HomeMonarhia în RomâniaMarea manifestație anticomunistă din 8 noiembrie 1945

Marea manifestație anticomunistă din 8 noiembrie 1945

Marea manifestație anticomunistă
DS TW

Marea manifestație anticomunistă din 8 noiembrie 1945 a fost organizată în Piața Palatului din București cu ocazia aniversării zilei de nume a regelui Mihai al României și, conform Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc, “a fost prima și una dintre cele mai consistente mișcări de protest îndreptate împotriva regimului comunist și, în același timp, în favoarea afirmării atașamentului față de valorile democrației liberale și ale monarhiei”.

marea manifestatie anticomunista

Conform datelor oficiale, intervenția violentă a forțelor de ordine împotriva manifestanților s-a soldat cu 11 morți, zeci de persoane rănite și sute de arestări. Unul dintre organizatorii evenimentului, regretatul liberal Radu Câmpeanu, spunea într-o conferință organizată la Ateneul Român în 2010:

“Eram președintele Tineretului Național Liberal, aveam un comitet de conducere al organizațiilor pe țară și acolo am pus chestiunea să facem manifestația de 8 noiembrie, de Ziua Regelui. Toată lumea a fost de acord. Acest acord fiind făcut, m-am dus la președintele partidului, domnul Dinu Brătianu, să-i spun care a fost hotărârea noastră. El a fost foarte de acord cu noi și a spus: “Bine, faceți! Dați-i drumul, organizați cum vreți, dați-i drumul!” Ceea ce am și făcut. Am început o organizare, o mobilizare foarte serioasă a studenților din diverse centre universitare, dar mai ales de la București, dar, în același timp, studenții care locuiau în provincie făceau apel și la tinerii muncitori din fabrici, am avut și dintre ei în coloana noastră.

Marea manifestatie anticomunista

În sfârșit, în ziua de 8 noiembrie, la ora 10 și jumătate, am fixat adunarea în spatele sediului nostru. Sediul nostru era pe Strada Maria Rosetti, era un parc foarte mare, o grădină foarte mare cu pomi. Acolo au venit studenții, erau peste 1.200 – 1.500 de studenți acolo, casa avea o terasă și eu le vorbeam. La un moment dat vine la mine o secretară a domnului Bebe Brătianu, care era secretarul general al partidului liberal, și-mi spune: “Domnule președinte, domnul secretar general vrea să vă vorbească”. El îmi spune așa: “Am primit un telefon de la Teohari Georgescu (care era ministru de interne) și a spus că interzice manifestația pe stradă, dar, zice, poate să vă dea ori Sala Aro, ori Scala ca să vă faceți acolo întrunirea”. Răspunsul meu, cu toate că eram așa de tânăr, a fost obraznic: “Nu, domnule secretar general, hotărârea noastră e să facem manifestația pe stradă”, la care el s-a uitat la mine foarte drăguț, așa, și-mi zice: “Bine, măi, dacă asta-i hotărârea voastră, așa faceți”.

M-am întors la studenții care erau în spate, le-am spus această discuție, toată lumea a fost de acord să facem manifestația. Ne-am hotărât atunci și am ieșit afară, în fața clubului, pe Maria Rosetti, erau strânși foarte mulți tineri, nu numai studenți, erau și mulți tineri muncitori din diverse fabrici aduși de studenți. Erau cel puțin 4-5.000 de oameni, cu 1.000 pe care îi aveam înainte, făcuserăm 5-6.000 la plecare. 100 – 150 dintre noi ne făcuserăm niște bețe cu un steguleț sus. Era și ca să ne apărăm, pentru că fuseserăm agresați de multe ori la manifestații de sindicate și de oamenii sistemului comunist. Am format o coloană cu lățime de 15 persoane, așa am plecat. Când să ieșim de pe Maria Rosetti, am văzut o coloană formată din jandarmi care ne amenințau și ne spuneau: “N-aveți voie, n-aveți voie, n-aveți voie”. Noi mergeam încet spre ei și-atunci am văzut, am auzit și am văzut, tineri ofițeri jandarmi care au spus: “Lăsați-i în pace, că ei sunt frații noștri”. Și atunci au băgat pistoalele și noi am trecut de ei. Am trecut de Maria Rosetti, crezând că mergem direct în Piața Palatului, dar am văzut că lumea de pe stradă ni se alătura și ne-am gândit să nu mergem direct, să o luăm pe Bulevardul Brătianu, ca să adunăm toată lumea aceea cu noi. Am văzut lucruri pe care și acum mi le amintesc: oameni care ieșeau din case, se opreau tramvaie, se opreau autobuze, coborau și veneau cu noi, tineri, bătrâni, în așa fel încât coloana noastră ajunsese îm Piașa Universității și coada era dincolo de Biserica Italiană, era ceva enorm. Am făcut la dreapta prin fața Universității și trebuia să o luăm pe Calea Victoriei.

Acolo erau două șiruri de jandarmi care ne amenințau cu puștile. De data asta am avut toți un soi de teamă, dar nu mai era nimic de făcut, mergeam înainte cu două lozinci pe care le aveam de la început: “Regele și patria” și “Libertate”. Am trecut direct și oamenii n-au tras în noi. Eu cred că s-au speriat când au văzut câteva mii de tineri care veneau în coloană, ce și-or fi zis, îi împușcăm pe ăștia din față, dar vin ăia din coloană și ne omoară. Și așa am trecut pe Calea Victoriei și pot să vă spun că acolo am văzut un entuziasm extraordinar al populației care a venit cu noi. Din Palatul Telefoanelor au venit o mulțime de oameni, până și funcționarele, aveau un soi de uniformă verde, așa, veneau cu noi. Și-am mers până la Sala Palatului cu lumea asta care venea, era ceva extraordinar. Și când am ajuns în piață, acolo erau oameni în grupuri împărțite pentru că umblau cu mașinile, cu camioanele printre ei să-i despartă. Erau și niște grupuri care veniseră de la Partidul Național Țărănesc, care avea sediul pe Strada Clemenceau.

Noi, când am venit cu forța aia mare, am intrat în piață, am făcut și o mare horă în jurul statuii lui Carol I și, bineînțeles, am continuat să strigăm ce strigam noi. Pe mine unii colegi m-au urcat pe gardul palatului și-am și vorbit vreo 4-5 minute, nu mai știu ce-am spus. M-am dat jos și atunci m-au luat să mergem să vorbesc și de pe postamentul statuii. Dar atunci s-au auzit împușcături, au fost primele focuri trase și, din informațiile noastre, au căzut între unsprezece și douăsprezece persoane. Desigur, nu m-am mai urcat pe postament, dar am primit imediat un mesaj de la Bebe Brătianu, secretarul general al partidului care mi-a transmis: “Părăsiți imediat piața pentru că vin ăștia de la Divizia Tudor Vladimirescu cu dispoziții foarte clare să tragă”. Bun, n-am plecat noi imediat de acolo, am mai strigat, am mai făcut o horă și până la urmă au fost incidentele cu gardul Ministerului de Interne (atunci se refăcea gardul Ministerului de interne și era un gard de lemn, studenții de la Medicină au încercat să-i dea foc). Nu am mai stat mult și ne-am întors la sediul partidului de pe Maria Rosetti și acolo ne aștepta Dinu Brătianu. Când am intrat înăuntru, a venit la mine cu mare simpatie, am ieșit amândoi pe un balcon de unde le-a spus studenților: “Bravo, ați făcut o treabă extraordinară, v-ați făcut datoria, acum mergeți acasă”.

Autoritățile au profitat de marea manifestație anticomunistă și au trecut la represiuni, ba, mai mult, au organizat o amplă contramanifestație în ziua de 12 noiembrie, despre care ziarul Scânteia a scris pe larg în ediția de a doua zi, susținând că ar fi participat 750.000 de oameni care au cerut “dizolvarea partidelor fasciste ale lui Maniu și Brătianu și arestarea tuturor celor vinovați”. Printre victimele ambuscadei din 8 noiembrie puse la cale de ministrul de interne Teohari Georgescu s-au aflat, conform aceluiași cotidian al Partidului Comunist, Alexandru Mircea, Beu Constantin, Barbu Aurelian, Cinca Ion, Constantin Sandu, Corau Vetuta, Floruța Ion, Mustăciosu Ion, Scorțaru Ion, Șulea Ion, Tudorache Ion, Halmageanu Ion și Badescu Mircea.

 

Surse:

procesulcomunismului.com

iiccmer.ro

dacoromanica.ro

DS TW
No comments

leave a comment