HomeRăzboaie și revoluțiiDuminica însângerată și rolul preotului Gapon

Duminica însângerată și rolul preotului Gapon

DS TW

Duminica însângerată este numele sub care a rămas în istorie masacrul petrecut pe 22 ianuarie 1905 la Sankt Petersburg, în timpul căruia demonstranții pașnici, neînarmați, care doreau să-i înmâneze o petiție țarului Nicolae al II-lea, au fost împușcați de gărzile imperiale în Sankt Peterburg. Marșul fusese organizat de preotul Gapon, un agent provocator aflat pe statele de plată ale Ohranei, poliția secretă țaristă.

Preotul Gheorghi Gapon era fondatorul uniunii muncitorilor din fabricile și uzinele rusești, organizație înființată și sponsorizată de poliție, cu scopul de a abate nemulțumirile populației de la activitățile revoluționare. Obiectivele acesteia erau apărarea drepturilor muncitorilor și ridicarea nivelului moral și religios al poporului, dar în rândurile organizației erau primiți numai credincioși ortodocși.

La scurtă vreme de la fondare, gruparea avea 12 filiale și 8.000 de membri, iar Gapon încerca să-i extindă activitatea și la Moscova și Kiev. La sfârșitul lunii decembrie 1904, muncitorii de la uzinele Putilov au intrat în grevă și în sprijinul lor s-au declanșat revolte și în alte fabrici, numărul protestatarilor ridicându-se la aproape 80.000 de oameni.

Represaliile nu au întârziat să apară, la Sankt Petersburg ziarele independente au fost suprimate și zonele centrale din oraș au fost declarate închise pentru întâlnirile publice. În acea duminică, părintele Gapon a organizat o procesiune pașnică către Palatul de Iarnă, cu scopul de a-i înmâna o petiție țarului Nicolae al II-lea. Deși fusese prevenit să nu înceapă deplasarea, bărbatul nu a ținut cont de avertismente. Autoritățile au adus trupe care au înconjurat palatul și au ocupat și alte puncte de importanță strategică, iar țarul a părăsit capitala, îndreptându-se către Țarskoe Selo, fără să ia în calcul o eventuală negociere cu nemulțumiții.

Muncitorii greviști și familiile lor s-au adunat în șase puncte ale orașului. Protestatarii, cu icoane în mâini, cântând imnuri religioase, s-au îndreptat către Palatul de iarnă, poliția nu i-a împiedicat nicio clipă să se deplaseze, iar în fruntea coloanelor se aflau femei și copii, tocmai pentru a preveni intervenția armatei. Pichetele militare amplasate lângă reședința imperială au tras mai multe focuri de avertisment, apoi au tras direct în mulțime. Liderul protestatarilor, părintele Gapon, a fost împușcat în apropiere de Poarta Narva. Aproximativ 40 de persoane din preajma lui au fost ucise, dar el nu a fost grav rănit.

Numărul exact al victimelor nu este cunoscut nici astăzi. Oficialii guvernului rus au declarat că au murit 96 de demonstranți și alți 333 au fost răniți, dar sursele antiguvernamentale au declarat că ar fi fost peste 4.000 de morți.

Țarul Nicolae al II-lea a descris mai târziu evenimentele ca „dureroase”. În scurt timp, zvonurile despre incident s-au răspândit în tot orașul și au izbucnit revolte și jafuri. Organizația lui Gapon a fost desființată, iar părintele a părăsit rapid țara. Se spune că l-a blestemat pe țar și, din străinătate, a continuat să țină legătura cu eserii, fruntașii Partidului Socialist Revoluționar. După publicarea Proclamației din octombrie, prin care suveranul promitea acordarea de libertăți civile, inclusiv libertatea religiei, libertatea cuvântului, cea de asociere și libertatea de întrunire și introducerea votului universal, Gapon s-a reîntors în Rusia și a reluat legăturile cu Ohrana. În aprilie 1906, a fost asasinat de Organizația Combatantă a Partidului Socialist Revoluționar, sub învinuirea de colaborare cu poliția secretă, fiind spânzurat într-o casă din Finlanda, din ordinul revoluționarului socialist Pinhas Rutenberg.

DS TW
Latest comment

leave a comment