Născută pe 31 august 1542, într-una dintre cele mai puternice și rafinate familii ale Renașterii italiene, Isabella de’ Medici părea destinată unei existențe privilegiate. Fiică a marelui duce Cosimo I de’ Medici și a Eleonorei de Toledo, a crescut într-un oraș unde arta, politica și cultura atinseseră un nivel de strălucire fără precedent. Frumoasă, cultivată și înzestrată cu un spirit independent neobișnuit pentru o femeie a secolului al XVI-lea, ducesa a fost admirată de contemporani pentru inteligența și farmecul său. Viața ei avea să se transforme însă într-o dramă, iar sfârșitul controversat continuă să stârnească dezbateri chiar și după aproape cinci secole.
Împreună cu cei zece frați și surori, dintre care patru copii ilegitimi ai lui Cosimo I, Isabella, a treia născută a familiei, a locuit mai întâi la Palazzo Vecchio și mai târziu la Palazzo Pitti, petrecându-și însă o mare parte din timp la Villa di Castello. Copiii de’ Medici au fost educați acasă de către tutori care i-au instruit în literatură, istorie, limbi străine și arte și, de la o vârstă fragedă, ducesa a arătat înclinație pentru muzică. Extrem de frumoasă, fetița era plină de viață, dar foarte impulsivă.
În 1553, la vârsta de 11 ani, a fost logodită cu Paolo Giordano Orsini, care avea 12 ani și era moștenitorul ducatului de Bracciano din sudul Toscanei. Cei doi s-au căsătorit după cinci ani, în 1558, într-o ceremonie la Villa di Castello. Paolo a plecat foarte repede din casa socrului pentru a-și îndeplini datoriile la Bracciano, dar Cosimo a decis să-și țină fiica lângă el și să păstreze în siguranță zestrea de 50.000 de scudi pe care i-o dăduse la nuntă. Totuși, i-a oferit frumoasei Isabella mai multă libertate decât aveau în mod obișnuit femeile florentine în epocă.
După moartea mamei ei, ducesa a preluat pentru o vreme rolul de primă doamnă a Florenței. Era vizitată des de soțul ei, dar a suferit mai multe avorturi spontane. Prima fiică, Francesca Eleonora, s-a născut în 1571, iar un an mai târziu a venit pe lume Virginio, fiul ce avea să moștenească ducatul condus de tatăl său.
Comportamentul libertin al Isabellei a dus la apariția unor zvonuri cu privire la o relație cu Troilo, vărul soțului ei, care a fost acuzat că a avut excesiv de multă grijă de frumoasa ducesă în timp ce Giordano era ocupat cu îndatoririle militare.
Pe 16 iulie 1576, Isabella a murit pe neașteptate în timp ce se afla la Vila Medici din Cerreto Guidi. Se pare că tragicul eveniment a avut loc dimineața, în timp ce își spăla părul. Tânăra a fost găsită de soțul ei căzută în genunchi, ceea ce a dus la concluzia că încetase din viață de foarte puțin timp.
Versiunea morții subite nu a fost crezută, iar ambasadorul Ercole Cortile a declarat că avea informații că Isabella fusese strangulată în după-amiaza precedentă chiar de către Giordano Orsini, în prezența mai multor servitori. Moartea frumoasei ducese a fost cea de-a doua moarte suspectă petrecută într-o vilă izolată a familiei de’ Medici, după ce verișoara ei, Leonora, murise în urma unui accident similar cu doar câteva zile înainte.
Mulți istorici consideră că Paolo Giordano Orsini și-ar fi ucis soția după ce ar fi aflat despre presupusa ei relație cu unul dintre verii săi. O altă ipoteză susține că Orsini ar fi acționat la îndemnul marelui duce Francesco I de’ Medici, fratele mai mare al Isabellei, hotărât să apere onoarea familiei. Isabella avea doar 33 de ani când și-a găsit sfârșitul și a fost înmormântată în Capela Medici din Bazilica San Lorenzo din Florența.
Adevărul pare să fi rămas îngropat între zidurile vilei de la Cerreto Guidi. Pentru contemporani, Isabella fusese victima unui „delict de onoare”. Pentru cercetătorii moderni, însă, cazul rămâne deschis: unele documente sugerează că prințesa suferea de o boală care i-ar fi provocat moartea, în timp ce numeroase cronici au perpetuat legenda conform căreia a fost sugrumată din ordinul propriei familii.
