AcasăEroii României moderneEroi uitațiNadia Russo, aviatoarea eroină condamnată pentru trădare de comuniști

Nadia Russo, aviatoarea eroină condamnată pentru trădare de comuniști

Nadia Russo s-a născut la Tver, lângă Moscova, pe 17 iunie 1901, în familia generalului de cavalerie Evgheni Vasilievici Brjozovski. Mama ei provenea dintr-o veche familie aristocratică, dar a murit în 1912, când fetița avea doar 11 ani. Nadia a urmat liceul din Harkov până în 1915, an în care a murit și tatăl ei pe front, iar în 1918, ajutată de fosta ordonanța a tatălui, adolescenta, însoțită de sora ei, a reușit să fugă din Rusia și s-a refugiat în Basarabia. Câțiva ani mai târziu, în 1925, rudele din Chișinău la care locuia au decis să o căsătorească cu un moșier basarabean, Alexandru (Sașa) Russo, un boier mult mai în vârstă decât ea, care deținea proprietăți funciare și ferme de oi.

 

Din 1932 până în 1934, Nadia a urmat cursurile pentru surori medicale organizate de Crucea Roșie la Chișinău și școala de Belle Arte. La scurt timp s-a despărțit de Sașa Russo și a venit la București, unde s-a înscris la Școala de pilotaj „Ing. Mircea Cantacuzino”, primind brevetul de pilot cu numărul 9 din aviația romană.

Pasionată de aviație, tânăra a reușit să-și cumpere, în 1937, propriul avion, un Bucker 131 „Jungmann”, înmatriculat cu seria YR-NAD, jumătate din prețul aparatului de zbor fiind suportat de Ministerul Aerului de la București, iar cealaltă jumătate din sumă fiind obținută prin subscripție publică.

 

În 1938, la manevrele militare de aviație desfășurate la Galați, au fost concentrate pentru prima dată în istoria aviației române cinci aviatoare: Marina Știrbey, pilot pe avionul bimotor sanitar Monospar, Nadia Russo, Maria Drăgescu, Virginia Duțescu și Irina Burnaia, pilot de legătură.

Vara anului 1940 l-a adus la București, ca refugiat, și pe fostul soț al Nadiei, Sașa Russo, care își pierduse toată averea în Basarabia. Bărbatul era însoțit de o tânără rusoaică, ambii fiind găzduiți cu multă generozitate de către Nadia, iar cele două femei s-au împrietenit. Când a început cel de-Al Doilea Război Mondial, Nadia Russo a făcut parte din Escadrila Albă (înființată pe 25 iunie 1940 și numită astfel de către scriitorul și ziaristul italian Curzio Malaparte) și a participat la luptele de pe frontul de est.

 

Din august până în octombrie 1942, Nadia a luat parte la campania Stalingradului, în cadrul Escadrilei Sanitare, dar în mai 1943 s-a retras din activitate din motive de sănătate, la vârsta de 42 de ani.

După război, eroina a fost inculpată în procesul ofițerilor aviatori care au avut contacte cu militarii englezi din Comisia Aliată de Control. Aviatoarea a fost arestată și condamnată în 1951 la șapte ani de închisoare pentru trădare și spionaj, din care va executa șase ani și alți cinci ani va fi obligată să stea în domiciliu obligatoriu în Bărăgan.

 

 

 

În ianuarie 1962 s-a căsătorit cu inginerul Guy Bossie, aflat și el în domiciliu obligatoriu la Lătești. Bărbatul fusese arestat pe 30 aprilie 1949 și condamnat la 10 ani închisoare pentru “uneltire contra ordinii sociale”, trecuse prin penitenciarele Jilava, Valea Neagră, Gherla și Oradea și din septembrie 1956 fusese trimis în Bărăgan.

În același an Nadia a ieșit din domiciliul obligatoriu și a încercat să-și găsească un loc de muncă. A reușit să se angajeze la Buftea, la o fabrică de ambalaje, pentru câțiva ani. În ultima perioadă a vieții, neavând nicio pensie și nicio sursă de venit, marea aviatoare a trăit în sărăcie, singura sa sursă de venit fiind meditațiile pe care reușea să le dea. Afectată de amnezie, Nadia Russo a murit pe 22 ianuarie 1988, la vârsta de 86 de ani, la doi ani după decesul soțului ei, și a fost înmormântată la Cimitirul Reînvierea din București.

 

Lasă un comentariu