Scipione Borghese, cardinalul-demon, un înger al artei

Scipione Caffarelli Borghese s-a născut pe 1 septembrie 1577 în Artena, fiind fiul lui Francisco Caffarelli și al Ortensiei Borghese. Tatăl său avea dificultăți financiare, așa că educația copilului a fost plătită de unchiul matern, Camillo Borghese, iar după ce acest unchi a devenit Papa Paul al V-lea, în 1605, i-a oferit rapid funcția de cardinal și i-a dat dreptul de a folosi stema familiei.

În scurt timp Scipione a fost numit secretar al Papei și șef efectiv al guvernului Vaticanului și, folosindu-se de poziția sa, a adunat o avere enormă din taxe și impozite și a achiziționat terenuri vaste pentru familie. Tot unchiul său l-a numit superintendent general al Statelor Papale, arhipreot al bazilicilor laterane și vaticane, prefect al Semnăturii Harului, stareț de Subiaco și San Gregorio da Sassola și bibliotecar al Vaticanului.

Scipione a preluat, de asemenea, funcțiile de responsabil al Marelui Penitenciar Apostolic, arhiepiscop de Bologna, protector al Germaniei și Țărilor de Jos, al Ordinelor Dominicanilor, Camaldolese și Olivetanilor, al Altarului Loreto și al Gărzii Elvețiene, iar pentru fiecare dintre aceste funcții, a fost plătit cu sume uriașe.

Venitul său în 1609 era de aproximativ 90.000 de scudi, iar până în 1612 a ajuns la 140.000 de scuzi. Cu o parte din această avere enormă, Borghese a cumpărat satele Montefortino și Olevano Romano de la Pier Francesco Colonna, Ducele de Zagarolo.

Cardinalul a stârnit multe controverse folosind o parte din averea papală pentru a finanța investițiile familiei, apoi si-a dat seama că proprietățile închiriate sunt cel mai eficient mijloc de a-și asigura stabilitatea financiară, așa că a cumpărat orașe întregi, aproximativ o treime din terenurile de la sud de Roma. Folosindu-se de autoritatea de nepot al papei, a obligat adesea oamenii să-și vândă proprietățile cu reduceri substanțiale și astfel s-a asigurat că averea sa nu era dependentă de funcția ecleziastică.

Contemporanii au pus în discuție scandalurile legate de homosexualitatea lui Scipione, mai ales că în 1605 bărbatul și-a înfuriat unchiul aducându-l la Roma pe un anume Stefano Pignatelli, cu care avea o relație încă de pe vremea când ambii erau studenți ai Universității din Perugia. Papa a decis să-l izgonească de la Vatican pe presupusul iubit al nepotului, dar Scipione s-a îmbolnăvit grav și nu și-a revenit decât atunci când Pignatelli a fost lăsat să vină să-l viziteze. Paul al V-lea a decis atunci să-l hirotoneacă și pe Pignatelli, iar acesta a devenit cardinal în 1621.

În acea perioadă, s-au făcut mai multe investigații oficiale asupra homosexualității lui Borghese. Există o mărturisire a unui nobil căruia Scipione i-ar fi spus că îl iubește “până la punctul nebuniei” și pentru care era hotărât să renunțe la funcția de cardinal. S-a vorbit și despre un episod întunecat, în care un tânăr de 18 ani se presupune că a fost ucis în antecamera lui Scipione de către slujitorii acestuia după ce a părăsit patul prelatului.

Cardinalul s-a ocupat de amplele lucrări de restaurare a bisericilor din Roma. San Crisogono, Santa Maria sopra Minerva, Santa Maria della Vittoria, Santa Chiara a Casa Pia, San Gregorio Magno sunt doar câteva dintre lăcașurile de cult care au beneficiat de sprijinul lui financiar. În plus, a comandat construirea de noi biserici în orașele din apropiere de Montefortino și Monte Compatri.

Un gest al devotamentul său pentru patrimoniul creștin al orașului a fost restaurarea bazilicii San Sebastiano fuori le mura în perioada 1607 – 1614,  biserică ce fusese construită în timpul domniei împăratului Constantin, care adăpostea cea mai mare colecție de relicve cunoscute la acea vreme.

Borghese și-a luat în serios responsabilitatea de a contribui la îngrijirea și decorarea tuturor bisericilor pe care le avea în grijă, iar mai târziu, după moartea unchiului său, și-a demonstrat preocuparea pentru bunăstarea credincioșilor. Reconstrucția Bisericii San Crisogono din Roma a fost probabil cel mai costisitor proiect de redecorare realizat în oraș la începutul secolului al XVII-lea, cardinalul acoperind cu foiță de aur plafonul și multe suprafețe interioare.

Borghese a fost și un mare colecționar de artă modernă și antică, el fiind cel care a construit Villa Borghese și a reconstruit Villa Mondragone, special pentru a=și găzdui colecțiile fabuloase care începuseră în jurul câtorva picturi de Caravaggio, Raphael și Titian. În plus, a amenajat grădinile reședințelor sale romane, Palazzo Borghese, aflat pe Quirinal, și Villa Borghese, în ambele spații aducând elemente inovatoare pentru acele timpuri, cum ar fi cascadele, și poruncind să se planteze mulți copaci.

În 1607, Papa Paul al V-lea i-a oferit cardinalului un număr de 107 tablouri care fuseseră confiscate din studioul pictorului Cavalier D’Arpino, iar anul următor tabloul “Coborârea de pe Cruce” al lui Raphael a fost scos în secret din Capela Baglioni din Perugia și transportat la Roma, pentru a-i fi oferit lui Scipione printr-un “motu proprio”, document emis de papă din proprie inițiativă și semnat personal de acesta.

Cardinalul Borghese s-a folosit de imensa avere pe care a dobândit-o pentru a constitui una dintre cele mai mari și mai impresionante colecții de artă din Europa și, chiar dacă generațiile următoare au dispersat unele dintre achizițiile lui prin vânzări și cadouri diplomatice, Galleria Borghese rămâne un punct de referință al Romei.

Patronajul pe care cardinalul i l-a oferit artistului Gian Lorenzo Bernini între 1618 și 1623 a fost, de asemenea, de bun augur. Bernini a lucrat în această perioadă în primul rând pentru cardinal, misiunea sa fiind decorarea Vilei Borghese. Printre operele lui Bernini se află o sculptură în mărime naturală a lui David în 1623, două busturi din marmură ale lui Scipione Borghese, ambele aflate în Galleria Borghese, alături de “Apollo si Daphne”, “Răpirea Proserpinei”, “Amalhteia”, “Enea, Anchise și Ascanius”.

Galeria din Roma deține și cea mai vastă colecție de picturi Caravaggio din lume, inclusiv „Un tânăr cu un coș de fructe”, „David cu capul lui Goliat”, “Sfântul Jerome” și “Bacchus bolnav”.

La începutul secolului al XIX-lea, Camillo Borghese, nepotul lui Scipione, s-a căsătorit cu Pauline, sora mai mică a lui Napoleon Bonaparte, iar aceasta a insistat să ofere Franței “Gladiatorul Borghese” şi “Hermafroditul Borghese”, operele fiind astăzi expuse la Muzeul Luvru.

Cardinalul Scipione Borghese a murit la Roma pe 2 octombrie 1633 și a fost înmormântat în capela Borghese din Santa Maria Maggiore, una dintre cele patru bazilici papale, monument istoric din secolul al V-lea.

Imaginile care ilustrează acest articol sunt preluate după albumele editate de Galleria Borghese din Roma.