurs-aux-Bois, Loiret. Copila s-a mutat împreună cu tatăl ei la Aubervilliers la vârsta de cinci ani și, după ce a renunțat la școală, a devenit ucenică la o croitorie. S-a căsătorit la doar 18 ani, a născut un copil care, din păcate, a murit după câteva săptămâni, apoi și-a părăsit soțul și a plecat la Londra, pentru a lucra pe postul de croitoreasă la un spital.
Vionnet s-a întors în cele din urmă la Paris, angajându-se pentru următorii șase ani la casa de modă Callot Soeurs. După o ceartă cu unul dintre directorii de creație, tânăra a amenințat că va demisiona, dar a fost convinsă să rămână în companie de cea mai mare dintre surorile Callot, Marie, care i-a oferit șansa să colaboreze direct cu ea. Mai târziu, Madeleine a spus despre Marie Callot Gerber că a fost o mare doamnă și a remarcat că, fără exemplul surorilor Callot, ar fi continuat să facă mașini Ford, dar, datorită lor, a reușit să creeze un Rolls Royce.
Între 1907 și 1911, Vionnet a creat haine pentru Jacques Doucet, dar modelele ei simple s-au ciocnit cu stilul casei de modă. În 1912, creatoarea și-a înființat propriul boutique, “Vionnet”, care s-a închis în 1914, din cauza începerii Primului Război Mondial. În 1923, Madeleine a redeschis afacerea cu un nou sediu pe bulevardul Montaigne, care a devenit cunoscut sub numele de “Templul modei”. Doi ani mai târziu, casa de modă Vionnet s-a extins cu filiale pe Fifth Avenue la New York și a început să vândă modele la cheie, pe care le adapta pentru fiecare clientă în parte.
Hainele Vionnet au dominat moda haute couture în anii 1930, stabilind noi tendințe cu rochiile spectaculoase purtate de actrițe cunoscute precum Marlene Dietrich, Katharine Hepburn, Joan Crawford și Greta Garbo. Viziunea ei despre forma feminină a revoluționat îmbrăcămintea modernă, iar succesul tăieturilor unice i-a asigurat reputația. Creatoarea de modă a instituit reguli care, la vremea respectivă, erau considerate practici revoluționare pentru piața muncii: concedii plătite și concedii de maternitate, îngrijire de zi, o sală de mese, un medic generalist și un dentist pentru lucrătoarele ei.
În anii ’20, o mare revistă franceză care a făcut o anchetă printre femeile care şi-au făcut din muncă un crez și un nume celebru, au primit de la marea croitoreasă Madeleine Vionnet următorul răspuns:
“— La douăzeci ani, nemaiavând nici soţ, nici copil, m-am refugiat în muncă. Poate că dacă eram mamă, cariera mea nu ar fi fost ceea ce este acum. La întrebarea “dacă ar fi să reîncep viaţa ce aş face”, cred că mi-aş lua aceeaşi carieră, numai nu aş putea avea experienţa care singură e compensaţia vârstei. Totuşi, aş vrea ca viaţa mea să reînceapă. M-aş înhăma din toată inima la aceeaşi povară”.
Izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial a forțat-o pe Vionnet să-și închidă casa de modă în 1939 și să se retragă definitiv din afacere în 1940. Pe tot parcursul carierei, Madeleine a creat aproximativ 12.000 de obiecte de îmbrăcăminte.
O persoană discretă, creatoarea de modă a evitat să se afișeze public și să meargă la petreceri, pentru că nu-i plăceau frivolitățile și mondenitățile, preferând să rămână fidelă propriei sale viziuni asupra frumuseții feminine. Alături de Coco Chanel, Madeleine Vionnet este creditată cu schimbarea de stil de la îmbrăcămintea rigidă și formală la haine mai comode, mai elegante și mai ușor de purtat, dar, spre deosebire de Chanel, Vionnet nu folosea tehnici de marketing și auto-promovare. Când s-a retras, în 1940, a fost conștientă că numele ei nu va mai fi rostit decât de cunoscători. Madeleine Vionnet spunea deseori că “atunci când o femeie zâmbește, rochia ei trebuie să zâmbească și ea”.
A evitat corsetele, căptușelile inutile, rigidizarea și orice artificiu care distorsiona curbele naturale ale corpului unei femei și a devenit cunoscută pentru că hainele ei accentuau forma naturală feminină. Influențată de dansatoarea Isadora Duncan, Vionnet a fost inspirată din arta greacă veche, dar stilul ei aparent simplu implica un proces îndelungat de pregătire, adică croire, drapare și fixare a tiparelor pe țesături, apoi pe manechine miniaturale. Recrea apoi piesele de îmbrăcăminte din mătase sau crep marocan pe modele în mărime naturală și folosea materiale precum crêpe de chine, gabardine și satin, țesături care erau neobișnuite în moda anilor ’20 și ’30. De obicei, comanda țesături cu două metri mai mari decât era necesar pentru a putea face drapajele, creând rochii luxoase, dar simple și moderne în același timp.
Madeleine Vionnet, care a încetat din viață pe 2 martie 1975, la vârsta de 98 de ani, este considerată astăzi una dintre cele mai influente creatoare de modă ale secolului XX.
