AcasăVizionariiScriitoriMihail Bulgakov, captiv în lagărul sovietic

Mihail Bulgakov, captiv în lagărul sovietic

Mihail Bulgakov

Motto:

„Nu există forţă pe lume în stare să reducă la tăcere o gloată înainte ca ea să fi scuipat tot ce a îngrămădit în vintrele ei, amuţind apoi de bunăvoie”

Maestrul și Margareta, Mihail Bulgakov

Mihail Bulgakov s-a născut pe 15 mai 1891 la Kiev, în familia unui profesor de la Academia Teologică. Băiatul a fost înscris la o școală de prestigiu din oraș, apoi a urmat cursurile Facultății de Medicină și în 1913, în timp ce era încă student, s-a căsătorit cu Tatiana Nikolaevna Lappa.

La izbucnirea Primului Război Mondial, tânărul s-a oferit voluntar la Crucea Roșie și a fost trimis direct pe front ca medic, perioadă în care, fiind grav rănit de cel puțin două ori, pentru a estompa durerile cumplite de la nivelul abdomenului, s-a injectat singur cu morfină.

Dependența lui a crescut treptat, dar în 1918 medicul a reușit să abandoneze, cu ajutorul soției sale, Tatiana, drogul pe care reușea să și-l procure ușor datorită meseriei și nu îl va mai folosi niciodată. “Morphine”, o carte scrisă în 1926, este relatarea lui Bulgakov despre acea perioadă dificilă a vieții sale.

Mihail Bulgakov
Tatiana Lappa, prima soție

Tânărul a fost repartizat ca medic chirurg la spitalul din Cernăuți, apoi a fost numit medic de țară în provincia Smolensk. În februarie 1919 a fost mobilizat ca medic militar de către Armata Populară Ucraineană și repartizat în Caucazul de Nord, unde se va îmbolnăvi grav de tifos. „Însemnările unui tânăr medic”, volum publicat peste 10 ani, va fi inspirat de evenimentele din această perioadă a vieții sale.

În 1920 renunță la cariera de doctor și se dedică scrisului. Începe să colaboreze cu ziarele și trupele de teatru locale, iar în 1921 se mută la Moscova. Îi apar primele nuvele, “Diavoliada” și “Ouăle fatale” și primul roman, “Garda Albă”. Scriitorul se desparte în 1924 de Tatiana Lappa pentru a se recăsători cu Liubov Evghenevna Belozerskaia.

Un an mai târziu, Bulgakov începe să colaboreze cu Teatrul Academic din Moscova, unde se pune în scenă piesa sa, “Zilele Turbinilor”, care are un mare succes, dar nu după mult timp drama este interzisă. În 1925 scrie nuvela satirică “Inimă de câine”.

Odată cu faima pe care o câștigă, începe să fie ținta unor atacuri ale fruntașilor ideologiei comuniști. Puterea sovietică îl etichetează drept autor antibolșevic și element „dușmănos”.

În 1928 Bulgakov înaintează prima cerere de a pleca în străinătate pentru a-și vizita familia care emigrase în primele zile ale Revoluției bolșevice și primește primul răspuns negativ. Este anul in care începe schița pentru romanul său, “Maestrul și Margareta”, dar în aceeași perioadă îi sunt interzise piesele “Zilele Turbinilor”, “Apartamentul Zoicăi” și “Cabala bigoților”.

Din 1929 nu i se mai publică nicio carte și nu i se mai joacă nici o piesă. Trăind la limita supraviețuirii, Bulgakov îi trimite lui Stalin o petiție, apoi, într-o scrisoare adresată guvernului sovietic, vorbește despre dezechilibrul psihic la care este expus un creator în regimul comunist. Trei săptămâni mai târziu primește un telefon ciudat chiar de la Iosif Visarionovici Stalin, în urma căruia, deși Bulgakov credea că a fost victima unei farse, este reangajat la teatru, dar scrierile lui rămân nepublicate.

În 1931 îi este respinsă cea de-a doua cerere de plecare în străinătate și un an mai târziu scriitorul se căsătorește cu Elena Sergheevna Shilovskaia, care devine sprijinul lui moral. Căzut în dizgrație, găsește, datorită Elenei, puterea de a continua să scrie, deși știe că opera sa va rămâne nepublicată.

Mihail Bulgakov

În 1933 Mihail Bulgakov citește pentru prima dată în public fragmente din noul său roman, “Maestrul și Margareta”, dar nicio editură nu acceptă să publice manuscrisul (cartea va fi publicată după mai bine de 30 de ani, în 1966). Scriitorul cere din nou pașaport pentru plecarea temporară în străinătate și este din nou refuzat.

După ce ultima sa piesă, “Batum”, scrisă în 1939, un portret al lui Stalin în perioada primelor zile ale Revoluției bolșevice, a fost interzisă înainte de repetiții, Bulgakov mai face o încercare de a părăsi țara, dar se lovește de un nou refuz.

Pe 10 martie 1940, la capătul unor suferințe cumplite provocate de nefroscleroză, o afecțiune renală de care murise și tatăl lui, Bulgakov moare la doar 48 de ani. Ultimele corecturi la “Maestrul și Margareta” le făcuse în primele două luni ale anului 1940, când era deja grav bolnav, aproape complet orb, stare în care i-a dictat soției sale, Elena Sergheevna, câteva modificări la romanul ce este considerat astăzi una dintre cele mai importante cărți ale secolului XX. Pe 11 martie a fost organizată o mică ceremonie funerară în clădirea Uniunii Scriitorilor Sovietici, la care au participat exact cei care, în timpul vieții scriitorului, făcuseră presiuni ca operele sale să nu fie publicate. Mihail Bulgakov a fost înmormântat în cimitirul Novodevichy din Moscova.

Elena Sergheevna
Niciun comentariu

Lasă un comentariu