Povestea neștiută a părintelui Iraclie, tatăl lui Ciprian Porumbescu

Iraclie Golembiovski s-a născut la 9 martie 1823 la Sucevița, aflată în Ducatul Bucovieni, într-o familie de țărani români. Părinții săi erau pălimarul Atanasie Golembiovski, născut în 1798, viitor vornic la Sucevița din 1840, și Varvara Crăciun. El și-a spus încă din tinerețe Iraclie Porumbescu, dar numele Golembiovski și l-a schimbat oficial abia în 1881.

Din cauza faptului că pe atunci nu existau școli de stat românești, în 1829 tatăl său l-a dat pe Iraclie la Mănăstirea Sucevița pentru a învăța să citească și să scrie. Copilul s-a aflat în grija egumenului Ghenadie Platenchi, care-l și botezase. După plecarea egumenului la Mănăstirea Putna, copilul l-a însoțit. Aici, la Putna, Iraclie a învățat cântarea psaltică, apoi a urmat cursul primar la Suceava și s-a înscris la Gimnaziul din Lemberg. În 1843, în perioada studiilor la Lemberg, a fost arestat și ținut șase săptămâni în temniță din cauza faptului că locuise la aceeași gazdă cu un revoluționar polonez. După eliberare a plecat la Cernăuți, unde a studiat la Obergymnasium și l-a avut profesor de limba și literatura română pe Aron Pumnul.

Obergymnasium fusese înființat pe 16 decembrie 1808, perioadă în care Cernăuți-ul făcea parte din Imperiul Habsburgic, inițial școala purtând numele de Gimnaziul de Stat Chezaro-Crăiesc din Cernăuți. Pe 20 decembrie 1848, prin rezoluție imperială, s-a aprobat înființarea în cadrul acestei școli a catedrei de limba și literatura română, la această catedră fiind desemnat profesor suplinitor pe 22 februarie 1849 Aron Pumnul, fost profesor de filosofie la liceul din Blaj, titularizat un an mai târziu, în martie 1850. Printre alți absolvenți de marcă ai școlii îi remarcăm pe Eudoxiu baron de Hurmuzaki, căpitanul Bucovinei, dr. Constantin Tomasciuc, rectorul Universității din Cernăuți, mai târziu Radu Grigorovici, poetul Mihai Eminescu și frații săi Șerban Eminescu, Nicolae Eminescu, Gheorghe Eminescu și Ilie Eminescu.

Iraclie Golembiovski a urmat apoi studii superioare la Institutul Teologic din Cernăuți, între 1847 și 1850. În perioada studenției a început să scrie poezii patriotice, pe care le-a publicat în ziarul “Zimbrul”, sub numele Porumbescu. Devine secretar de redacție al ziarului cernăuțean “Bucovina” publicat între anii 1848-1850 de familia Hurmuzachi. În casa acestora, tânărul Iraclie a cunoscut mai mulți revoluționari pașoptiști printre care și pe Vasile Alecsandri. Acesta l-a îndemnat să culeagă folclor din satele bucovinene, zicându-i: “Scrie, să împărtășești și neamului dumitale și al nostru ceea ce ai și ceea ce știi dumneata. Așa se cade, așa e bine, așa să facem cu toții după puterile noastre. (…) Cel mai scurt cântec, cea mai mică poveste să nu o bagatelizezi, să nu o ignorezi, să o scrii; ele sunt ori frânturi din întreguri mai mari, ori conțin în sine un întreg sintetic.”

Pe 20 august 1850, el s-a căsătorit cu poloneza Emilia Clodnițchi, fiica brigadierului silvic din Voievodeasa. Cununia a avut loc în Biserica Înălțarea Sfintei Cruci din Volovăț, ctitorie a domnitorului Ștefan cel Mare. După absolvirea Institutului Teologic, Iraclie a fost hirotonit ca preot de către episcopul Eugenie Hacman.

Primul său loc de păstorire a fost satul de huțani Șipotele Sucevei din ocolul Câmpulungului Rusesc, unde a fost paroh între anii 1850-1857 și 1859-1865. Istoricul Ion Nistor afirmă că episcopul Eugenie l-a rânduit într-un sat huțănesc ca pedeapsă pentru corespondențele sale în care combătea atitudinea antiromânească care se instalase în biserica din Bucovina în perioada arhipăstoririi episcopului Hacman.

După cum își amintea mai târziu Iraclie Porumbescu, locuința preotului din Șipote nu se deosebea de bordeiele țăranilor cei mai săraci. “Locuința mea de atunci, numai așa aș putea-o numi casă, dacă tot casă-i acea clădire din patru păreți din bârne necioplite și neunse, cu crăpăturile dintre bârne neastupate decât cu mușchi de pădure, cu un cuptor mare și cu o fereastră în față, cu alta micuță în spre ogradă jos, fără nici o podeală …”

În această casă s-a născut pe 14 octombrie 1853 Ciprian Porumbescu, cel de-al doilea copil al lui Iraclie și al Emiliei Porumbescu.

În martie 1857, preotul Iraclie a fost trimis ca paroh în satul Boian (astăzi în Ucraina), pentru a salva acel sat de catolicizare și de slavizare. Acolo sătenii se răzvrătiseră împotriva parohului ortodox Simion Andruhovici pe care-l acuzau de abuzuri. La Boian, preotul Iraclie a reușit să pacifice localitatea și să apere biserica și cimitirul ortodox pe care doreau să le ocupe țăranii trecuți la greco-catolicism.

Cu toate acestea, lipsurile materiale, pentru că enoriașii nu plăteau niciun ban pentru preot și nici nu voiau să presteze robota, și atitudinea răuvoitoare a episcopului Eugeniu Hacman l-au determinat pe părintele Iraclie să ceară Consistoriului Eparhial să fie transferat din nou la Parohia Șipote, iar cererea sa a fost acceptată în aprilie 1859.

În anul 1865, preotul Iraclie Porumbescu a fost mutat la Stupca, un sat mare și frumos, unde exista o colonie de țigani lăutari. În 1866, an de foamete cumplită, un țigan bătrân a venit la ușa preotului cerând de mâncare. El i-a vândut lui Iraclie o vioară veche, la care nu mai putea să cânte. Preotul a trimis vioara înnegrită și stricată la lutierul Martin Richter din Lemberg. Acesta i-a oferit 100 de florini pe ea, dar Iraclie a refuzat s-o vândă. Vioara a fost reparată, iar pe eticheta din interior se putea citi că instrumentul muzical a fost confecționat de lutierul Nicolò Amati în 1626. În 1876, preotul a rămas văduv, după decesul soției sale. Aceasta a fost înmormântată în curtea bisericii din Stupca.

După moartea prematură a lui Ciprian Porumbescu, în 1883, preotul Iraclie s-a mutat ca paroh la Biserica de lemn din Frătăuții Noi, unde a slujit între anii 1884-1896. Aici, la Frătăuții Noi, preotul Iraclie a fost și învățător, a organizat la școala din sat cursuri de industrie casnică, de împletituri din nuiele, papură, paie ori pănuși și de apicultură. În același an, 1893, a fost numit exarh arhiepiscopal, iar în 1895 egumen al Mănăstirii Putna.

Iraclie Porumbescu a murit pe 13 februarie 1896, la vârsta de 73 de ani, și a fost înmormântat în cimitirul aflat în jurul bisericuței de lemn, foarte aproape de altarul la care slujise ca preot. În 1971, când s-a inaugurat complexul muzeal de la Stupca, rămășițele sale pământești au fost deshumate și transportate în cimitirul satului Stupca, fiind reînhumate lângă mormântul fiului Ciprian Porumbescu și ale soției sale, Emilia.

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *