HomeOameni care au intrat în istorieCopii celebriȚareviciul Alexei, fiul “nedemn” al țarului Petru cel Mare

Țareviciul Alexei, fiul “nedemn” al țarului Petru cel Mare

DS TW

Alexei Petrovici Romanov s-a născut pe 18 februarie 1690 la Moscova și a fost fiul țarului Petru I și al primei soții a acestuia, Evdochia Lopuhina.

Copilul a fost crescut de mama sa, care l-a învățat să-l disprețuiască pe Petru cel Mare, iar relațiile dintre tată și fiu au avut de suferit toată viața din cauza urii profunde dintre părinți. De la vârsta de 6 până la 9 ani, a fost educat de un dascăl numit Viazemski, iar după ce mama sa a fost exilată la Mănăstirea din Suzdal, țareviciul a avut profesori străini care l-au învățat istorie, geografie, matematică și limba franceză.

carturesti.ro

În 1703, a fost trimis în armată, devenind soldat într-un regiment de artilerie, iar un an mai târziu a participat la ocuparea orașului Narva. În această perioadă, profesorii aveau o părere foarte bună despre capacitățile lui intelectuale, pentru că Alexei avea puternice înclinații către arheologie și teologie, dar Petru voia ca moștenitorul său să stăpânescă arta militară și să-și dedice total viața noii Rusii. I-a cerut să lase deoparte latura spirituală a pregătirii și să muncească neîncetat pentru a duce mai departe aspirațiile pentru transformarea țării într-un stat modern.

 

În perioada adolescenței, conflictele dintre tată și fiu au devenit inevitabile, mai ales pentru că Alexei intrase sub influența preoților și a boierilor conservatori, care l-au încurajat să-și disprețuiască tatăl și să-i dorească moartea.

În 1708, Petru l-a trimis la Smolensk, pentru a aduna alimente și recruți, și după aceea la Moscova, pentru a fortifica orașul ca să facă față atacurilor regelui Carol al XII-lea al Suediei. La sfârșitul anului 1709, băiatul a mers pentru un an la Dresda pentru a-și finaliza studiile de matematică și tactică militară, iar după completarea educației s-a căsătorit cu prințesa Charlotte de Brunswick-Wolfenbüttel, ai cărei părinți aveau legături cu marile familii europene.

fashiondays.ro

 

Se pare că inițial țareviciul a refuzat mariajul, dar a fost îndemnat de tatăl său să o întâlnească pe prințesă înainte de a se hotărî, cei doi tineri s-au plăcut, iar părinții au aranjat căsătoria.

Contractul a fost semnat în septembrie, iar nunta a fost organizată la Torgau, în Germania, pe 14 octombrie 1711. Unul dintre termenii angajamentului a fost ca viitorii copii ai cuplului să fie crescuți în credința ortodoxă. Charlottei i s-a permis totuși să-și păstreze religia protestantă, înțelegere pe care susținătorii conservatori ai țareviciului au criticat-o.

Căsnicia a mers bine în primele șase luni, dar s-a transformat rapid într-un eșec. Alexei era aproape în permanență beat și spunea despre prințesă că este „ciupită de vărsat” și „prea slabă”, motiv pentru care a insistat să locuiască într-un apartament separat și a ignorat-o în public.

Cuplul ducal a avut doi copii: pe Natalia Alexeievna, care a murit la vârsta de 14 ani, și pe Petru Alexeevici, care i-a succedat la tron bunicului său, țarul Petru cel Mare, în anul 1727, dar avea să moară după doar trei ani, la vîrsta de 15 ani. Mărturiile epocii arată că, după ce Charlotte a adus pe lume prima fiică, în 1714, țareviciul Alexei a instalat-o la palat pe metresa lui finlandeză, o anume Afrosinia.

Curând după acest episod tânărul a fost trimis de tatăl său într-o călătorie la Staraya Russa și Lacul Ladoga pentru a supraveghea construcția noilor corăbii care urmau să formeze marea flotă rusă pe care Petru cel Mare și-o dorea, iar aceasta a fost ultima misiune ce i-a fost încredințată, pentru că părea complet lipsa de implicare și nu ezita să-și exprime nemulțumirile față de sarcinile care îi reveneau.

Cu toate acestea, țarul a făcut un ultim efort pentru a-și „recupera” fiul. Prințesa Charlotte a murit pe 11 octombrie 1715, după ce a dat naștere ultimului ei copil, iar în ziua funeraliilor Petru i-a trimis o scrisoare severă lui Alexei în care îi cerea să se ocupe de afacerile de stat, amenințându-l că-l exclude din linia de succesiune la tron dacă nu își revizuiește atitudinea. Țareviciul i-a răspuns lamentabil, oferindu-se să renunțe la succesiune în favoarea fiului său minor; suveranul a fost de acord, punându-i însă condiția să se călugărească, pentru a nu reprezenta o amenințare la adresa dinastiei.

Pe 26 august 1716, i-a dat încă o șansă, cerându-i să se alăture armatei fără întârziere, însă, în loc să respecte ordinul, Alexei a fugit la Viena împreună cu metresa sa și a cerut protecția fostului lui cumnat, împăratul Carol al VI-lea, care l-a trimis la fortăreața Ehrenberg și apoi la castelul Sant’Elmo din Napoli.

Petru cel Mare s-a fost profund insultat: fuga țareviciului la curtea unui suveran străin a generat un scandal uriaș în Rusia, așa că țarul l-a trimis pe contele Piotr Tolstoi, cel mai viclean și mai lipsit de scrupule dintre slujitorii săi, să-l aducă acasă. Fiul rătăcitor a acceptat să se întoarcă cu următoarele condiții: dacă tatăl jură solemn că nu-l va pedepsi și dacă îi va permite să trăiască în liniște și să se căsătorească cu Afrosinia.

Pe 31 ianuarie 1718, țareviciul a ajuns la Moscova, dar Petru era deja hotărât să treacă la represalii. Pe 18 februarie l-a obligat să renunțe la pretențiile la tron în favoarea micuțului Petru Alexeevici, a ordonat ca toți prietenii lui să fie torturați cu cruzime, iar servitorilor personali ai lui Alexei să li se taie capetele.

Iubita țareviciului, Afrosinia, care era însărcinată, a fost adusă și ea la Sankt Petersburg, fiind arestată imediat după sosire. Femeia a născut fie în închisoare, în Fortăreața Petru și Pavel, fie pe drum, posibil la Riga, dar nu există nicio informație despre soarta copilului. La procesul care a urmat a fost acuzată de implicare într-un presupus complot împotriva țarului.

În aprilie 1718, țareviciul a fost adus în fața instanței, cea mai gravă acuzație care i-a fost adusă fiind că ar fi plănuit să-și ucidă tatăl. În ochii lui Petru, fiul era cel mai periculos trădător al imperiului, trebuia condamnat la moarte și executat, astfel că i-a înscenat un proces în care toate probele au fost prezentate unei mari adunări formate din prelați, senatori, miniștri și alți demnitari, acțiune care a avut loc pe 13 iunie 1718.

De frică, Afrosinia, care îl implorase pe Petru cel Mare să o ierte, a semnat o declarație scrisă împotriva iubitului ei, fiind apoi obligată să depună mărturie în fața tribunalului, iar această confruntare directă l-a afectat și mai mult pe țarevici. Femeia a spus că prințul voia să fugă la Roma și să ceară protecția papei, dar că ea a fost cea care l-a oprit. A declarat apoi că Alexei îi mărtusisese: “Când voi deveni suveran, voi locui doar la Moscova și voi abandona pur și simplu Sankt Petersburg-ul, nu voi construi nave, voi menține doar trupe pentru apărare și nu voi face război cu nimeni. Mă voi mulțumi cu vechile teritorii ale Rusiei, iarna voi locui la Moscova, iar vara, la Iaroslavl”.

În amiaza zilei de 24 iunie, cei 126 de demnitari ai curții de justiție l-au declarat vinovat pe Alexei și l-au condamnat la moarte. Torturarea lui a continuat însă, pentru că țarul Petru voia să afle numele complicilor pe care îi avusese.

Pe 19 iunie, înainte de a fi formulată sentința oficială, țareviciul primise douăzeci și cinci de lovituri cu cnutul, apoi, pe 24 iunie, încă cincisprezece. După două zile, pe 26 iunie 1718, Alexei Petrovici, care avea doar 28 de ani, a murit în fortăreața Petru și Pavel din Sankt Petersburg.

Țarul Petru cel Mare a eliberat-o ulterior din închisoare pe Afrosinia și, potrivit istoricului Robert K. Massie, fosta metresă a locuit la Sankt Petersburg până la finalul zilelor. S-a căsătorit mai târziu cu un ofițer al gărzilor imperiale, a primit drept compensație câteva dintre fostele proprietăți ale țareviciului și a murit în anul 1748.

 

Surse:

Lindsey Hughes, Russia in the Age of Peter the Great, 1998

Paul Bushkovitch, Peter the Great, 2001

DS TW
Latest comment

leave a comment