Sinuciderea poetei Marina Țvataeva: “Iartă-mă, dar să continui să trăiesc ar fi mai rău”

Marina Țvetaeva s-a născut la Moscova pe 8 octombrie 1892, în familia unui profesor universitar. Din copilărie scrie versuri în limba rusă și în poloneză, învață la școala publică din Moscova, apoi la pensioane în Elveția și Germania. Primele versuri pe care le publică atrag atenția criticilor literari.

Aflată într-o stațiune de vacanță pe litoralul Mării Negre, tânăra îl cunoaște pe Serghei Yakovlevich Efron, un cadet în vârstă de 17 ani, înscris la Academia Ofițerilor. Ea avea 19 ani, își câștigase deja celebritatea ca tânără poetă, s-a îndrăgostit de chipeșul viitor ofițer și cei doi s-au căsătorit în 1912. Îl iubea cu pasiune, dar acest lucru nu a împiedicat-o să aibă și alte aventuri, fiind consemnată în istoria literară cea cu poetul și eseistul Osip Mandelstam.

 

Cam în aceeași perioadă, tânăra s-a implicat într-o aventură cu poeta Sophia Parnok, care era cu 7 ani mai mare decât Țvetaeva, relație care i-a provocat soțului o mare tristețe. Marina și soțul ei au petrecut aproape toate verile în Crimeea până la Revoluția bolșevică. Cuplul a avut două fiice: Ariadna sau Alya, născută în 1912, și Irina, născută în 1917.

În 1914, Efron s-a oferit voluntar și a plecat pe front, iar anul 1917 îl găsește ca ofițer staționat la Moscova. După Revoluția din 1917, Efron s-a alăturat Armatei Albe, iar Marina vine și ea la Moscova în dorința de a-și reîntâlni soțul. Cei doi au rămas la Moscova timp de cinci ani și au trăit foametea cumplită prin care a trecut Uniunea Sovietică.

 

 

În 1919, poeta și-a plasat ambele fiice într-un orfelinat de stat, sperând că vor fi mai bine hrănite acolo. Alya s-a îmbolnăvit, iar Marina Tvetaeva a reușit să o scoată la timp din instituție, dar cea mica, Irina, a murit în orfelinat în 1920, din cauza foametei. Moartea micuței i-a provocat o profundă suferință mamei, într-o scrisoare ulterioară poeta mărturisind: „Dumnezeu m-a pedepsit”.

În mai 1922, Marina Țvetaeva și Ariadna au părăsit Rusia sovietică și au plecat la Berlin, unde se afla deja Efron. Câteva luni mai târziu, în august, familia s-a mutat la Praga. Trăind într-o sărăcie extremă, neputând să-și permită închirierea unei locuințe în oraș, Efron locuia în căminul studențesc al universității la care se înscrisese, iar Marina Țvetaeva și fetița au reușit să închirieze o cameră într-un sat aflat la câțiva kilometri de Praga.

 

Avea datorii la furnizorul de cărbune, la cel de gaz lampant, la lăptar și brutar, singura carne pe care o mâncau era de cal, avea să povestească mai târziu poeta. Atunci când i se oferă o oportunitate de a câștiga bani citind poezii, va trebui să împrumute o rochie de la o prietenă, atât de zdrențuite erau hainele pe care le avea.

În vara anului 1924, Efron și Țvetaeva au părăsit Praga și au locuit o vreme în Jíloviště, apoi la Všenory. Aici urma să se nască fiul lor, Georgy, un copil dificil, dar pe care Marina l-a iubit obsesiv. Îl alinta Mur.

 

În 1925, familia se va stabili la Paris, unde va locui în următorii 14 ani. Cam în această perioadă, Marina Țvetaeva s-a îmbolnăvit de tuberculoză. Veniturile lor erau minime, deși Țvetaeva primea o mică sumă din partea guvernului ceh, care acorda sprijin financiar artiștilor și scriitorilor care trăiseră în Cehoslovacia. Încerca să adune bani din lecturi publice și vânzările propriilor cărți, dar sumele erau prea mici pentru a asigura traiul familiei.

Tvetaeva nu s-a integrat deloc în cercul preponderent burghez al scriitorilor ruși emigrați din Paris, mai ales pentru că aceștia au considerat că nu este suficient de anti-sovietică pentru că îi trimisese o scrisoare admirativă poetului Vladimir Maiakovski.

În acest timp, soțul ei, Serghei Efron a dezvoltat simpatii prosovietice și, în cele din urmă, a început să lucreze pentru NKVD, predecesorul KGB-ului. Alya împărtășea părerile politice ale tatălui și s-a întors tot mai mult împotriva mamei sale.

 

În 1937, Alya, ajunsă la 25 de ani, s-a întors în Uniunea Sovietică. Tot în acel an, Efron a trebuit să se întoarcă și el în URSS pentru că era anchetat de poliția franceză pentru uciderea unui anume Ignace Reiss. După fuga lui Efron, poliția a supus-o unui interogatoriu și pe Marina, dar ea părea confuză în răspunsuri și a sfârșit prin a le citi câteva traduceri în franceză ale poeziilor sale ofițerilor anchetatori. Poliția a ajuns la concluzia că femeia nu știa nimic despre crimă și a eliberat-o. Mai târziu s-a aflat că Efron participase și la asasinarea fiului lui Troțki, în 1936. Poeta a fost ostracizată în cercurile pe care le frecventa la Paris din cauza implicării soțului ei în NKVD, informație devenită certă mai ales după fuga lui în URSS.

 

 

În 1939, Marina și fiul ei, Georgy, s-au întors la Moscova, nebănuind nicio clipă ce avea să li se întâmple. În Uniunea Sovietică oricine trăise în străinătate era considerat suspect și poeta a constatat repede că toate ușile i se închiseseră. Foștii ei prieteni au refuzat să o ajute și au ales să ignore situația dramatică în care se afla.

Soțul ei, Efron, și fiica, Alya, au fost arestați pentru spionaj. Logodnicul Alyei, cel care o convinsese pe fata să se întoarcă la Moscova, era de fapt un agent NKVD care fusese desemnat să spioneze familia la Paris. Efron a fost împușcat în 1941, iar Alya a fost condamnată la opt ani de închisoare.

 

În 1941, Tvetaeva și fiul ei au fost evacuați în orașul Yelabuga, unde nu aveau nicio sursă de câștig și niciun mijloc de subzistență. Pe 24 august 1941 Marina a plecat spre Chistopol în căutarea disperată a unui loc de muncă, împreună cu poetul Valentin Parnakh, și el căzut în dizgrația regimului stalinist. Au solicitat fondului sovietic de literatură un loc de muncă la cantina LitFund. Parnakh a fost acceptat ca portar, dar cererea Marinei a fost respinsă și a fost nevoită să se întoarcă la Yelabuga patru zile mai târziu, pe 28 august.

Pe 31 august 1941, poeta s-a spânzurat, lăsându-i un mesaj fiului ei ajuns la 17 ani: „Iartă-mă, dar să continui să trăiesc ar fi mai rău. Sunt grav bolnavă, nu mai sunt eu. Te iubesc cu pasiune. Înțelege că nu mai pot trăi. Spune-i lui Papa și Alyei, dacă îi vezi vreodată, că i-am iubit până în ultimul moment și explică-le că am fost prinsă într-o capcană”.

Poeta a fost înmormântată în cimitirul din Yelabuga pe 2 septembrie 1941, dar locul exact al mormântului ei a rămas necunoscut.

 

Fiul ei, Georgy, s-a oferit voluntar pe frontul de est în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și a murit pe front în 1944.

Fiica, Ariadna, a petrecut 16 ani în lagărele sovietice și a fost eliberată în 1955 la doi ani după moartea lui Stalin. A fost reabilitată și și-a petrecut următorii douăzeci de ani încercând să reconstituie viețile părinților săi. Ariadna a murit în 1975, la vârsta de 62 de ani, dar acum 10 ani a fost publicat volumul ei de memorii, carte în care spune întreaga poveste a familiei.

 

 

 

Alte articole

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *