Moartea prematură a celor patru fiice ale Marelui Duce Cosimo

Maria de’ Medici s-a născut pe 3 aprilie 1540 și a fost fiica cea mare a lui Cosimo I de’ Medici, Marele Duce de Toscana, și a Eleonorei di Toledo. Cuplul a avut unsprezece copii, patru fete și șapte băieți, dar patru dintre ei au murit în copilărie.

Maria, fiica cea mare, a fost logodită cu Alfonso al II-lea, Ducele de Ferrara, însă a murit la vârsta de 17 ani, înainte ca mariajul să aibă loc. Tânăra fusese educată împreună cu frații ei și a fost printre cei mai străluciți dintre copiii ai ducelui, iar când fratele ei, Francesco, viitorul Mare Duce de Toscana, nu înțelegea lecțiile de limba greacă, profesorii acestuia o chemau pe Maria să-i explice pentru că, pe lângă cunoștințele excepționale, avea un tact didactic deosebit.

Maria era frumoasă și foarte elegantă, iar părinții încercau să o protejeze de ochii tinerilor nobili de la curtea ducală. Se pare că a reușit să se întâlnească totuși în secret cu un iubit, Malatesta de’ Malatesti și o legendă spune că tatăl ei ar fi surprins-o împreună cu acesta și ar fi înjunghiat-o în inimă. Cosimo ar fi spus apoi că frumoasa Maria a murit de febră și i-a aruncat iubitul în închisoare.

Alte mărturii indică faptul că motivul morții Mariei a fost malaria, că ducesa a murit în Livorno pe 19 noiembrie 1557, iar tatăl ei a suferit cumplit și i-a păstrat portretul în dormitor până la moartea sa. Ducele mai pierduse o fiică, pe Bia de’ Medici, născută dintr-o relație pe care Cosimo o avusese înainte de căsătoria sa cu Eleonora. Această fetiță fusese crescută cu multă dragoste la curtea familiei de’ Medici și murise pe 1 martie 1542, la doar șase ani, fiind înmormântată în cripta din Biserica San Lorenzo.

O altă fiică a ducelui Cosimo, mezina Lucrezia de’ Medici, avea să moară la 16 ani, bolnavă de tuberculoză, după se se căsătorise cu Alfonso, logodnicul surorii ei decedate, Maria. Prințul Alfonso venise la Florența în 1858, iar pe 3 iulie avusese loc mariajul cu Lucrezia într-o capelă din Palazzo Vechio, dar pentru că fata era prea tânără, ducesa Eleonora a cerut să rămână acasă până va deveni femeie. Trei zile mai târziu Alfonso a părăsit Florența, iar Lucrezia a rămas alături de unica sa soră supraviețuitoare, Isabella, în apartamentele mamei lor, izolată de restul lumii.

Lucrezia a părăsit curtea de’ Medici pe 17 februarie 1560 și și-a făcut intrarea triumfală în Ferrara, unde Alfonso devine duce sub numele de Alfonso di Ercole II d’Este, la scurt timp după moartea tatălui său. Și aici tânăra a rămas izolată și la mai puțin de un an a murit de tuberculoză, după două luni de suferință cumplită, deși fusese îngrijită de un medic florentin trimis de tatăl său. După moartea ei au circulat povești nefondate că ar fi fost otrăvită. Lucrezia a fost înmormântată la Ferrara, în mănăstirea Corpus Domini, locul în care se odihnesc reprezentanții de seamă ai familiei d’Este.

Unica fiică supraviețuitoare a ducelui Cosimo și a ducesei Eleonora, Isabella de’ Medici, a fost logodită în 1553, la vârsta de 11 ani, cu Paolo Giordano Orsini, moștenitorul Ducatului de Bracciano. Tatăl ei considera acest mariaj necesar pentru a asigura granița de sud a Toscanei și pentru a avea o relație bună cu puternica familie Orsini. Cei doi s-au căsătorit în anul 1558, într-o ceremonie semi-privată, la Villa de Castello. Paolo a părăsit Florența a doua zi deoarece Cosimo a decis să o țină lângă el pe Isabella, oferindu-i fetei o libertate mare decât celorlalți copii ai familiei și dreptul de a-și controla propriile ei afaceri, lucru neobișnuit pentru femeile din acea epocă.

În 1562, după moartea mamei ei, Eleonora, Isabella a devenit prima doamnă a Florenței, arătând mari abilități pentru politică. Tânăra a pierdut mai multe sarcini și nu a putut avea niciun copil până la vârsta de 20 de ani.

În 1571 s-a născut prima ei fiică, Francesca Eleonora, cunoscută sub numele de Nora, care avea să se căsătorească mai târziu cu verișorul ei, Alessandro Sforza. Spiritul liber al Isabellei a atras multe zvonuri asupra moralității sale, fiind suspectată că are o relație cu Troilo Orsini, vărul lui Paolo Giordano, care fusese lăsat în Florența pentru a avea grijă de ea cât timp soțul se ocupa de îndatoririle oficiale.

Pe data de 16 iulie 1576 Isabella a murit subit la Villa Medici, în Cerreto Guidi. Potrivit fratelui său mai mare, Francesco de’ Medici, moartea tinerei a avut loc în timp ce își spăla părul de dimineață, fiind găsită decedată de soțul ei, Paolo. Cu toate acestea, versiunea oficială a evenimentelor nu a fost crezută, iar ambasadorul Ercole Cortile a obținut informații că Isabella ar fi fost strangulată în mijlocul zilei chiar de soțul ei, în prezența mai multor servitori. Moartea subită a Isabellei era a doua de acest fel în familia de’ Medici, după ce verișoara ei, Leonora, murise într-un accident similar în urmă cu cinci zile.