Sinuciderea lui Hitler și modul în care s-au derulat evenimentele din bunkerul din Berlin în cele din urmă ore ale vieții dictatorului nazist au făcut obiectul multor teorii fanteziste. Varianta unanim acceptată astăzi este că pe 30 aprilie 1945, în timpul ultimelor lupte în Berlin, când trupele sovietice se aflau la mică distanță de cancelaria Reich-ului, Hitler și-a pus capăt zilelor. Trupul lui și cel al Evei Braun au fost depuse în craterul unei bombe, au fost stropite cu benzină și li s-a dat foc. Ajunse la cancelarie, forțele sovietice au găsit corpurile și au efectuat o autopsie folosind amprente dentare pentru identificare.
Autorul relatării următoare este Arthur Orkeshott, corespondentul special al Agenției Reuters la Berchtesgaden, care transmitea în mai 1945:
„În ultimele lui zile, Hitler era un om obosit și deziluzionat, cu mâinile tremurătoare și palide și sugând mereu bomboane înviorătoare. Stând în pivnița de sub cancelaria Reichului, în noaptea de 22 Aprilie, a izbucnit:
„Am pierdut încrederea in Wehrmacht și în Luftwaffe. Voi sta la Berlin până la sfârșit, deoarece omorând atâția generali pentru că s-au retras, nu pot acum să mă retrag și eu. Dacă părăsesc Berlinul, atunci Berlinul este pierdut.”
Hitler a persistat în această atitudine, cu toate sfaturile contrarii date de mareșalul Keitel, generalul Jodl Bormann, șeful cancelariei partidului nazist, Ribbentrop și Goebbels. Toți aceștia încercau să-l convingă să se retragă spre sud și să lupte pe ultima palmă de teritoriu german încă neocupat. După declarațiile făcute de stenografii oficiali, care timp de ani au consemnat toate conversațiile dintre Hitler și generalii lui, și de la care dețin aceste amănunte, se crede că Hitler a fost ucis de Guensche, comandant al apărării cancelariei.
Guensche era o figură sinistră a cărui ultimă misiune a fost să se convingă că Hitler este într-adevăr mort. Ultima întrevedere cu generalii a avut loc la ora 15, până la ora 19. În cursul întrevederii, Hitler se plimba într-o parte și alta, ascultând la telefon, când era chemat, rapoarte asupra situației și chemând el însuși la telefon anumite persoane, pentru consultări.
Plimbându-se prin toate colțurile, cu părul cărunt și zbârlit, avea o figură cu totul diferită de acel Hitler de altădată. Era îmbrăcat într-o unifomă cenușie de campanie, fără insigne, fără banderolă, dar cu panglica Crucii de Fier. Părea sfârșit trupește și sufletește, cu spatele adus și fața schimonosită. Mai tot timpul ținea mâna stângă la spate. Din când în când își trecea mâna dreaptă peste ochi, ca pentru a da la o parte o pânză.
La această întrevedere, Hitler a repetat poate mai bine de 20 de ori.„Voi sta în Berlin. Nu voi părăsi Berlinul”, spunând aceasta cu tonuri diferite. A mai declarat, cu un gest dramatic: „Voi cădea în fața cancelariei“.
În camera secretă
La ora 17 și 30 minute, Hitler a plecat cu Keitel, Jodl și Bormann într-o altă cameră, care era odaia lui secretă; acolo au rămas un sfert de oră. În fața declarațiilor lui repetate că vrea să stea în Berlin, Keitel, ajutat de Bormann, a intervenit: „Aceasta nu este în acord cu ceea ce ne-ați spus acum câteva luni, când ați declarat că veți lupta până la ultima palmă de pământ german. Ați declarat atunci că trebuie să fiți ucis de trei ori înainte de a renunța la această idee”.
I s-a mai spus lui Hitler că, dacă se retrage către nord, către sud sau către vest, va putea controla situația, pentru că mai sunt destule armate care luptă. Dar Hitler, cu același gest dramatic, a spus: „Nu se poate o retragere. Dacă părăsesc Berlinul, atunci Berlinul este pierdut. Mi-am pierdut încrederea în forțele armate și în forțele aeriene”.
Unul dintre stenografi a comentat această declarație astfel: „De fapt, Hitler pierduse încrederea în arma aeriană încă de mai mulți ani și era foarte nemulțumit de Goering”. Explicând această lipsă de încredere, informatorul meu stenograf a spus: Generalul Dietrich i-a spus că are 75.000 de soldați în Ungaria, când de fapt nu avea decât 40.000. Generalul Gedelein, adjutant al comandamentului trupelor, i-a spus că are 5 sau 6 mii de ostași pentru apărarea Berlinului, dar, de fapt, nu avea, afară de grupuri neorganizate, decât circa 400 de instructori. Steiner i-a spus ca va arunca într-un contraatac două divizii la nord de Berlin, dar când și acest lucru s-a dovedit neîntemeiat, Hitler a pierdut total încrederea.
Vin rușii
Văzând toate acestea, Hitler le-a spus generalilor să se ducă spre sud și să formeze un nou guvern, în frunte cu Goering, adăugând: „Goering va duce tratativele în viitor”. Unii cred că Hitler ar fi spus aceasta în mod ironic, dar niciunul nu crede că a ordonat arestarea lui Goering, așa cum a pretins acesta. Întrevederea generalilor cu Hitler a fost întreruptă de cel din urmă, care a fugit din cameră. Keitel a spus: ,,Este imposibil ca Hitler să rămână în Berlin. Trebuie să-l smulgem cu forța de aici“.
Conversația a fost însă întreruptă. S-au pomenit toți împietriți de groază, deoarece obuzele rusești începuseră să cadă pe stradă în fața cancelariei și rușii se găseau la o distanță de numai 20 de minute. Goebbels i-a spus lui Hitler că ar fi o nebunie să mai rămână aici: „Dacă murim acum, războiul este pierdut“. Goebbels a fost de părere să se retragă armatele din vest și să fie aruncate împotriva rușilor, dar Hitler a exclamat: „Nu, nu, pentru că aceasta ar fi o capitulare în vest și refuz să fac acest lucru“.
*** Timpul, 23 mai 1945
Hitler s-a sinucis pe 30 aprilie 1945. Eva Braun, femeia care i-a fost alături în cei anii războiului, a fost și ea găsită moartă.
Agenția Reuters transmitea la acea dată: „Postul de radio german a anunţat în noaptea de Marţi spre Miercuri că Hitler a murit Marţi după amiază. Postul de radio german a adăugat că amiralul Goering a fost numit succesor al său…”
Știrea a fost anunțată și de Moscova. Agenţia „Tass” a scris în aceeași zi: „Postul de radio german a difuzat un comunicat al așa zisului „mare cartier general”, care afirmă că Hitler a murit în cursul după amiezii de 1 Mai. În comunicat se spune că Hitler a numit încă din ziua de 30 Aprilie pe amiralul Goering ca succesor al său. La rândul său, amiralul Doenitz a adresat un mesaj armatei şi populaţiei germane. Acest mesaj repetă subterfugiile şi minciunile obişnuite ale propagandei hitleriste, care au drept ţel să semene vrajbă printre puterile coaliţiei anti-hitleriste şi sfătuieşte pe germani „să păstreze ordinea şi disciplina în oraşe şi sate’’ şi „să-şi facă datoria” fără nici o rezervă. Aceste ştiri ale postului de radio german nu sunt, evident, decât un nou şiretlic fascist. Difuzând ştirea morţii lui Hitler, fasciştii germani par că vor să dea posibilitate lui Hitler să părăsească scena şi să treacă în ilegalitate…”
