HomeOameni care au intrat în istorieCopii celebriMoartea Iuliei Hasdeu și prăbușirea psihică a ilustrului său tată

Moartea Iuliei Hasdeu și prăbușirea psihică a ilustrului său tată

Tadeu Hîjdeu s-a născut la Hotin, în Basarabia, pe 26 februarie 1838 și și-a petrecut copilăria la moșia părinților din Cristinești, fiind crescut de către mama vitregă. Tatăl său, Alexandru Hâjdeu, cunoștea zece limbi străine, printre care și persana, era istoric, publicist și a scris multe lucrări despre flora Basarabiei.

Tânărul, care mai târziu avea să-și ia numele Bogdan Petriceicu Hasdeu, a studiat la universitatea din Harkov, fiind apoi ofițer în armata rusă. Când, în urma Tratatului de Pace de la Paris din 1856, sudul Basarabiei, mai exact județele Cahul, Bolgrad și Ismail au revenit la Moldova, ofițerul a trecut granița, iar rușii i-au cerut extrădarea și, pentru că autorităților române au refuzat, i-au anulat dreptul de moștenire pe care-l avea asupra unor moșiilor familiei.

 

La 1857 Hasdeu a fost numit membru al tribunalului din Cahul, dar după un an s-a mutat la Iași, devenind profesor de liceu și bibliotecar al universității. Între 17 mai 1876 și 1 aprilie 1900 a fost director al Arhivelor Statului din București, fiind primul cercetător care a început să publice copii după acte din arhivele străine cu privire la români.

Din 1878 a devenit profesor de filologie comparată la Universitatea din București, dar a cochetat și cu politica, fiind un susținător fervent al regelui Carol I, membru al Partidului Liberal și deputat al formațiunii politice.

Pe 14 noiembrie 1869 s-a născut unica sa fiică, Iulia, mama fetei fiind Iulia Faliciu. Înainte de a împlini vârsta de opt ani copila a trecut  examenele cumulate ale celor patru clase primare, iar la 11 ani a absolvit Colegiul Național „Sfântul Sava”, urmat în paralel cu cursurile Conservatorului de muzică din București.

 

Bogdan Petriceicu Hasdeu a înscris-o pentru studiile universitare la Paris, Iulia devenind, la vârsta de 16 ani, prima femeie din Regat care a studiat la Sorbona. Doi ani mai târziu au apărut primele semne ale tuberculozei, dar tânăra i-a scris ilustrului ei tată că e decisă să-și susțină teza de doctorat. Din păcate, starea sa de sănătate s-a agravat în scurt timp și a fost nevoită să părăsească Franța, plecând în Italia și apoi în Elveția, în speranța că va primi tratamente care să îi amelioreze suferințele. Situația tinerei paciente s-a degradat rapid, iar în vara anului 1888 tatăl îngrijorat a adus-o la București, apoi la Agapia, unde Iulia a trăit în ultimele sale săptămâni de viață.

Copila a murit pe 29 septembrie 1888, înainte de a împlini vârsta de 19 ani. Dispariția prematură a provocat prăbușirea psihică a cărturarului care, din acel moment, a încercat zi de zi să comunice cu ea și, într-o zi, a simțit că Iulia i-a răspuns.

Bătrânul tată povestește: “Trecuseră șase luni de la moartea fiicei mele. Era în martie, iarna plecase, primăvara nu sosea încă. Într-o seară umedă și posomorâtă, ședeam singur în odaie lângă masa mea de lucru. Dinainte-mi, ca întotdeauna, era o testea de hârtie si mai multe creioane. Cum? nu știu, nu știu, nu știu; dar fără ca s-o știu, mâna mea luă un creion și îi rezemă vârful de luciul hârtiei. Începui a simți la tâmpla stânga bătăi scurte și îndesate, întocmai ca și când ar fi fost băgat într-însa un aparat telegrafic. Deodată, mâna mea se puse în mișcare fără astâmpăr. Vreo cinci secunde cel mult. Când brațul se opri și creionul căzu dintre degete, mă simții deșteptat dintr-un somn, deși eram sigur că nu adormisem. Aruncai privirea pe hârtie și cetii acolo foarte limpede: “Je suis heureuse; je t’aime; nous nous reverrons; cela doit te suffire” Julie Hasdeu. (“Sunt fericită; te iubesc; ne vom revedea; asta ar trebui să-ți ajungă”.) Era scris și iscălit cu slova fiicei mele”.

Cărturarul a construit în memoria Iuliei un castel la Câmpina, unde astăzi pot fi admirate portretele membrilor familiei, obiecte personale, fotografii și documente originale, mobilier vechi de peste un secol, manuscrise și colecții ale revistelor conduse de Bogdan Petriceicu Hasdeu.

Printre încăperile care pot fi vizitate se află salonul de primire al soției scriitorului, unde se află bustul de marmură al acesteia, sufrageria, cu portretele familiei pictate în medalioane pe pereții camerei și templul castelului, un turn înalt care are un pronaos cu oglinzi paralele și un altar.

În mijlocul turnului se află o statuie a lui Iisus, sculptată de Raphael Casciani și de aici se poate pătrunde în biroul de lucru al lui Bogdan Petriceicu Hasdeu, în care sunt expuse portretele savantului, soției și fiicei lor, în camera cu cale, dedicată Iuliei Hasdeu, unde se află păpușa fetiței, bustul ei sculptat de Ioan Georgescu din marmură de Carrara, jurnalul și un caiet de matematică, și în camera obscură, unde aveau loc ședințele de spiritism, în care se păstrează un porumbel de piatră, o lunetă astronomică, un sfeșnic și o statuetă a lui Iisus.

Iulia, soția scriitorului, a murit pe 2 iulie 1902, iar Bogdan Petriceicu Hasdeu s-a stins din viață pe 25 august 1907, chiar în castelul dedicat iubitei lui fiice, la Câmpina.

 

Galerie foto:

leave a comment