HomeOameni care au intrat în istorieCopii celebriȚareviciul Alexei, fiul “nedemn” al țarului Petru cel Mare

Țareviciul Alexei, fiul “nedemn” al țarului Petru cel Mare

DS TW

Alexei Petrovici Romanov s-a născut pe 18 februarie 1690 la Moscova și a fost fiul țarului Petru I și al primei soții a acestuia, Evdochia Lopuhina.

Tânărul Alexei a fost crescut de mama sa, care l-a învățat să-l disprețuiască pe Petru cel Mare, iar relațiile dintre tată și fiu au avut de suferit toată viața din cauza urii profunde dintre părinți. De la vârsta de 6 până la 9 ani Alexei a fost educat de un tutore privat numit Viazemski, dar după ce mama sa a fost exilată la Mănăstirea din Suzdal, țareviciul a avut profesori străini care l-au învățat istorie, geografie, matematică și limba franceză.

În 1703 copilul a fost trimis în armată, devenind soldat într-un regiment de artilerie, iar în 1704 a participat la ocuparea orașului Narva. În această perioadă, profesorii aveau o părere foarte bună despre capacitățile lui intelectuale, Alexei avea puternice înclinații către arheologie și teologie, dar Petru voia ca moștenitorul său să stăpânescă arta militară și să-și dedice total viața noii Rusii. I-a cerut să lase deoparte latura spirituală a pregătirii și să muncească neîncetat pentru a duce mai departe aspirațiile pentru transformarea țării într-un stat modern.

 

În perioada adolescenței conflictele dintre tată și fiu au devenit inevitabile, mai ales pentru că Alexei intrase sub influența preoților și a boierilor conservatori care l-au încurajat să-și disprețuiască tatăl și să-i dorească moartea.

În 1708 Petru l-a trimis pe Alexei la Smolensk pentru a aduna alimente și recruți și după aceea la Moscova, pentru a fortifica orașul ca să facă față atacurilor regelui Carol al XII-lea al Suediei. La sfârșitul anului 1709, băiatul a mers pentru un an la Dresda pentru a-și finaliza studiile de limba franceză, limba germană, matematică și tactică militară, iar după completarea educației s-a căsătorit cu prințesa Charlotte de Brunswick-Wolfenbüttel, a cărei familie avea legături cu marile familii europene. Se pare că inițial țareviciul ar fi refuzat mariajul, dar a fost îndemnat de tatăl său să o întâlnească pe prințesă înainte de a se hotărî, cei doi tineri s-au plăcut, iar părinții lor au aranjat mariajul.

 

Contractul de căsătorie a fost semnat în septembrie, iar nunta a fost organizată la Torgau, în Germania, pe 14 octombrie 1711. Unul dintre termenii angajamentului a fost ca viitorii copii să fie crescuți în credința ortodoxă, dar Charlottei i s-a permis să-și păstreze credința protestantă, înțelegere cu care susținătorii conservatori ai țareviciului nu au fost de acord.

Căsnicia a mers bine în primele șase luni, dar s-a transformat rapid într-un eșec. Alexei era aproape în permanență beat și spunea despre soția lui că este „ciupită de vărsat” și „prea slabă”, motiv pentru care a insistat să locuiască în apartamente separate și a ignorat-o în public.

La un moment dat tânărul a fost trimis de tatăl său la Toruń pentru a supraveghea înzestrarea trupelor rusești din Polonia și în următoarele douăsprezece luni a fost plecat în mod constant, soția i s-a alăturat la un moment dat, dar în aprilie 1712 un ucaz imperial i-a impus să-și însoțească tatăl într-un turneu în Finlanda.

Cuplul ducal a avut doi copii: Natalia Alexeievna, care a murit la vârsta de 14 ani, și Petru Alexeevici, care i-a succedat la tron bunicului său, țarul Petru cel Mare, în anul 1727, dar avea să moară după doar trei ani, la vîrsta de 15 ani. După ce soțiaa sa a adus pe lume prima fiică, în 1714, țareviciul Alexei și-a adus la palat metresa finlandeză, pe Afrosinia.

După întoarcerea din Finlanda, tânărul a fost trimis de tatăl său la Staraya Russa și Lacul Ladoga pentru a supraveghea construcția noilor corăbii care urmau să formeze marea flotă rusă pe care Petru cel Mare și-o dorea, iar aceasta a fost ultima misiune ce i-a fost încredințată, pentru că părea complet lipsa de implicare și nu ezita să-și exprime nemulțumirile față de sarcinile care îi reveneau.

Cu toate acestea, țarul a făcut un ultim efort pentru a-și „recupera” fiul. Charlotte, soția tânărului, a murit pe 11 octombrie 1715, după ce a dat naștere ultimului ei copil, iar în ziua funeraliilor Petru i-a trimis o scrisoare severă lui Alexei în care îi cerea să se ocupe de afacerile de stat, amenințându-l că-l exclude din linia de succesiune la tron dacă nu își revizuiește atitudinea. Țareviciul i-a trimis un răspuns lamentabil, oferindu-se să renunțe la succesiune în favoarea fiului său minor, iar suveranul a fost de acord, punându-i însă condiția să se călugărească, pentru a nu reprezenta o amenințare la adresa dinastiei.

 

Pe 26 august 1716 i-a dat încă o șansă, cerându-i să i se alăture lui și armatei fără întârziere, însă, în loc să respecte acest ordin, Alexei a fugit la Viena împreună cu Afrosinia, metresa sa, și a cerut protecția fostului lui cumnat, împăratul Carol al VI-lea, care l-a trimis la fortăreața Ehrenberg și apoi la castelul Sant’Elmo din Napoli.

Petru cel Mare s-a fost profund insultat: fuga țareviciului la curtea unui suveran străin a generat un scandal în Rusia, așa că țarul l-a trimis pe contele Piotr Tolstoi, cel mai viclean și mai lipsit de scrupule dintre slujitorii săi, să-l aducă acasă. Acesta a fost de acord să se întoarcă doar dacă tatăl jura solemn că nu-l va pedepsi, că-l va prețui ca pe un fiu și îi va permite să trăiască în liniște și să se căsătorească cu Afrosinia.

Pe 31 ianuarie 1718, țareviciul a ajuns la Moscova, dar Petru era deja hotărât să treacă la represalii. Pe 18 februarie l-a obligat să renunțe la succesiunea la tron în favoarea micuțului Petru Alexeevici, a urmat apoi un proces în cursul căruia fosta țarină Eudoxia a fost adusă de la mănăstirea unde fusese exilată pentru a fi judecată pentru un presupus adulter, toți prietenii tânărului au fost torturați cu cruzime, fiind trași în țeapă sau pe roată în timp ce carnea le era smulsă cu un clește înroșit în foc, iar servitorilor personali ai lui Alexei li s-au tăiat capetele.

Iubita țareviciului, Afrosinia, care era însărcinată, a fost adusă și ea la Sankt Petersburg, fiind arestată imediat după sosire. Femeia a născut fie în închisoare, în Fortăreața Petru și Pavel, fie pe drum, posibil la Riga, dar nu există nicio informație despre soarta copilului. La procesul care a urmat a fost acuzată de implicare într-un presupus complot împotriva țarului.

 

În aprilie 1718 țareviciul a fost adus și el în fața instanței, cea mai gravă acuzație care i-a fost adusă fiind că ar fi plănuit să-și ucidă tatăl. În ochii lui Petru, fiul era cel mai periculos trădător al imperiului, trebuia condamnat la moarte și executat, astfel că i-a înscenat un proces în care toate acuzațiile au fost prezentate în mod solemn unei mari adunări formate din prelați, senatori, miniștri și alți demnitari, acțiune care a avut loc pe 13 iunie 1718. De frică, Afrosinia, care îl implorase între timp lui Petru cel Mare să o ierte, a semnat o declarație scrisă împotriva iubitului ei, fiind apoi obligată să depună mărturie în fața tribunalului, iar această confruntare directă l-a afectat și mai mult pe țarevici. Femeia a spus că prințul voia să fugă la Roma și să ceară protecția papei, dar ea l-a oprit și a declarat că Alexei îi mărtusisese: “Când voi deveni suveran, voi locui doar la Moscova și voi abandona pur și simplu Sankt Petersburg-ul, nu voi construi nave, voi menține doar trupe pentru apărare și nu voi face război cu nimeni. Mă voi mulțumi cu vechile teritorii ale Rusiei, iarna voi locui la Moscova, iar vara la Iaroslavl”.

În amiaza zilei de 24 iunie, cei 126 de demnitarii ai curții de justiție l-au declarat vinovat pe Alexei și l-au condamnat la moarte. Torturarea lui a continuat însă, pentru că țarul Petru voia să afle ce complici a avut.

Pe 19 iunie, înainte de a fi condamnat oficial, țareviciul primise douăzeci și cinci de lovituri cu cnutul și apoi, pe 24 iunie, încă cincisprezece. După două zile, pe 26 iunie 1718 tânărul Alexei Petrovici, care avea doar 28 de ani, a murit în fortăreața Petru și Pavel din Sankt Petersburg.

Țarul Petru cel Mare a eliberat-o apoi din închisoare pe Afrosinia și, potrivit istoricului Robert K. Massie, fosta metresă a locuit la Sankt Petersburg până la finalul zilelor. S-a căsătorit mai târziu cu un ofițer al gărzilor imperiale, i s-a permis să păstreze câteva dintre fostele proprietăți ale țareviciului și a murit în 1748, la treizeci de ani după moartea lui Alexei.

 

Surse:

Lindsey Hughes, Russia in the Age of Peter the Great, 1998

Paul Bushkovitch, Peter the Great, 2001

DS TW
Latest comment

leave a comment