Sabia lui Osman (Taklid-i Seyf), simbolul sacru al puterii sultanilor otomani, îi este atribuită lui Osman I, fondatorul dinastiei otomane, și a jucat un rol esențial în ceremonia de învestitură a fiecărui nou sultan de-a lungul a sute de ani.
Tradiția cerea ca, imediat după moartea unui conducător, succesorul său să fie confirmat printr-un ritual specific, care includea următorii pași:
Alegerea moștenitorului – Inițial, urmașul la tron era desemnat datorită meritelor de care dăduse dovadă, dar ulterior s-a impus regula primului născut supraviețuitor din familia imperială.
Ceremonia „Încingerii” – Noul sultan trebuia să călătorească la Moscheea Eyüp Sultan din Istanbul, unde era uns simbolic de Șeyhülislam sau de un alt înalt cleric musulman. Acolo, Sabia lui Osman îi era încinsă la brâu, într-o ceremonie similară cu încoronarea monarhilor europeni.
Depunerea jurământului – Sultanul se angaja să protejeze Islamul, să conducă just și să apere imperiul.
Anunțarea oficială – După acest moment, se trimiteau proclamații către toate provinciile, iar numele noului sultan era anunțat în moschei.
Tradiția a început atunci când Osman I a fost încins cu sabia Islamului de către mentorul și socrul său, Șeicul Edebali. Evenimentul avea loc, de regulă, în termen de două săptămâni de la urcarea pe tron a unui nou sultan și se desfășura în complexul funerar de la Eyüp, situat pe țărmul Cornului de Aur. Deși drumul de la Palatul Topkapı (reședința inițială a sultanului) până la Cornul de Aur era scurt, călătoria se făcea într-o ambarcațiune și era însoțită de o ceremonie fastuoasă.
Complexul de la Eyüp a fost construit de Mehmet al II-lea în onoarea lui Abu Ayyub al-Ansari, un apropiat al Profetului Mohamed, care a murit în timpul primului asediu musulman asupra Constantinopolului, în secolul al VII-lea.
Evenimentul simbolic al încingerii avea o semnificație profundă: arăta că sultanul era, înainte de toate, un războinic. Sabia lui Osman era încinsă de către șeicul de Konya, un derviș Mevlevi, care era convocat la Constantinopol special pentru acest scop. Privilegiul a fost rezervat membrilor acestui ordin sufit încă de pe vremea când Osman I își stabilise reședința la Konya, în 1299, înainte de mutarea capitalei la Bursa și, ulterior, la Constantinopol.
Până la începutul secolului XX, non-musulmanii nu puteau intra în Moscheea Eyüp și, evident, nu puteau asista la ritualul de încingere. Primul care a încălcat această tradiție a fost Mehmed al V-lea, supranumit “Sultanul cel blând”, a cărui ceremonie de învestire, organizată la 10 mai 1909, a fost accesibilă reprezentanților tuturor comunităților religioase din imperiu, inclusiv patriarhului grec, marelui rabin și unui reprezentant al Bisericii Armene.
Această decizie fără precedent a făcut posibil ca “The New York Times” să publice o relatare extrem de detaliată a evenimentului. Iată descrierea inedită preluată de ziarele din întreaga lume:
“CONSTANTINOPOL, 27 Aprilie 1909
Azi dimineață a avut loc în moscheea Ebu Eyub Kusari, cea mai venerată moschee din Constantinopole, ceremonia încingerii cu sabia a noului sultan. Ceremonia a fost oficiată de descendentul sultanilor Seldjukizi din Iconium sau Konya, cum i se zice astăzi. Familia Seldjukizilor a fost multă vreme vasală turcilor. Ea a avut dreptul să stăpânească numai mănăstirea din Konya. Preotul oficiant al acestei mănăstiri, zis Molah Hunchiar sau Cilibi Dede, a avut întotdeauna privilegiul exclusiv de-a încinge sabia noilor sultani.
Marele Cilibi actual e Abdul Halim Effendi. El s-a prezentat cu vreo câteva zile mai înainte de ceremonie la noul sultan, care l-a primit ca oaspe în palatul său din Topkapi. Deci, Abdul Halim Effendi a oficiat ceremonia.
Sultanul s-a îndreptat spre Eyub, plecând de la Dolmabahce pe calea mării. În parcursul până la debarcader atât el, cât și întreaga sa suită, erau călări. Suita se compunea din toți marii ofițeri de uscat și de mare din toată casa sa civilă și militară, din marele vizir, toți miniștrii, senatorii și deputații, apoi din doamnele curții în mare toaletă.
Sultanul era călare pe un cal alb. Harnașamentele calului erau împodobite cu briliante și cu aur. Harnașamentele cailor din suită erau, de asemenea, foarte bogate. Toate aceste harnașamente și toate celelalte ornamente au fost luate din tezaur, unde se aflau păstrate, căci în starea actuală a finanțelor turcești nu putea fi vorba să se facă cheltuieli extravagante. Cortegiul era precedat de 200 de hademei sau servitori îmbrăcați în livrele de aur, pe cap cu pene de struț și ținând în mână tot pene de struț. De o parte și de alta a drumului, trupele formau un dublu gard viu. Sultanul a trecut pe sub poarta Polyndria sau Edina Capu, pe unde a trecut odinioară ca învingător Mohamed cuceritorul.
Cortegiul solemn s-a oprit la Palatul Topkapi, palatul acela unde Mohamed cuceritorul a spus celebrele versuri persane:
„Păianjenii își vor țese pânza în palatul Cesarilor, iar țipătul ascuțit al bufniței va răsuna în turnurile Efrasiab“.
Sultanul a plecat din Palatul Dolmabahce la orele 11. Pentru primirea lui, toți miniștri, în mare uniformă, s-au adunat la mausoleul Eyub Eusari, situat lângă moscheea cu același nume. Mai erau prezenți marii demnitari, ofițerii generali și superiori ai armatei de uscat și de mare și funcționarii de grad superior, precum și președinții și vice-președinții Senatului și Camerei. Sosind la debarcaderul din Eyub, sultanul a fost întâmpinat de miniștri. Escortat apoi de generalii și ofițerii superiori, s-a îndreptat spre moschee, de unde a plecat pe jos până la mausoleu. Aici s-a odihnit vreo câteva minute într-un salon rezervat.
Ceremonia a început cu recitarea câtorva rugăciuni speciale, numite Surei-Fet, spuse de trei imami. Sultanul a intrat apoi în incinta mausoleului. Maestrul tezaurului imperial a luat sabia sfântă, care era așezată pe un trepied, și a dat-o Marelui Cilibi. Acesta o luă în mod solemn și o întinse sultanului, care, după ce o duse la buze, o înapoie Marelui Cilibi. Acesta procedă la incingerea noului sultan, apoi rosti o rugăciune.
Sabia cu care a fost încins noul sultan aparține, după tradiție, sultanului Osman, cuceritorul Constantinopolului. După ce se făcu învestitura, miniștrii se retraseră din mausoleu și sultanul rămase singur să se roage. În vremea cât sultanul își făcea rugăciunea, se formă cortegiul pentru întoarcere. Cortegiul era format din miniștri, mareșali, viziri, înalți demnitari bisericești, militari și civili. Când suveranul ieși în curtea mausoleului, salută pe demnitarii prezenți, apoi cortegiul se puse în mișcare.
De la moscheea Eyub, cortegiul străbătu străzile Fezhane și Ogundjacjilar, până la corpul de gardă Dinar. De aici apucă pe Calea Savadani și trecu prin Edirne-Capu sau poarta Adrianopolului. Aici așteptau ambasadorii sub un cort. Ei se uniră cu cortegiul, care, după ce ajunse la Adjiceme sau fântâna amară, se îndreptă spre moscheea Fatih, unde se opri pentru a se ruga și a vizita mausoleul.
Cortegiul își urmă apoi drumul pe Străzile Saratclane, Direcier-Arosi și Divan-Yulu până în Piața Sf. Sofia. Aici sultanul intră în Palatul Topkapi și făcu o vizită în localul mantalei profetului. După câteva momente de odihnă, cortegiul se puse din nou în mișcare spre Serai, unde se făcu îmbarcarea pentru Palatul Dolmabahce”.
Galerie foto
Domnia lui Mehmed al V-lea s-a încheiat pe 3 iulie 1918, cu doar patru luni înainte de sfârșitul Primului Război Mondial. Avea vârsta de 73 de ani, își petrecuse cea mai mare parte a vieții la Palatul Dolmabahce și la Palatul Yıldız din Constantinopol și destinul a vrut să nu mai trăiască până la momentul prăbușirii Imperiului Otoman.
Sultanul a fost succedat de fratele său, Mehmed Vahideddin, care a primit numele Mehmed al VI-lea și, la învestire, și-a întrecut predecesorul în îndrăzneală, permițând ca ceremonia sa de încingere cu sabia lui Osman să fie filmată. Pentru că el a fost ultimul sultan domnitor, acesta a rămas unicul eveniment de acest tip care a fost înregistrat vreodată pe peliculă.
Sabia lui Osman I este păstrată în prezent în Palatul Topkapı din Istanbul.
