HomeEroii României moderneDoamne și domnițeMisterioasa prințesă Cleopatra Trubetzkoy, o mare figură a vechiului București

Misterioasa prințesă Cleopatra Trubetzkoy, o mare figură a vechiului București

Cleopatra Trubetzkoy
DS TW

O știre senzațională despre prințesa Cleopatra Trubetzkoy a făcut înconjurul saloanelor bucureștene în octombrie 1889. Curtea de Apel a judecat o afacere stranie, ale cărei dezbateri începuseră cu doi ani în urmă la Tribunal, în prima instanță.

Ziarul Constituționalul își informa cititorii: „O femeie, azi în vârstă de 67 de ani, doamnna Smaranda Atanasiu, sub cuvântul că ar fi copila naturală a Principesei Trubetzkoy, revendică de la familia Călinescu succesiunea lăsată de răposata principesă. Iacă șirul de evenimente pe care se edifică romanul doamnei Atanasiu, de altfel o demnă văduvă a unui militar mort în campania de la 1876 .

La 1822, o facere clandestină avea loc în satul Cernat din Transilvania, în casa femeii Bârsan. La trei săptămâni după facere, copila născută era luată și încredințată unei doici. După douăzeci de ani, la 1842, o tânără era adusă de peste munți de către o călugăriță și încredințată doamnei Sultana Zefcari, sora Principesei Trubetzkoy, și, de atunci, pururea bine tratată de familiile Zefcari-Călinescu. Această tânără este reclamanta de azi.

Cleopatra Trubetzkoy
Cleopatra Trubetzkoy

După dânsa, femeia care s-a ascuns la Cernat pentru a naște ar fi fost Cleopatra Ghika, nepoata lui Ghika-Vodă, devenită în urmă Principesă Trubetzkoy; copilul zămislit ar fi ea însăși! Pe trama aceasta se mai brodează alte evenimente probate, ca disparițiunea registrelor stării civile în frământarea revoluționară și în invaziunea muscălească care au bântuit acea parte a Ungariei la 1848 și 1849, sau evenimente problematice, ca pretinsa descoperire a unui testament și disparițiunea lui din faimoasa lădiță ce se găsise în fundațiunile imobilului din Calea Victoriei, când doamna Nica Nenciu, cumpărătoarea lui, a întreprins reedificarea-i totală. În acele timpuri presa se ocupase mult de comoara din temeliile casei Trubetzkoy.

Doamna Atanasiu dă asupra vieții ei pe lângă familia pretinsei sale mame și asupra diferitelor intervențiuni ale defuncților Mitropolitul Neofit, Iordache Filipescu, Aga Florescu detalii care constituie, desigur, o poveste foarte interesantă.

Pretențiile ei se întemeiază mai ales pe scrisori ale surorii și nepoatei principesei, doamnele Zefcari și Olga Călinescu, pline de o afecțiune netăgăduită.

Nașterea de la 1822 se poate ea atribui Cleopatrei Ghika ? Este admisibil ca Cleopatra Ghika să se fi măritat în urmă, ca dânsa să se fi bucurat de respectul general și nici un nor, nici un indiciu, să nu se fi ridicat pe când trăia?

Reclamanta să fie ea copila născută în taină la Cernat? Tribunalul de Ilfov, după o lungă anchetă, nu a judecat că faptele sunt probate, nici conchizătoare, și a respins cererea.”

Nu știm care a fost decizia Curții de Apel din București în 1889, dar avem multe alte informații interesante despre viața prințesei Cleopatra Ghika, căsătorită Trubetzkoy. Reședința în care a locuit se află și astăzi pe Calea Victoriei, iar frumoasa proprietăreasă a rămas în memoria bucureștenilor timp de mulți ani datorită legăturilor ei cu reprezentanții de seamă ai literaturii române din secolul al XIX-lea.

Detalii inedite ne oferă istoricul George Potra, în volumul „Bucureștii de ieri”:

Generația noastră a apucat această casă așa cum se vede și azi, simplă, masivă și spoită totdeauna în alb. În ultimul timp i s-a schimbat culoarea în gălbui. Cum va fi arătat altădată și când anume precis a fost construită nu știm; cel mult putem spune că construcția ei datează din prima jumătate a secolului al XIX-lea.

În această casă a locuit Cleopatra Trubetzkoy până la moarte. Strănepoată și nepoată a trei domni, ea este fiica marelui ban Costache Ghica, căsătorit cu Ruxandra Cantacuzino și unul dintre numeroșii copii ai lui Dumitrache Ghica (1718 – 1808), frate cu Grigore III Ghica, domnul Moldovei, cel decapitat de turci în 1777.

Din cele trei căsătorii, Dumitrache Ghica a avut 24 de copii, din care au trăit 14, iar dintre aceștia, Costache, tatăl Cleopatrei Trubetzkoy, era cel mai mare fecior, frate vitreg cu foștii domni ai Țării Românești, Grigore Ghica (1822 – 1828) și Alexandru Dim. Ghica (1834 – 1842), fost mai târziu și caimacam al țării.

Costache Ghica, zis Brigadierul, deoarece servise în armata rusească, unde căpătase grad de general de brigadă, după moartea tatălui său întâmplată în 1808, deveni proprietarul casei aflată până nu de mult în fața actualei săli Comedia a Teatrului Național, în care, timp de mai multe zeci de ani, și-a avut sediul Clubul Tinerimii.

În 1812, după arderea palatului domnesc (Curtea Nouă) din Dealul Spirii, Ioan Vodă Caragea, negăsind o clădire mai nimerită, închirie casele lui Costache Ghica și se mută în ele.

Cleopatra Trubetzkoy s-a născut probabil în această casă în ultimii ani ai secolului al XVIII-lea și a fost botezată de una din rudele sale, poate de Cleopatra Filipescu, căsătorită prima dată cu Nicolae Cantacuzino și a doua oară cu un Ghica, sau poate de cealaltă Cleopatra, născută tot Filipescu, dar căsătorită cu generalul Fonton.

Se pare că tot în acea casă și-a petrecut copilăria Cleopatra Ghica și acolo a auzit multe din întâmplările acelor ani care au zbuciumat atât de mult principatele noastre.

Poate că nu trecuse încă ocupația rusească din 1806 – 1812, terminată prin Pacea de la București, încheiată între ruși și turci, și nici Ioan Vodă Caragea nu închiriase casa când frumoasa și bogata Cleopatra Ghica a fost căsătoriă cu prințul Sergiu Trubetzkoy. Tatăl său care, desigur, cunoștea și limba rusă și avea simpatie pentru nobilimea rusă în mijlocul căreia își petrecuse câțiva ani, a considerat că a făcut o bună partidă căsătorindu-și fiica cea mare cu un reprezentant al uneia din cele mai înalte familii nobiliare din Rusia.

După nuntă care, desigur, a fost una din cele mai renumite din acea vreme, cu participarea protipendadei din țară și a rudelor sau cunoscuților mirelui, tomnaticul prinț, probabil ofițer în armata de ocupație, și-a luat frumoasa și tânăra soție și a plecat cu ea în Rusia, ducând o viață de belșug și lux în marea și numeroasa nobilime rusească.

Desigur că a trăit în Rusia într-un palat frumos, cu mobilier luxos, și s-a bucurat de venitul unor întinse moșii. Dar această mulțumire n-a fost de lungă durată, fiindcă soțul ei, fiind cam bolnăvicios și mult mai în vârstă decât ea, a murit devreme. Rămânând văduvă, fără să știm precis când, având nevoie de destindere sufletească, Cleopatra s-a dus în Franța și s-a stabilit la Paris unde, după moda timpului, își avea salonul său de primire.

Acolo, printre scriitorii tineri din acea vreme, venea și Lamartine, iar la una din ședințe a avut marea plăcere să asculte pe prințesă citindu-i poezia „Lacul”, în traducere românească făcută chiar de ea.

Dorul de patrie însă a făcut-o să se întoarcă în țară și să se stabilească în București, în casa ei de pe Podul Mogoșoaiei (locuința de pe Calea Victoriei 194, pe care probabil a cumpărat-o la venirea în țară de la primul proprietar, Manolache Faca). Probabil că a fost îndemnată la această întoarcere și de unchiul ei, Alexandru Dim. Ghica care, în 1834, ajunsese domn al țării.

Cleopatra Trubetzkoy

După cum se vede din portretul de epocă, Cleopatra Trubetzkoy era o femeie excepțional de frumoasă. Avea un obraz alb ca laptele, încadrat de zulufii unui păr negru și mătăsos. Foarte elegantă, purta cele mai noi toalete comandate direct de la Paris. Pălăriile sale de catifea sau mătase, în tonul rochiilor, erau împodobite cu penaj alb de struț, iar ca o notă caracteristică a bogăției purta nenumărate bijuterii de preț, inele, brățări și o splendidă cruce cu briliante la gât.

Relativ tânără și foarte frumoasă la întoarcerea în țară, neavând copii, Cleopatra ar fi putut să se recăsătorească, fiind dorită de atâția boieri de frunte. În vanitatea ei, însă, a preferat să rămână văduvă, ca să nu renunțe la titlul de prințesă. Asta nu însemna că era lipsită de sentimentul dragostei și că nu avea afecțiune pentru niciun bărbat. Deși nu putem preciza dacă a avut sau nu vreun prieten în intimitatea sa, totuși, dintr-o mărturie a timpului știm că era sentimentală și că îi plăceau bărbații manierați, sensibili și culți…”

Despre unul din frații Golescu, Ștefan, Ana Racoviță semnala în corespondența sa că prințesa, care revenise în țară în anul 1838, nutrise o simpatie cu totul ieșită din comun, iar față de oamenii de litere a manifestat, de asemenea, o predilecție aparte, încurajându-le creațiile și organizând întruniri în casa sa. Se spune că în saloanele Cleopatrei Trubetzkoi se întâlneau I. Heliade Rădulescu, Cezar Bolliac și Grigore Alexandrescu.

În studiul său, George Potra pomenește și de impresia extraordinară pe care a produs-o casa Cleopatrei asupra prințului Anatole de Demidoff, care, făcând aici un popas în drumul său de la Paris spre Sankt Petersburg, a afirmat: „Nu cunosc niciun oraș în Europa unde să se poată aduna o societate mai cu desăvârșire plăcută, unde cel mai bun ton să fie totdeauna la un loc unit cu cea mai dulce veselie. Bunele maniere ale capului de familie, tonul grațios și talentele femeilor, înlesnirea și puritatea cu care vorbesc limbile Europei Centrale, toate se unesc spre a vă convinge că această societate este deopotrivă cu toate societățile cele mai deosebite ce se pot găsi în Europa”.

George Potra susține, de asemenea, că în saloanele Cleopatrei Ghica Trubetzkoy au dat concerte vestitul pianist Leopold Mayer și marele compozitor Franz Liszt. Frumoasa Cleopatra, care avea o intuiție specială în artă, l-a ales pe pictorul Nicolae Grigorescu, foarte tânăr la acel moment, să zugrăvească interiorul bisericii părintești de la Băicoi.

Nicolae Grigorescu, Icoana Bunavestire de la biserica din Băicoi

Adolphe Etienne Billecocq, consulul general al Franței la București, a scris și el despre această prințesă româncă înzestrată cu daruri artistice, care arăta o înclinație cu totul specială față de renașterea națională a Țării Românești. Într-un raport către șefii săi, menționa că soțul Cleopatrei, prințul Trubetzkoy, era ,,frere cadet“ cu prințul Trubetzkoy, cel implicat în mișcarea decembristă de la 1825, din pricina căreia fusese exilat în Siberia.

După moartea Cleopatrei Ghika Trubetzkoy, care, conform anunțului din ziarele epocii, s-a întîmplat pe 17 ianuarie 1880, casa de pe Podul Mogoșoaiei a fost cumpărată de bogatul neguțător și moșier Zaharia Nenciu, probabil de origine bulgară, pentru unica lui fiică, Nyka Nenciu, care, ca să știe toată lumea că proprietatea vestitei prințese îi aparține, a schimbat vechea monogramă. De atunci și până astăzi se poate vedea pe frontonul casei dinspre Calea Victoriei inițiala N.

Cleopatra Trubetzkoy

Ulterior casa Trubetzkoy-Nenciu a servit drept cămin pentru studente, iar din 1954 a devenit sediul Institutului de Lingvistică și ulterior al Centrului de cercetări fonetice și dialectologice de pe lângă Academia Română. Începând din anul 2018, fosta casă a Cleopatrei găzduiește Autoritatea Națională pentru Persoane cu Dizabilități, iar în 2024 fațada a fost acoperită cu plasă, probabil pentru că se desfășoară lucrări de refacere.

Google Maps, 2019
Google Maps, 2024
DS TW
No comments

leave a comment