Frumoasa Nicolosa Sanuti a fost fiica notarului Antonio Castellani și a Margheritei Franchini. După căsătoria avantajoasă cu bogatul Nicolo Sanuti, primul conte de Poreta, tânăra a devenit stăpâna unor proprietăți vaste situate de-a lungul Văii Rinului, iar soțul ei, notar în Bologna, a comandat construirea unui palat complet atipic pentru arhitectura bologneză de la jumătatea secolului al XV-lea. În primul rând, noii clădiri îi lipsea elementul definitoriu al structurilor orașului, adică nu avea portic, ceea ce părea, la acel moment, un gest de o îndrăzneală nemaipomenită. În plus, proprietarul a ales folosirea gresiei gri de Poreta pentru placările exterioare, iar Palatul Bevilacqua a fost singurul de acest tip din întregul oraș, dar nu doar casa, care se află astăzi într-o condiție excepțională, a fost motivul pentru care familia Sanuti a uimit lumea medievală a Bologniei.
Nicolosa, tânăra soție a contelui de Poreta, a dus unul dintre primele războaie ale modei în epocă. În 1453, când cardinalul Bologniei, eruditul Bessarion, a adoptat un set de legi prin care restricționa dreptul femeilor de a purta haine somptuoase, Nicolosa a fost singura care a protestat public.
I s-a părut nedreaptă interdicția și i-a scris cardinalului, într-o latină fluentă, un lung protest împotriva politicilor sale discriminatorii, în care sublinia nedreptatea pe care o face interzicând nobilelor din Bologna să se înveșmânteze la fel ca celelalte doamne din ducatele Italiei.
Nicolosa a transmis în epistola sa că este intolerabil să fie eliminate prin lege podoabele și hainele scumpe, dar reacția autorităților din Bologna nici măcar nu a existat, cardinalul Bessarion a lăsat scrisoarea fără răspuns, iar marele umanist și preot Matteo Bosso a pus la îndoială identitatea femeii, considerând-o incapabilă de un asemenea curaj. Născut cel mai probabil într-o familie modestă, tânărul fusese educat la Florența, la curtea lui Cosimo de’ Medici cel Bătrân și, căpătând o cultură vastă, și-a propus să acceadă și pe scara socială. Sante a început să se recomande drept vărul îndepărtat al lui Annibale I Bentivoglio, care era conducătorul orașului în acel moment și s-a apropiat de nobila familie a acestuia, iar când Annibale a fost ucis într-o ambuscadă de către o familie rivală, nobilii din Bologna i-au încredințat lui Sante guvernarea orașului oferindu-i titlul de “gonfaloniere di giustizia” și numindu-l, de asemenea, tutore unic al fiului lui Annibale, Giovanni, iar succesiunea de evenimente l-a transformat Sante Bentivoglio dintr-un florentin obișnuit, cu o paternitate semi-necunoscută, în prinț conducător al Bolognei.
Nicolosa a câștigat ceva mai târziu disputa cu stricta conducere a bisericii, iar femeile au fost eliberate de interdicțiile vestimentare și, nu după mult timp, temerara bologneză a devenit amanta lui Sante Bentivoglio, un nobil italian care a fost prinț de facto al Bolognei între 1445 și 1462.
Abil, cultivat, bun cunoscător al strategiilor politice, Sante s-a căsătorit apoi cu Ginevra Sforza, devenind parte a puternicei familii milaneze.
În 1457, cu girul Papei Callixtus al III-lea, Sante Bentivoglio a creat un stat constitutional mixt în Bologna, a obținut, cu voia următorului papă, Pius al II-lea, autonomie în guvernarea orașului și a înființat un senat comunal din care făceau parte nobilii locali și reprezentanții papali, chiar papa Pius al II-lea vizitând Bologna de două ori, în 1458 și 1459.
Din punct de vedere politic, Sante a aliat Bologna cu Republica Veneția, cu Casa Sforza și cu Casa Medici, încercând să-și impună puterea prin asocierea cu cele mai mari puternice familii ale vremii.
Căsătoria sa cu Ginevra Sforza nu a fost însă una fericită pentru că soția și-o alesese din calcule strict politice. Când a cunoscut-o pe Nicolosa, o femeie curajoasă și determinată, dar care era căsătorita cu notarul Nicola Sanuti, puternicul guvernator Sante Bentivoglio s-a îndrăgostit pe loc, iar Nicolosa a devenit amanta sa, deși toată nobilimea bologneză cunoaștea în amănunt relația celor doi.
Nicolosa a murit la Bologna în anul 1505 și este considerată astăzi una dintre primele luptătoare pentru drepturile femeii din perioada medievală.
