Boris Vladimirovici s-a născut pe 24 noiembrie 1877 în reședința părinților săi din Sankt Petersburg, fiind al treilea dintre cei cinci copii ai Marelui Duce Vladimir Alexandrovici al Rusiei și ai Mariei de Mecklenburg-Schwerin. Părinții lui era foarte bogați și locuiau în luxosul Palat Vladimir din Sankt Petersburg.
Copilul a fost educat de o bonă britanică și, conform tradiției Casei Romanov, încă de la naștere a fost numit patron al regimentului de infanterie 45 Azov. În 1896, a absolvit școala de cavalerie Nikolaievksi cu rangul de stegar al regimentului și a primit de la tatăl său un teren la Țarskoe Selo, pe malul estic al lacului Kolonistky, unde și-a construit propria reședință în stilul conacelor englezești.
Ducele a devenit cunoscut pentru stilul său de viață agitat. Era foarte sociabil, îi plăcea să bea, să joace jocuri de noroc și era afemeiat, devenind un playboy celebru. În 1896, în timpul ceremoniei de încoronare a Țarului Nicolae al II-lea, a flirtat cu Prințesa Moștenitoare Maria a României, verișoara sa primară, care era deja căsătorită cu Principele Ferdinand.
Anul următor Boris a venit la București alimentând și mai mult zvonurile despre o posibilă idilă. Maria a scris despre elȘ “avea o voce atractivă, ochi blânzi și zâmbet plin de umor, care îi încrețea fruntea în linii neașteptate. Nu era chiar frumos, dar avea totuși un mare farmec”.
Marele Duce a avut o idilă cu Anna Demidova, domnișoara de onoare a reginei Alexandra Feodorovna, iar iubitul acesteia, aflând, a rupt logodna în ajunul nunții. Faimoasa balerină Anna Pavlova a fost și ea una dintre iubitele lui Boris, iar prințesa Catherine Radziwill l-a numit “teroarea soților geloși și a mamelor vigilente”. Deși bogat, Boris a pus-o pe mama sa să-i plătească o datorie de aproape o jumătate de milion de ruble pe care o făcuse la jocuri de noroc. Într-un an, a cheltuit mai mult de 25.000 de ruble pentru mesele oferite prietenilor de petrecere, 16.000 pentru slujitori și 8.000 pentru întreținerea automobilelor.
În 1901, ajuns la vârsta de 25 de ani, a avut o relație cu o franțuzoaică pe nume Jeanne Aumont-Lacroix, cu care a avut un fiu. Copilul, Jean Boris Lacroix, s-a născut în 1902 la Paris și nu a fost recunoscut.
Ca să nu izbucnească un scandal, părinții l-au trimis pe Boris într-un tur în jurul lumii care a durat până în 20 octombrie 1902. În octombrie 1903 a făcut parte din suita țarului, iar pe 26 februarie anul următor a părăsit Rusia și a mers în Extremul Orient pentru a participa la Războiul ruso-japonez.
În 1905, la Nisa, Boris a cerut-o în căsătorie pe Prințesa Victoria Eugenia de Battenberg, pe care o întâlnise cu doi ani înainte. Ea avea 17 ani și a amânat să ia o decizie până când și-a făcut debutul în societate. Apoi prințesa l-a uitat și în sezonul următor s-a căsătorit cu regele Alfonso al XIII-lea al Spaniei.
La izbucnirea Primului Război Mondial, a fost numit comandant al regimentului de cazaci Ataman, dar serviciul militar a fost o povară pentru el, căutând orice ocazie pentru a se întoarce la Sankt Petersburg, unde participa la petrecerile pe care le oferea în luxosul său conac mobilat în stil englezesc, devenit loc de întâlnire pentru “tinerii de aur” din Capitală. Evenimentele mondene organizate de Marele Duce au devenit atât de cunoscute, încât familia imperială, când a aflat de existența lor, le-a considerat o sfidare directă la adresa țarului.
În ciuda proastei reputații, ambițioasa lui mamă a vrut să-i aranjeze o căsătorie la cel mai înalt nivel. În februarie 1916 a încercat să-l căsătorească cu ducesa Olga Nikolaevna, fiica cea mare Țarului Nicolae al II-lea. Fata avea douăzeci de ani, Boris avea 38 de ani și o imagine destul de proastă în societate, așa că decizia familiei imperiale era previzibilă.
Refuzul a enervat-o însă pe Maria Pavlovna, care a început să comploteze pentru a-l detrona pe țar. Răzbunătoare, familia lui Boris a fost implicată într-o conspirație care avea ca scop înlăturarea lui Nicolae al II-lea pentru a-l pune pe fratele lui Boris, Kiril, pe tron. Planul a eșuat, dar stăruința cu care a luptat pentru această idee a ostilizat-o și mai mult pe Marea Ducesă.
În vara anului 1916, Boris s-a îndrăgostit de Zinaida Sergeievna Rachevskaya, fiica colonelului Serghei Alexandrovici Rachevski, pe care o întâlnise la un bal. Zinaida era cu 20 de ani mai tânără decât el și aparținea nobilimii ruse, dar avea un grad mult inferior. La sfârșitul anului, fata era însărcinată, Boris ar fi vrut să se căsătorească cu ea, însă o căsătorie morganatică n-ar fi fost acceptată. Pentru a ieși din situația dificilă, bărbatul a aranjat repede căsătoria Zinaidei cu un ofițer dintr-o familie de prestigiu care a acceptat acordul în schimbul plății datoriilor mari pe care le avea.
Imediat după nuntă, Zinaida a fost trimisă la Genova, unde, la începutul lunii ianuarie 1917, a născut un copil care nu a supraviețuit. Întoarsă în Rusia, a obținut divorțul și Marele Duce Boris a început să trăiască deschis cu amanta, reușind să-și atragă disprețul tuturor familiilor conservatoare din Sankt Petersburg.
În martie 1917 bolșevicii l-au pus sub arest la domiciliu, dar la sfârșitul lunii august a reușit să intre deghizat în Palatul Vladimir și, cu ajutorul englezului Albert Stopford, a luat banii și bijuteriile din seiful secret din dormitorul mamei sale. Stopford a dus bijuteriile în siguranță în străinătate și le-a depus într-o bancă din Londra.
În septembrie 1917, ducele s-a alăturat mamei și fratelui său mai mic, Andrei, la Kislovodsk, un oraș balnear din Caucaz, dar în august 1918 a fost arestat, dus la Piatigorsk împreună cu alți prizonieri și condamnat la moarte.
Norocul a făcut ca șeful comandoului bolșevic trimis să-l execute să-l fi cunoscut înainte de război, când militarul era artist la Paris și Boris îl ajutase cumpărându-i câteva picturi. Bolșevicul l-a recunoscut și, riscându-și propria viață, l-a făcut scăpat pe el și pe Andrei, un frate mai mic, care împărtășea aceeași soartă. Din acest moment, pentru că au realizat că nu mai există nicio șansă de scăpare, Boris și Andrei au decis să fugă, împreună cu iubitele lor, cu acte false, cu o barcă prin Marea Neagră.
În schimb, Marea Ducesă Maria Pavlovna a ales să rămână în Rusia, în speranța că lucrurile vor lua o altă întorsătură și că fiul ei, Kiril, va deveni țar.
Ajunși la Constantinopol, Boris și Zinaida au încercat să obțină permisiunea de a merge în Marea Britanie, dar le-a fost refuzată trecerea pe o navă de război britanică, au plecat în Franța, însă au fost expulzați după câteva săptămâni, au vrut să se stabilească în Spania, însă nu au primit niciun răspuns de la autorități, așa că s-au stabilit la San Remo. Cuplul s-a căsătorit la Genova, în Italia, pe 12 iulie 1919, apoi cei doi s-au stabilit provizoriu la Nisa, iar în 1922, s-au mutat la Paris, în apropiere de Champs-Élysées, într-o locuință somptuoasă, unde organizau deseori petreceri luxoase.
Marele duce Boris Vladimirovici și frații săi s-au reunit în exil în septembrie 1920, la Contrexéville, în sudul Franței, la decesul mamei lor, Marea Ducesă Maria Pavlovna, ultima dintre Romanovi care a părăsit Rusia bolșevică și prima care a murit în exil. Boris a moștenit smaraldele mamei, cele mai valoroase piese din colecția Marii Ducese, dar pe cele mai multe le-a vândut.
Printre ele se afla și faimosul colier care fusese cumparat de Maria Pavlovna de la Cartier și care a fost apoi vândut Barbarei Hutton, una dintre cele mai bogate femei ale lumii. Cu banii din smaralde și dintr-un cont de la o bancă americană pe care-l deschisese înainte de Revoluția bolșevică, ducele a cumpărat un castel, Sans Souci, aflat în apropiere de Paris. Cuplul nu a avut copii, dar cei doi au crescut-o pe nepoata Zinaidei, Natașa, căreia i-au oferit o educație bună și o viață lipsită de griji.
Fratele lui, Marele Duce Kiril, s-a autoproclamat țar în 1924, dar Boris nu s-a implicat în niciun fel în mișcările marii emigrații albe.
În timpul lungilor ani de exil, fostul playboy a rămas îndrăgostit de soția sa, dar l-a vizitat des și pe fiul nelegitim, Boris Lacroix, care fusese crescut în Franța de familia mamei sale.
Marele Duce Boris Vladimirovici s-a îmbolnăvit grav și a murit pe 9 noiembrie 1943, la vârsta de 65 de ani.
