Sinuciderea poetei Marina Țvataeva: “Iartă-mă, dar să continui să trăiesc ar fi mai rău”

Marina Țvetaeva s-a născut la Moscova pe 8 octombrie 1892, în familia unui profesor universitar, a scris versuri încă din copilărie, a urmat școala publică din Moscova, apoi părinții au încris-o la pensioane în Elveția și Germania.

Aflată într-o stațiune de vacanță pe litoralul Mării Negre, tânăra l-a cunoscut pe Serghei Yakovlevich Efron, un cadet în vârstă de 17 ani, înscris la Academia Ofițerilor. Ea avea 19 ani, își câștigase deja celebritatea ca poetă, s-a îndrăgostit de chipeșul viitor ofițer și cei doi s-au căsătorit în 1912. Îl iubea cu pasiune, dar acest lucru nu a împiedicat-o să aibă și alte aventuri, fiind consemnată în istoria literară cea cu poetul și eseistul Osip Mandelstam și cam în aceeași perioadă s-a implicat într-o relație cu poeta Sophia Parnok, care era cu 7 ani mai mare decât ea.

Marina și soțul ei și-au petrecut aproape toate verile în Crimeea până la izbucnirea Revoluției bolșevice. Cuplul a avut două fiice: Ariadna sau Alya, născută în 1912, și Irina, născută în 1917. În 1914, Efron s-a oferit voluntar și a plecat pe front, iar în 1917 a fost cantonat într-o garnizoană din Moscova. După Revoluția din 1917, bărbatul s-a alăturat Armatei Albe, iar Marina l-a urmat la Moscova, cei doi rămânând în Capitală timp de cinci ani, exact în perioada foametei cumplite care a afectat Uniunea Sovietică.

În 1919, poeta și-a plasat ambele fiice într-un orfelinat de stat, sperând că vor fi mai bine hrănite acolo. Alya s-a îmbolnăvit, iar Marina Tvetaeva a reușit să o scoată la timp din instituție, dar cea mica, Irina, a murit în acea instituție în 1920, din cauza foametei. Moartea micuței i-a provocat o profundă suferință poetei, într-o scrisoare ulterioară mărturisind: „Dumnezeu m-a pedepsit”.

În mai 1922, Marina Țvetaeva și Ariadna au părăsit Rusia sovietică și au plecat la Berlin, unde se afla deja Efron. Câteva luni mai târziu, în august, familia s-a mutat la Praga. Trăind într-o sărăcie extremă, neputând să-și permită închirierea unei locuințe în oraș, Efron locuia în căminul studențesc al universității la care se înscrisese, iar Marina Țvetaeva și fetița au reușit să închirieze o cameră într-un sat aflat la câțiva kilometri de Praga.

Aveau datorii la furnizorul de cărbune, la cel de gaz lampant, la lăptar și brutar și singura carne pe care o mâncau era de cal, avea să povestească mai târziu poeta. Atunci când i s-a oferit oportunitatea de a câștiga bani citind poezii, a trebuit să împrumute o rochie de la o prietenă, atât de zdrențuite erau hainele pe care le avea.

În vara anului 1924, Efron și Țvetaeva au părăsit Praga și au locuit o vreme în Jíloviště, apoi la Všenory, unde a venit pe lume fiul lor, Georgy, un copil dificil, dar pe care Marina l-a iubit obsesiv. Îl alinta Mur.

În 1925, familia s-a stabilit la Paris, unde a locuit în următorii 14 ani. Cam în această perioadă, Marina Țvetaeva s-a îmbolnăvit de tuberculoză. Veniturile lor erau foarte mici, deși ea primea o sumă infimă de bani din partea guvernului ceh, care acorda sprijin financiar artiștilor și scriitorilor care trăiseră în Cehoslovacia. Încerca să adune bani din lecturi publice și vânzările propriilor cărți, dar veniturile erau insufieciente pentru a asigura traiul familiei.

Tvetaeva nu s-a integrat deloc în cercul burghez al scriitorilor ruși emigrați la Paris, mai ales pentru că aceștia au considerat că nu este suficient de anticomunistă, pentru că îi trimisese la un moment dat o scrisoare admirativă poetului Vladimir Maiakovski.

În acest timp, soțul ei, Serghei Efron a început să-și arate simpatiile prosovietice și, în cele din urmă, a acceptat să lucreze pentru NKVD, predecesorul KGB-ului. Alya împărtășea părerile politice ale tatălui și s-a întors tot mai mult împotriva mamei.

În 1937, Alya, ajunsă la 25 de ani, s-a întors în Uniunea Sovietică. Tot în acel an, Efron a trebuit să se întoarcă și el în URSS, pentru că era anchetat de poliția franceză pentru uciderea unui anume Ignace Reiss. După fuga lui, poliția a supus-o unui interogatoriu și pe Marina, dar ea părea confuză în răspunsuri și a sfârșit prin a le citi câteva traduceri în franceză ale poeziilor sale ofițerilor anchetatori. Poliția a ajuns la concluzia că femeia nu știa nimic despre crimă și a eliberat-o. Mai târziu s-a aflat că Efron participase și la asasinarea fiului lui Troțki, în 1936. Poeta a fost izolată de cercurile pe care le frecventa la Paris din cauza implicării soțului ei în NKVD, informație devenită certă mai ales după fuga lui în URSS.

În 1939, Marina și fiul ei, Georgy, s-au întors și ei la Moscova, nebănuind nicio clipă ce avea să li se întâmple. În Uniunea Sovietică oricine trăise în străinătate era considerat suspect și poeta a constatat repede că toate ușile i se închiseseră. Foștii ei prieteni au refuzat să o ajute și au ales să ignore situația dramatică în care se afla.

Soțul ei, Efron, și fiica, Alya, au fost arestați pentru spionaj. Logodnicul Alyei, cel care o convinsese pe fată să se întoarcă la Moscova, era de fapt un agent NKVD care fusese desemnat să spioneze familia la Paris. Efron a fost împușcat în 1941, iar Alya a fost condamnată la opt ani de închisoare.

În 1941, Tvetaeva și fiul ei au fost evacuați în orașul Yelabuga, dar aici nu aveau nicio sursă de venit și niciun mijloc de subzistență. Pe 24 august, scriitoarea, împreună cu poetul Valentin Parnakh, și el căzut în dizgrația regimului stalinist, a plecat spre Chistopol, în căutarea disperată a unui loc de muncă. Au solicitat fondului sovietic pentru literatură o slujbă la cantina LitFund. Parnakh a fost acceptat ca portar, dar cererea Marinei a fost respinsă și a fost nevoită să se întoarcă la Yelabuga patru zile mai târziu, pe 28 august.

Pe 31 august 1941, poeta s-a spânzurat, lăsându-i un mesaj fiului ei care ajunsese la vârsta de 17 ani: „Iartă-mă, dar să continui să trăiesc ar fi mai rău. Sunt grav bolnavă, nu mai sunt eu. Te iubesc cu pasiune. Înțelege că nu mai pot trăi. Spune-i lui Papa și Alyei, dacă îi vezi vreodată, că i-am iubit până în ultimul moment și explică-le că am fost prinsă într-o capcană”.

Poeta a fost înmormântată în cimitirul din Yelabuga pe 2 septembrie 1941, dar locul exact al mormântului a rămas necunoscut. Fiul ei, Georgy, s-a oferit voluntar pe frontul de est în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și a murit în 1944. Fiica, Ariadna, a petrecut 16 ani în lagărele sovietice și a fost eliberată în 1955 la doi ani după moartea lui Stalin. A fost reabilitată și și-a petrecut următorii douăzeci de ani încercând să reconstituie viețile părinților săi. Ariadna a murit în 1975, la vârsta de 62 de ani.