Eliza Gladys „Millvina” Dean s-a născut pe 2 februarie 1912 în Branscombe, Anglia, și a fost fiica lui Bertram Frank Dean și a Georgettei Eva Light. Părinții au decis să părăsească țara natală și să emigreze în Statele Unite, plănuind să se stabilească în Kansas, unde tatăl ei avea rude. După cum s-a aflat mai târziu, familia nu ar fi trebuit să fie la bordul Titanicului, dar, din cauza unei greve a marinarilor vasului cu care trebuia să călătorească, a fost transferată și îmbarcată la clasa a treia, din portul Southampton.
Millvina avea doar două luni când a ajuns pe navă. În noaptea fatală de 14 aprilie 1912, tatăl ei a simțit coliziunea cu aisbergul, a ieșit să vadă ce se întâmplă și s-a întors în cabină spunându-i soției să îmbrace copiii, pe Millvina și pe fratele ei mai mare, și să urce pe punte.
Cei trei au fost repartizați în barca de salvare numărul 10 și au fost evacuați de pe vas, dar bărbatul a rămas pe Titanic, iar corpul său, dacă a fost recuperat, nu a fost niciodată identificat. Ca multe dintre văduvele ale căror soți au murit în naufragiu, Etta a renunțat ulterior la orice intenție de a rămâne în Statele Unite. Millvina a povestit mai târziu ce s-a întâmplat după dezastru: “Am stat într-un spital două sau trei săptămâni ca mama să-și revină puțin și apoi ne-am întors în Anglia. Nu aveam nimic, nu aveam haine, nu aveam bani și, desigur, mama era distrusă de durere și nu voia decât să ajungă acasă”.
White Star Line le-a oferit Ettei și copiilor posibilitatea să se întoarcă în Anglia la bordul RMS Adriatic. În drum spre țară, în timp ce se afla pe navă, Millvina Dean a fost mascota călătoriei, toate femeile de pe vas își doreau să o răsfețe, așa că ofițerul comandant a decis că pasagerele nu o pot ține în brațe mai mult de zece minute fiecare.
La maturitate, a devenit funcționar public și de-a lungul anilor a participat la numeroase conferințe și expoziții, a filmat pentru diverse documentare, a dat interviuri la radio și televiziune. În 1997, Millvina a ajuns pentru prima dată în America, împreună cu mai mulți membri ai Titanic Historical Society, la bordul navei Regina Elisabeta a II-ea. După câteva zile petrecute la New York, a călătorit în Kansas City pentru a vizita casa pe care o deținuse unchiul ei și unde ar fi trebuit să se stabilească familia sa, iar un an mai târziu a mers din nou în Statele Unite pentru a participa la o conferință științifică despre scufundarea Titanicului.
Millvina Dean a refuzat categoric să vadă filmul artistic „Titanic” din 1997 produs de James Cameron, pentru că și-a amintit că a avut coșmaruri îngrozitoare după ce văzuse „A Night to Remember”, în 1958, și nu a vrut să și-l imagineze pe tatăl ei ca fiind unul dintre pasageri rămași pentru totdeauna pe fundul oceanului. În decembrie 2007, a criticat dur programul de televiziune „Doctor Who” al BBC pentru includerea unui episod cu o navă stelară de croazieră numită Titanic, spunând: „Titanicul a fost o tragedie care a sfâșiat atât de multe familii. Mi-am pierdut tatăl și el zace pe epavă. Cred că este lipsit de respect să faci divertisment dintr-o astfel de tragedie”.
În aprilie 2008, doamna Dean acceptase invitația de a vorbi la un eveniment care comemora 96 de ani de la scufundarea Titanicului, dar starea de sănătate a forțat-o să anuleze participarea. După câteva luni, a fost nevoită să vândă mai multe dintre bunurile familiei pentru a-și plăti îngrijirile medicale după ce căzuse și își fracturase șoldul. Printre acestea s-au numărat o scrisoare pe care Titanic Relief Fund i-o trimisese mamei ei și valiza cu care rămăsese familia după naufragiu. Din vânzarea obiectelor, a strâns aproximativ 32.000 de lire sterline.
Millvina Dean a murit de pneumonie în dimineața zilei de 31 mai 2009, la vârsta de 97 de ani, într-o casă de îngrijire a vârstnicilor din Ashurst, Hampshire. Femeia a fost incinerată, iar cenușa ei a fost împrăștiată de pe docurile din Southampton, locul de unde Titanicul pornise la drum cu 97 de ani în urmă.
