Violet Constance Jessop s-a născut pe 2 octombrie 1887 în orașul Bahía Blanca din Argentina și a fost prima fiică din cei nouă copii ai unor imigranți irlandezi pe nume William și Katherine Jessop. Fetița și-a petrecut o mare parte din copilărie ocupându-se de frații mai mici pe care i-a îngrijit cu mult devotament, deși a fost foarte bolnăvicioasă, suferind probabil de tuberculoză.
Când a împlinit 16 ani, tatăl a murit din cauza unor complicații în urma unei intervenții chirurgicale și în acel moment mama și-a luat copiii și s-a mutat în Anglia. Violet a urmat școala la o mănăstire, dar a avut grijă în continuare de frații mai mici, deoarece Katherine fusese nevoită să se angajeze pe un vas pentru a-și putea întreține familia. În cele din urmă, adolescenta a renunțat la școală și a aplicat pentru un post de însoțitoare de bord, iar la vârsta de 21 de ani a semnat primul ei contract cu Royal Mail Line, devenind stewardeză pe vasul Orinoco.
După trei ani, în 1911, tânăra a fost angajată de compania White Star pentru a servi pe RMS Olympic, cea mai mare navă comercială la acea vreme.
Violet se afla la bord în ziua de 20 septembrie 1911, când Olympic a intrat în coliziune cu vasul britanic de război HMS Hawke, dar nu a vorbit niciodată despre acest eveniment și a continuat să lucreze pe navă până în aprilie 1912, când a fost transferată pe RMS Titanic.
Femeia, care avea 24 de ani în acel moment, a descris cu lux de amănunte în memoriile ei modul în care s-au desfășurat lucrurile imediat după impactul aisbergului cu Titanicul.
A povestit că unul dintre ofițeri i-a cerut să urce pe punte pentru a servi drept model pentru pasagerii care nu vorbeau engleza și care nu puteau urma instrucțiunile rostite de căpitanul Smith la portavoce și a văzut cu ochii ei cum membrii echipajului urcau femeile și copiii în bărcile de salvare. Mai târziu i s-a spus și ei să urce în barca cu numărul 16 și, în timp ce ambarcațiunea era lăsată la apă, unul dintre ofițeri i-a pus în brațe un copil. În dimineața următoare, când supraviețuitorii au ajuns la bordul vasului RMS Carpathia și au plecat spre New York City, o femeie care era probabil mama bebelușului a apucat copilul și a luat-o la fugă plângând, fără să scoată un cuvânt.
Violet s-a întors mai târziu la Southampton, iar în timpul Primului Război Mondial a servit ca asistentă medicală pentru Crucea Roșie britanică. În dimineața zilei de 21 noiembrie 1916, femeia se afla la bordul vasului HMHS Britannic, sora mai mică a Titanicului, care fusese transformată în navă spital. Vaporul s-a scufundat în Marea Egee după ce la bord a avut loc o explozie inexplicabilă la acea vreme, fiind probabil lovită o mină de adâncime.
Vaporul a fost acoperit de ape în doar 55 de minute, iar în dezastru au murit 32 din cele 1.066 de persoane aflate la bord. La acel moment autoritățile britanice au emis ipoteza că nava fie a fost lovită de o torpilă, fie a lovit o mină plantată de forțele germane, dar au circulat și teorii ale conspirației care sugerau că englezii și-ar fi scufundat ei înșiși nava.
În timp ce Britannic-ul se scufunda, Violet Jessop și alți pasageri care fuseseră urcați în bărcile de salvare au fost aproape uciși de elicele vaporului, asistenta a sărit în apă și s-a lovit destul de puternic la cap, dar, din fericire, a supraviețuit și de această dată, la fel ca și Arthur John Priest și Archie Jewell, alți doi supraviețuitori ai Titanicului care erau, de asemenea, la bord și au scăpat de moarte și acum. După încheierea războiului, în 1920, Violet Jessop a început să lucreze din nou pentru White Star Line, apoi s-a angajat la o altă companie, Red Star Line, apoi la Royal Mail Line.
În timp ce lucra la Red Star, asistenta a făcut două croaziere în jurul lumii pe cea mai mare navă a companiei, Belgenland. Ajunsă la vârsta de 40 de ani femeia s-a căsătorit, dar a divorțat după scurt timp, iar în anii ’50 s-a pensionat și s-a retras în satul Great Ashfield din Suffolk. După mulți ani Violet a susținut că într-o noapte furtunoasă a primit un telefon de la o femeie necunoscută care a întrebat-o dacă a salvat un copil în noaptea în care s-a scufundat Titanic.
– Da, a răspuns Violet Jessop, apoi vocea a spus: “Eu am fost acel copil”, a râs și a închis. John Maxtone-Graham, un prieten al femeii, i-a zis că cel mai probabil la capătul firului au fost niște adolescenți din sat care au făcut o glumă, dar ea a fost foarte convinsă: “Nu, John, nu am spus niciodată această poveste nimănui înainte să ți-o spun ție acum”.
Înregistrările din 1912 arată faptul că singurul copil care se afla pe barca de salvare numărul 16 a fost Assad Thomas, care a fost predat unei doamne numite Edwina Troutt, iar mai târziu a fost recuperat de mama sa pe vasul Carpathia.
Violet, care a fost numită deseori în presă “Domnișoara de Nescufundat” sau “Regina corăbiilor care se scufundă”, a murit de insuficiență cardiacă pe 5 mai 1971, la vârsta de 83 de ani.
Surse:
Encyclopedia Titanica
Duane Damon, Angel of the White Star Violet Jessop, 2012
Emily Upton, The woman who survived all three disasters aboard the sister ships: The Titanic, Britannic, and Olympic, 2014
