Prințesa Marie-Félix Bonaparte s-a născut pe 22 decembrie 1859 la Paris, fiind fiica omului de afaceri francez François Blanc și a celei de-a doua sale soții, Marie Charlotte Hensel. Tatăl ei a fost fondatorul “Société des bains de mer de Monaco” și a operat mai multe cazinouri, inclusiv Cazinoul Monte-Carlo din Monaco și Bad Homburg vor der Höhe din Germania.
În epocă se spunea că nașul fetiței, contele Antoine Bertora, ar fi fost tatăl ei biologic. Copila a avut o soră mai mare, Louise, un frate mai mare, Edmond, și doi frați vitregi din prima căsătorie a tatălui ei cu Madeleine-Victoire Huguelin, Camille și Charles. Louise s-a căsătorit mai târziu cu Prințul Constantin Wincenty Maria Radziwiłł, Edmond a fost primar al orașului La Celle-Saint-Cloud, iar fratele ei vitreg mai mare, Camille, a devenit primar al orașului Beausoleil. Când avea 18 ani, tatăl lui Marie-Félix a murit, lăsându-i o moștenire imensă.
Pe 18 noiembrie 1880, tânăra s-a căsătorit cu Roland Bonaparte la Biserica Saint-Roch din Paris, în ciuda opoziției mamei sale. Soțul ei era fiul prințului Pierre-Napoléon Bonaparte și al lui Éléonore-Justine Ruflin și nepotul lui Lucien Bonaparte, primul prinț de Canino și Musignano. Tânărul a devenit președinte al Societății Franceze de Geografie în 1910 și a fost membru de onoare al Academiei Române.
După cina festivă oferită de Madame Blanc cu ocazia mariajului, cuplul trebuia să meargă în luna de miere la castelul din Ermenonville, dar prințul a decis să-și ia soția și să o ducă la el acasă, în Saint-Cloud. Izolată în mediul rural și ruptă de familia ei, Marie-Félix a fost plasată sub controlul soacrei, Justine-Éléonore Ruflin, care o disprețuia din cauza evlaviei și a obiceiurilor sale de fetiță supraprotejată. Neglijată de Roland, care își bătea joc de pasiunea ei pentru poezie și muzică, prințesa a fost nevoită să ducă o viață singuratică, singurii ei companioni fiind pisicile și rațele pe care le îngrijea.
Când mama ei, Marie Hensel-Blanc, a murit în 1881, Roland Bonaparte și-a forțat soția să renunțe la moștenirea pe care aceasta i-o lăsase, pentru că știa că urmează să apară și o mulțime de datorii. Procedând astfel, bărbatul s-a certat cu familia Blanc, iar Marie-Félix s-a trezit chiar mai izolată decât era înainte. Pentru a se asigura că vor intra în posesia averii moștenite de la tatăl fetei, Roland Bonaparte și mama lui și-au propus să o grăbească să aibă un moștenitor, iar în momentul în care a rămas însărcinată, au îndemnat-o să-și scrie testamentul în favoarea soțului.
Marie-Félix a născut-o pe singura ei fiică, prințesa Marie, pe 2 iulie 1882 la Saint-Cloud, dar la scurt timp starea ei de sănătate s-a înrăutățit dramatic, deoarece suferea de mult timp de tuberculoză. Pe 1 august 1882, prințesa a murit de embolie și la auzul acestei știri, soacra a exclamat: “Roland are noroc! Acum toată averea este a lui!”.
Tânăra de doar 22 de ani a fost înmormântată la Cimetière des Gonards din Versailles. Fiica ei, Marie, și-a petrecut copilăria la conacul familiei din Saint-Cloud, izolată complet de familia maternă și de alți copii de vârsta ei. La 16 ani a făcut o pasiune pentru secretarul tatălui său, un corsican cu ochi albaștri pe nume Antoine Leandri, dar acesta s-a dovedit a fi un șantajist, iar copila a fost afectată de experiența nefericită toată viața. Mai târziu prințesa Marie Bonaparte a fost model pentru sculptorul Constantin Brâncuși. Principesa X, sculptura din bronz lustruit realizată în 1916, are forma unui falus stilizat și, din cauza acestei forme considerată obscenă, a fost retrasă de la expoziția Salon des indépendants din 1920, dar Brâncuși a păstrat-o toată viața în atelierul său.