Amedeo Modigliani și Jeanne Hébuterne, o iubire tragică

Amedeo Modigliani s-a născut pe 12 iulie 1884, la Livorno, într-o familie italiană de origine evreiască sefardă. Tatăl pictorului, Flaminio, era un negustor originar din Roma, dar pentru că afacerea intrase în faliment, familia s-a confruntat cu multe probleme financiare. Mama, Eugénie Garsin, era născută și crescută în Marsilia și provenea tot dintr-o familie sefardă, care trăise de multe generații în zona coastei mediteraneene. La vârsta de unsprezece ani, Amedeo a fost afectat de o boală pulmonară gravă, posibil tuberculoză, iar după trei ani s-a îmbolnăvit de tifos. În perioada convalescenței a descoperit pictura, mama sa l-a înscris la lecții de desen, iar din august 1898 adolescentul a frecventat atelierul pictorului Guglielmo Micheli din Livorno.

În 1902, s-a înscris la “Școala de nuduri” din Florența, instituție condusă de pictorul Giovanni Fattori, și un an mai târziu a urmat cursurile “Institutului de Arte Frumoase” din Veneția.

La începutul anului 1906, Amedeo Modigliani a decis să se mute la Paris, s-a înscris la “Académie Colarossi” și și-a găsit o locuință în cartierul Montmartre, devenind un obișnuit al bistro-urilor, a cunoscut astfel toată avangarda artistică a epocii, a dus o viață boemă, dar a lucrat neobosit.

În septembrie 1909, artistul s-a mutat din Montmartre în Cité Falguière datorită lui Constantin Brâncuși, cu care se împrietenise între timp, și s-a ocupat de noua sa pasiune, sculptura. La un moment dat, rămas fără bani, bolnav și obosit, a plecat la Livorno, la casa părintească, pentru a se reface, iar când a revenit la Paris a început din nou să picteze, lucrând în special portrete la comandă.

Un an mai târziu, pe când avea 26 de ani, a cunoscut-o pe poeta rusă Anna Ahmatova, alături de care a cunoscut prima poveste de dragoste serioasă. Cei doi locuiau în aceeași clădire, tânăra de 21 de ani se căsătorise recent, dar au început o aventură. Anna era înaltă, cu părul închis la culoare, pielea albă și ochii gri-verzi, întruchipa idealul estetic al lui Modigliani, relația lor a fost foarte pasională, însă după un timp poeta s-a întors la soțul ei.

Prin Max Jacob, s-a împrietenit pe Paul Guillaume, un colecționar și negustor de artă care a cumpărat mai multe tablouri de la artist și în 1914 a început o legătură agitată cu ziarista și poeta britanică Beatrice Hastings, relație care a durat doi ani. Cei doi s-au despărțit în anul 1916, când sănătatea artistului începuse din nou să se deterioreze și, în același an, Amedeo Modigliani l-a cunoscut pe poetul polonez Leopold Zborowski, care i-a devenit bun prieten, l-a îngrijit în perioadele în care se simțea rău, s-a ocupat de vânzarea tablourilor lui și, în plus, i-a pus la dispoziție cea mai mare încăpere din locuința sa.

În aprilie 1917, în timp ce participa la o petrecere, Amedeo a cunoscut-o pe Jeanne Hébuterne, care era în acea perioadă studentă la “Académie Colarossi” și avea nouăsprezece ani. Cei doi s-au îndrăgostit nebunește, iar Zborowski l-a ajutat pe Amedeo să se mute la ea și tot el este cel care i-a organizat în acea toamnă prima expoziție individuală, care cuprindea multe nuduri, picturi inspirate de tânăra studentă devenită acum muza artistului.

În ziua vernisajului, pe 3 decembrie 1917, poliția a confiscat câteva dintre cele 32 de tablouri expuse ca fiind “imorale”, iar Modigliani nu a reușit să vândă nici măcar o singură pânză. A continuat însă să lucreze, trăind în același timp o pasională poveste de dragoste alături de fascinanta Jeanne.

Starea lui de sănătate s-a înrăutățit, și, datorită ajutorului lui Zborowski, Amedeo a plecat în toamna lui 1918 la Nisa, în sudul Franței, împreună cu iubita sa, unde Jeanne a adus pe lume o fetiță care a primit numele ei. Modigliani avea deja un fiu din relația cu Simone Thiroux, Gérard Thiroux, și cel puțin alți doi copii nelegitimi, dar a fost fascinat de fetița care i-a dat forța de a lupta cu boala.

Cuplul și-a prelungit șederea la malul Mediteranei până la sfârșitul lunii mai 1919 și, în această perioadă, Jeanne a rămas din nou însărcinată. La întoarcerea la Paris, Jeanne și Modigliani s-au logodesc, însă părinții fetei au fost împotriva căsătoriei, mai ales din cauza reputației pictorului de alcoolic. Artistul a început să se simtă tot mai rău, medicii l-au diagnosticat cu o inflamație tuberculoasă severă a meningelor și a fost internat în spitalul Charité. După externare, a continuat să picteze, dar starea lui de sănătate s-a deteriorat rapid, iar episoadele alcoolice deveniseră tot mai frecvente. În ianuarie 1920, pentru că nu auzise niciun zgomot din apartamentul cuplului timp de câteva zile, un vecin a intrat în casă și l-a găsit pe Modigliani în pat, în stare de delir, ținându-se de iubita lui. A fost chemat imediat un medic, dar acesta nu a mai putut face nimic. Artistul a fost dus la Hôpital de la Charité, unde a murit pe 24 ianuarie 1920.

Două zile mai târziu, pe 26 ianuarie, Jeanne Hébuterne, care avea douăzeci și unu de ani și era însărcinată în opt luni cu cel de-al doilea copil, a fost dusă la apartamentul părinților săi, situat la etajul cinci într-un bloc de pe rue Amyot, în arondismentul 5 din Paris. Într-un moment de criză, la ora patru dimineața, tânăra s-a aruncat de la fereastră și a murit pe loc. Chantal Quenneville, care îi fusese colegă la Academia Colarossi, relatează evenimentele din acea dimineață: „Corpul lui Jeanne a fost ridicat din curtea interioară de un muncitor care l-a dus pe brațe la etajul cinci, dar părinții ei îngroziți s-au încuiat în casă și au refuzat să deschidă ușa. Cadavrul a fost apoi transportat de același muncitor, într-o căruță, la atelierul lui Modigliani, pe rue de Grande Chaumière, portarul a refuzat să-l primească spunând că femeia nu a fost oficial chiriașă în bloc și, în cele din urmă, muncitorul a mers cu trupul fetei la secția de poliție unde i s-a spus să-l ducă din nou pe rue de la Grande-Chaumière. Trupul a rămas acolo, abandonat, toată dimineața, fiind în cele din urmă ridicat de fratele ei și înmormântat în Cimetière de Bagneux”.

A doua zi după sinuciderea ei, Amedeo Modigliani a fost înmormântat la Cimitirul Père Lachaise, fiind însoțit pe ultimul drum un convoi impresionant de zeci de prieteni din comunitatea artistică din Montmartre și Montparnasse.

Abia în 1930 familia lui Jeanne a fost de acord ca trupul tinerei să fie mutat la Père Lachaise, fiind înhumat în aceeași criptă cu Amedeo Modigliani. Pe piatra funerară comună sunt înscrise cuvintele: “Doborât de moarte în clipa de glorie”.

După moartea tragică a ambilor săi părinți, micuța Jeanne, care avea doar paisprezece luni, a fost dusă în Italia, la Livorno, și crescută de bunicii paterni și de mătușa ei care, în cele din urmă, a adoptat-o. Jeanne a absolvit istoria artei la Florența și s-a căsătorit cu economistul și jurnalistul Mario Cesare Silvio Levi. În timpul războiului a fost persecutată de fasciști, a fost nevoită să fugă la Paris și a intrat în mișcarea de Rezistență Franceză. În acest context l-a cunoscut pe Valdemar „Valdi” Nechtschein, și el luptător în Rezistență, care era căsătorit. Cei doi au început o aventură, după război au avut o fiică, Anne, în cele din urmă, ambii au divorțat de partenerii lor și s-au căsătorit, continuând să locuiască la Paris până la sfârșitul vieții.

Puteți vizita acest site pentru o colecție a operelor lui Modigliani.