HomeVizionariiAcademicieniMihail Lomonosov, “Părintele științei ruse”

Mihail Lomonosov, “Părintele științei ruse”

DS TW

Mihail Lomonosov s-a născut 19 noiembrie 1711 în satul Mishaninskaya, pe o insulă aflată în nordul îndepărtat al Rusiei. Tatăl lui, Vasili Dorofeyevich Lomonosov, fusese pescar și devenise proprietar al unui vas, acumulând o mică avere din transportul mărfurilor de la Arhanghelsk la Pustozyorsk, Solovki, Kola și Laponia.

Copilul a locuit în Denisovka, satul mamei, până la vârsta de zece ani, când tatăl lui a decis că este suficient de mare pentru a-l ajuta în afaceri. Învățase să citească în copilărie de la vecinul familiei, Ivan Shubny, și își petrecea fiecare moment liber cu cărțile sale, dar tatăl a considerat că nu are nevoie de mai multă carte. Totuși, Mihail și-a continuat studiile cu diaconul satului, dar singurele cărți la care avea acces erau texte religioase.

Mihail Lomonosov
Mihail Lomonosov

În 1724, tatăl său s-a recăsătorit, iar copilul, care a avut o relație foarte proastă cu mama vitregă, a decis să părăsească satul natal. În 1730, la vârsta de nouăsprezece ani, a ajuns la Moscova pe jos, pentru că era hotărât să “studieze științele”. După scurt timp a fost admis în Academia Slavo-Greacă-Latină, pretinzând că este fiul unui nobil din Kholmogory, însă în 1734, minciuna a fost descoperită și a fost aproape că de a fi exmatriculat din academie. Lomonosov trăia în acea perioadă cu trei copeici pe zi, mâncând doar pâine neagră și cvas, o băutură fermentată făcută din secară. Un an mai târziu a fost trimis la Academia Mohyla din Kiev, dar, nemulțumit de nivelul educației pe care o primea acolo, a revenit la Moscova.

În 1736, pentru că a fost printre cei mai buni 12 absolvenți, a fost admis la Academia din Sankt Petersburg, apoi a primit o bursă de patru ani pentru a studia în Germania, mai întâi la Marburg, apoi la Freiberg.

Universitatea din Marburg era printre cele mai importante din Europa la mijlocul secolului al XVIII-lea datorită prezenței filosofului Christian Wolff, o figură proeminentă a Iluminismului german. Lomonosov a devenit studentul acestuia, iar legătura cu el a fost cea mai influentă din viața tânărului. În această perioadă a studiat mineralogia, metalurgia și mineritul și și-a intensificat studiile asupra literaturii germane.

A învățat rapid limba germană și, pe lângă filosofie, a studiat chimia, a descoperit lucrările teologului și filozofului irlandez Robert Boyle și a început să scrie poezii. Lomonosov a părăsit însă Universitatea din Freiberg fără a obține permisiunea statului rus și a călătorit o vreme prin Germania și Olanda, încercând fără succes să obțină acordul a se întoarce la Academia din Sankt Petersburg.

În timpul ce se afla la Marburg, Lomonosov a stat în gazdă la Catharina Zilch, văduva unui producător de bere, și s-a îndrăgostit de fiica acesteia, Elizabeth Christine Zilch. Cei doi s-au căsătorit în iunie 1740 și au avut doi copii, Johann și Elizabeth, dar tânărul a avut dificultăți în a-și întreține familia din cauza alocației mici și neregulate care îi fusese acordată de Academia Rusă de Științe. Johann a murit după doar o lună, iar familia a început să aibă probleme financiare din ce în ce mai mari.

Mihail Lomonosov

Mihail Lomonosov s-a întors acasă în iunie 1741 și un an mai târziu a fost numit adjunct al Academiei Ruse de Științe, la Departamentul de fizică. A reușit să-i trimită o sută de ruble soției, iar la început anului 1743 Elizabeth Zilch, fratele ei și fiica de patru ani au venit la Sankt Petersburg. Din păcate, în același an micuța a murit. Cuplul s-a căsătorit, iar după nuntă soția savantului a primit numele rusesc Elizaveta Andreevna Lomonosova. Pe 2 februarie 1749 s-a născut cel de-al treilea copil al cuplului, o fiică numită Elena.

În mai 1743, tânărul savant a fost acuzat, arestat și ținut în arest la domiciliu timp de opt luni, după ce se presupune că a insultat diverse persoane de rang înalt din Academie, dar a fost grațiat un an mai târziu, pentru că și-a cerut scuze tuturor celor implicați în conflict.

Savantul a devenit apoi membru cu drepturi depline al Academiei și a fost numit profesor de chimie. Dornic să îmbunătățească sistemul educațional, în 1755 Lomonosov s-a alăturat patronului său, contele Ivan Șovalov, în demersul acestuia de a fonda Universitatea din Moscova.

În 1760, Mihail Lomonosov a devenit membru al Academiei Regale Suedeze de Științe, apoi al Academiei de Științe a Institutului din Bologna, iar în 1764, a fost numit în funcția de consilier de stat, la gradul V în tabelul de ranguri al Imperiului Rus.

Mihail Lomonosov

Țarina Ecaterina a II-a a Rusiei l-a vizitat în acel an, momentul festiv fiind redat 100 de ani mai târziu într-o pictură a artistului Ivan Feodorov. În 1759, împreună cu colaboratorul său, academicianul Joseph Adam Braun, Lomonosov a înregistrat înghețarea mercurului și a efectuat primele experimente cu elementul chimic. Adept al teoriei conform căreia natura este supusă unei evoluții regulate și continue, savantul a demonstrat originea organică a solului, turbei, cărbunelui, petrolului și chihlimbarului, după ce, în 1745, publicase un catalog cu numele a peste 3.000 de minerale, iar în 1760 a explicat formarea aisbergurilor. În 1755, Mihail Lomonosov a scris o gramatică care a reformat limba literară rusă, iar cinci ani mai târziu a publicat o istorie a imperiului.

A început apoi să scrie o mare epopee despre Petru cel Mare, care se baza pe structura Eneidei lui Vergiliu, dar a murit înainte de a-și termina opera. În 1763, a publicat volumul “Despre straturile Pământului”, cea mai importantă lucrare geologică a sa. Marele savant, considerat “Părintele științei ruse”, a încetat din viață pe 4 aprilie 1765 la Sankt Petersburg.

DS TW
No comments

leave a comment