Motto:
“Nu există forţă pe lume în stare să reducă la tăcere o gloată înainte ca ea să fi scuipat tot ce a îngrămădit în vintrele ei, amuţind apoi de bunăvoie.”
Maestrul și Margareta, Mihail Bulgakov
Mihail Bulgakov s-a născut pe 15 mai 1891 la Kiev, în familia unui profesor de la Academia Teologică. Băiatul a fost înscris la o școală de prestigiu din oraș, apoi a urmat cursurile Facultății de Medicină și în 1913, în timp ce era încă student, s-a căsătorit cu Tatiana Nikolaevna Lappa.
La izbucnirea Primului Război Mondial, tânărul s-a oferit voluntar la Crucea Roșie și a fost trimis direct pe front ca medic. În această perioadă a fost grav rănit de cel puțin două ori și, pentru a estompa durerile cumplite de la nivelul abdomenului, s-a injectat singur cu morfină.
Dependența lui a crescut treptat, dar în 1918 medicul a reușit să abandoneze, cu ajutorul soției, Tatiana, substanța pe care reușea să și-o procure ușor datorită meseriei și nu o va mai folosi niciodată. “Morphine”, o carte scrisă în 1926, este relatarea lui Bulgakov despre acea perioadă dificilă a vieții sale.
Tânărul a fost repartizat ca medic chirurg la spitalul din Cernăuți, apoi a fost numit medic de țară în provincia Smolensk. În februarie 1919, a fost mobilizat ca medic militar de către Armata Populară Ucraineană și repartizat în Caucazul de Nord, unde s-a îmbolnăvit grav de tifos. “Însemnările unui tânăr medic”, volum publicat peste 10 ani, va fi inspirat de evenimentele din această perioadă a vieții sale.
În 1920, a renunțat la cariera de doctor și s-a dedicat scrisului. A început să colaboreze cu ziarele și trupele de teatru locale, iar în 1921 s-a mutat la Moscova, unde i-au apărut primele nuvele, “Diavoliada” și “Ouăle fatale” și primul roman, “Garda Albă”. Scriitorul s-a despărțit în 1924 de Tatiana Lappa pentru a se recăsători cu Liubov Evghenevna Belozerskaia.
Un an mai târziu, Bulgakov a început să colaboreze cu Teatrul Academic din Moscova, unde s-a pus în scenă piesa sa, “Zilele Turbinilor”, care a avut un mare succes, dar nu după mult timp drama a fost interzisă. În 1925, a scris nuvela satirică “Inimă de câine”.
Odată cu faima pe care a câștigat-o, a început să fie ținta unor atacuri ale fruntașilor ideologiei comuniste. Puterea sovietică l-a etichetat drept autor antibolșevic și element „dușmănos”.
În 1928, Bulgakov a înaintat prima cerere de a pleca în străinătate pentru a-și vizita familia, care emigrase în primele zile ale Revoluției bolșevice, și a primit primul răspuns negativ. Este anul in care a început schița pentru romanul său, “Maestrul și Margareta”, dar în aceeași perioadă i-au fost interzise piesele “Zilele Turbinilor”, “Apartamentul Zoicăi” și “Cabala bigoților”.
Din 1929 nu i s-a mai publicat nicio carte și nu i s-a mai jucat nici o piesă. Trăind la limita supraviețuirii, Bulgakov i-a trimis lui Stalin o petiție, apoi, într-o scrisoare adresată guvernului sovietic, a vorbit despre dezechilibrul psihic la care este expus un creator în regimul comunist. Trei săptămâni mai târziu a primit un telefon ciudat chiar de la Iosif Visarionovici Stalin, în urma căruia, deși Bulgakov credea că a fost victima unei farse, a fost reangajat la teatru, dar scrierile lui au rămas nepublicate.
În 1931, i-a fost respinsă cea de-a doua cerere de plecare în străinătate și un an mai târziu scriitorul s-a căsătorit cu Elena Sergheevna Shilovskaia, care a devenit sprijinul lui moral. Căzut în dizgrație, a găsit, datorită Elenei, puterea de a continua să scrie, deși știa că opera sa va rămâne nepublicată.
În 1933, Mihail Bulgakov a citit pentru prima dată în public fragmente din noul său roman, “Maestrul și Margareta”, dar nicio editură nu accepta să publice manuscrisul (cartea va fi publicată după mai bine de 30 de ani, în 1966). Scriitorul a cerut din nou pașaport pentru plecarea temporară în străinătate și a fost din nou refuzat.
După ce ultima sa piesă, “Batum”, scrisă în 1939, un portret al lui Stalin în perioada primelor zile ale Revoluției bolșevice, a fost interzisă înainte de repetiții, Bulgakov a mai făcut o încercare de a părăsi țara, dar s-a lovit de un nou refuz.
Pe 10 martie 1940, la capătul unor suferințe cumplite provocate de nefroscleroză, o afecțiune renală de care murise și tatăl lui, Bulgakov a încetat din viață la doar 48 de ani. Ultimele corecturi la “Maestrul și Margareta” le făcuse în primele două luni ale anului 1940, când era deja grav bolnav, aproape complet orb, stare în care i-a dictat soției sale, Elena Sergheevna, câteva modificări la romanul ce este considerat astăzi una dintre cele mai importante cărți ale secolului XX. Pe 11 martie a fost organizată o mică ceremonie funerară în clădirea Uniunii Scriitorilor Sovietici, la care au participat exact cei care, în timpul vieții scriitorului, făcuseră presiuni ca operele sale să nu fie publicate. Mihail Bulgakov a fost înmormântat în cimitirul Novodevichy din Moscova.
