Maurice Chevalier, regele musical-ului

Maurice Chevalier s-a născut pe 12 septembrie 1888 la Paris și a fost fiul unui zugrav numit Victor Charles Chevalier și al Joséphinei, o tânără belgiană care realiza dantele. Cuplul a mai avut încă doi copii, Charles și Paul. Victor, care era alcoolic, și-a părăsit familia în 1896, lăsându-o pe tânăra mamă să-i crească singură pe cei trei băieți, dar curând, forțată să muncească de dimineața până seara pentru a câștiga banii necesari casei, Joséphine a ajuns să fie internată în spital pentru suprasolicitare. Charles, cel mai mare dintre copii, a preluat unele dintre responsabilități, dar s-a căsătorit în 1900, lăsând-o pe biata suferindă să aibă grijă în continuare de Maurice și Paul.

Frații au devenit foarte apropiați de mama lor în această perioadă, alintând-o “La Louque”, nume pe care Maurice avea să-l dea mai târziu moșiei sale Marnes-la-Coquette. Hotărât să devină acrobat, viitorul actor a părăsit școala la vârsta de zece ani, dar a fost nevoit să renunțe la pasiunea sa după o accidentare gravă, apoi a încercat o serie de alte slujbe: ucenic al unui tâmplar, electrician, tipograf și chiar pictor de marionete. În cele din urmă s-a angajat la o fabrică de saltele, dar, pentru că nu era deloc atent la ceea ce făcea, o mașină industrială i-a strivit degetele și nu a mai putut lucra.

În timp ce se recupera, în 1900, și-a oferit serviciile proprietarului unei cafenele din apropiere, a interpretat aici prima sa piesă, “V’la Les Croquants”, dar prestația a stârnit râsul spectatorilor. Descurajat, Maurice s-a întors acasă, unde mama și fratele său, Paul, l-au sfătuit să persevereze. A continuat să cânte neplătit la cafenea, până când un actor l-a văzut și i-a sugerat să dea o probă la un teatru. Chevalier a fost acceptat și a început să joace ca mim și cântăreț, iar prestația lui din “L’Alcazar” a fost extrem de reușită, câștigând admirația publicului.

În 1909, a devenit partenerul celei mai mari vedete feminine din Franța de la acel moment, Fréhel. Cu toate acestea, din cauza alcoolismului și a dependenței de droguri a artistei, legătura lor s-a încheiat în 1911. Chevalier a spus mai târziu că devenise și el dependent de cocaină în acea perioadă, obicei la care a renunțat când a devenit prizonier în timpul Primului Război Mondial, pentru că nu avea de unde să-și mai procure stupefiantele. După ce s-a despărțit de Fréhel, a început o relație artistică cu celebra Mistinguett, care avea atunci 36 de ani și era dansatoare la Folies Bergère. Cei doi au trăit o poveste pasională de dragoste care mai târziu a devenit publică.

În timpul războiului, Maurice a fost mobilizat, dar a fost rănit de șrapnel chiar în primele săptămâni de luptă, după recuperare a revenit pe front, dar a fost luat prizonier si ținut în Germania pentru o perioadă de doi ani. În 1916, a fost eliberat datorită intervenției secrete a admiratorului lui Mistinguett, regele Alfonso al XIII-lea al Spaniei, singurul suveran al unei țări neutre care era înrudit atât cu familia regală britanică, cât și cu cea germană.

În 1917, Maurice Chevalier a devenit vedeta spectacolului “Le Casino de Paris” și a jucat în fața soldaților britanici și americani, a descoperit jazzul și și a început să se gândească la turnee în Statele Unite. După război, s-a întors la Paris și a devenit cunoscut publicului datorită interpretării unor cântece cunoscute și astăzi, cum ar fi “Valentine”, a jucat în câteva filme, inclusiv în „Pariziana”, realizat în 1923 de Charlie Chaplin, și în opereta “Dédé”. S-a împrietenit în această perioadă pe compozitorii americani George Gershwin și Irving Berlin, care i-au propus să ducă spectacolul Dédé pe Broadway și în același an a cunoscut-o pe Yvonne Vallée, o tânără dansatoare care i-a devenit soție în 1927 și cu care a fost căsătorit timp de opt ani.

 

După ce au apărut filmele cu sunet, Maurice Chevalier și-a făcut debutul la Hollywood, în 1928 a semnat un contract cu Paramount Pictures și a jucat primul său rol american în “Innocents of Paris”. În 1930, a fost nominalizat la Premiul Oscar pentru cel mai bun actor pentru rolurile din “The Love Parade” și „The Big Pond”. În timp ce era sub contract cu Paramount, actorul devenise atât de cunoscut încât pașaportul său a avut propriul rol în filmul “Monkey Business”. Cei doi frați care erau personaje principale în film foloseau pașaportul lui Maurice Chevalier pretinzând fiecare dintre ei că este cântărețul.

În 1932, artistul a jucat alături de Jeanette MacDonald în musical-ul “One Hour With You”, producție care a avut un succes rapid, fiind considerat unul dintre filmele care au contribuit la popularizarea musical-urilor, doi ani mai târziu a apărut în „Văduva veselă”, unul dintre cele mai cunoscute filme ale sale, a semnat un contract cu MGM pentru „The Man from the Folies Bergère”, pelicula lui favorită, iar în 1935 a revenit în Franța pentru a-și relua cariera în musical-uri.

Chiar și când devenise cel mai bine plătit star de la Hollywood, Chevalier avea o reputație de mare zgârcit și mai târziu a recunoscut că ezita să cheltuiască bani pe lucruri precum schimbarea lamei briciului cu care se bărbierea, probabil din cauza faptului că toată copilăria sa fusese afectată de sărăcie, remarcând chiar el că “sărăcia este o boală care nu poate fi vindecată niciodată”.

În 1937, Chevalier s-a recăsătorit cu dansatoarea Nita Raya, o tânără născută în 1915 la Chișinău, și și-a continuat cariera de succese, piesele sale, “Prosper”, “Ma Pomme” și “Ça fait d’excellents français”, devenind rapid foarte cunoscute.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial Chevalier a continuat să cânte, retrăgându-se însă în sudul Franței, zonă care nu era invadată de germani, împreună cu soția sa, care era evreică, și cu părinții acesteia. Cuplul și părinții Nitei au fost găzduiți în această perioadă de celebra dansatoare Desha Delteil, fosta elevă a coregrafului rus Michel Fokine, și de soțul acesteia, în casa lor din Dordogne. Cântecele patriotice ale lui Maurice Chevalier precum “Ça sent si bon la France” și “Paris sera Toujours Paris” au devenit extrem de populare, iar artistul a organizat baluri caritabile în care cânta pentru a strânge bani pentru eforturile Rezistenței franceze.

Chevalier a refuzat în mod constant propunerile pe care le primea de la colaboraționiști, invocând că este bolnav, dar, în cele din urmă, de teamă că soția sa și părinții ei ar putea avea de suferit, a fost de acord să facă o “înțelegere artistică”. A refuzat să cânte la postul Radio Paris, dar a acceptat să cânte pentru prizonieri chiar în lagărul în care și el fusese încarcerat în timpul Primului Război Mondial, însă a apărut în acest spectacol cu condiția eliberării a zece prizonieri francezi.

În 1942, Chevalier a fost trecut pe lista francezilor care ar fi colaborat cu Germania, pentru a fi judecat după Eliberare. În acel an s-a întors la La Bocca, lângă Cannes, dar a revenit în capitală în septembrie. În 1944, după ce forțele aliate au eliberat Franța, Maurice Chevalier a fost acuzat de colaboraționism și, chiar dacă a fost achitat ulterior de un tribunal francez, presa i-a rămas ostilă. De altfel, actorului i s-a refuzat viza pentru Statele Unite sau Anglia timp de mai mulți ani.

 

Totuși, în propria sa țară actorul era foarte iubit. În 1946, s-a despărțit de Nita Raya (actrița a murit la Paris în 2015, la vârsta de 100 de ani) și a început să-și scrie memoriile, să colecționeze tablouri și să picteze el însuși. În cele din urmă a făcut câteva turnee în Statele Unite, în 1948 s-a întors în Franța, iar trei ani mai târziu, în 1951, când voia să plece din nou în SUA, i s-a refuzat viza pentru că semnase Apelul de la Stockholm și apăruse la o manifestație organizată de comuniști împotriva armelor nucleare.

În 1952, actorul și-a cumpărat o proprietate în Marnes-la-Coquette, lângă Paris, și a numit-o La Louque, un omagiu adus mamei sale. În același an, a început o relație cu o anume Janie Michels, o tânără divorțată care avea trei copii. După ce epoca McCarthy, care îi interzisese acordarea vizei pentru SUA, s-a încheiat, Chevalier a fost primit în America, a participat la un turneu excepțional de bine primit de publicul american și a fost distribuit în filmul “Love in the Afternoon”, alături de Audrey Hepburn și Gary Cooper, primul său film la Hollywood din ultimii 20 de ani.

În 1958, Chevalier a apărut în musical-ul „Gigi”, alături de Leslie Caron și Hermione Gingold, și în mai multe filme realizate de Walt Disney, iar succesul filmului Gigi a determinat Hollywood-ul să-i acorde un Premiu Oscar onorific pentru realizările sale în cinematografia internațională.

 

La începutul anilor 1960, actorul a mai făcut un turneu în Statele Unite, iar între 1960 și 1963 a realizat opt filme, inclusiv “Can-Can”, cu Frank Sinatra. În 1961, a jucat în drama „Fanny” cu Leslie Caron și Charles Boyer, iar un an mai târziu a filmat „Panic Button”, jucând alături de Jayne Mansfield. În 1965, ajuns la vârsta de 77 de ani, actorul a avut forța de a începe un turneu mondial. În 1967 a concertat în America Latină, din nou în Statele Unite, apoi prin toată Europa și în Canada, dar în anul următor, pe 1 octombrie 1968, și-a anunțat spectacolul de adio.

În 1970, la doi ani de la retragere, compozitorii Richard M. și Robert B. Sherman l-au convins să cânte piesa pentru genericul filmului „The Aristocats” realizat de Disney, iar aceasta a fost ultima sa contribuție la industria cinematografică.

Maurice Chevalier a suferit de mai multe episoade de depresie de-a lungul agitatei sale vieți. Pe 7 martie 1971 a încercat să se sinucidă luând o supradoză de barbiturice, dar din fericire a fost dus la timp la spital și a fost salvat, deși a suferit leziuni hepatice și renale grave. În lunile următoare, a avut pierderi de memorie, se plângea de oboseală cronică și și-a petrecut o mare parte din timp singur. Pe 12 decembrie starea lui s-a deteriorat și a fost transportat de urgență la Spitalul Necker din Paris, fiind trecut pe dializă.

După încă trei săptămâni, medicii au anunțat că rinichii lui nu mai răspund intervențiilor medicale. Prea fragil pentru a suporta un transplant, actorul a suferit totuși o intervenție chirurgicală, un ultim efort al doctorilor pentru a-i salva viața, dar operația nu a avut succes. Maurice Chevalier a murit în urma unui stop cardiac declanșat după intervenția chirurgicală, în ziua de Anul Nou din 1972, la vârsta de 83 de ani. Actorul a fost înmormântat în cimitirul Marnes-la-Coquette din Hauts-de-Seine, în apropiere de Paris, alături de iubita sa mamă, “La Louque”.