Ninon de l’Enclos, cea mai frumoasă curtezană a secolului al XVII-lea

Ninon de l’Enclos s-a născut la Paris pe 10 noiembrie 1620 și, încă de când avea câțiva ani, tatăl ei, Henri de l’Enclos, lutier și compozitor cunoscut în epocă, a învățat-o să cânte la lăută, dar în 1632 bărbatul a fost exilat din Franța după un duel. Zece ani mai târziu mama ei a murit, iar tânăra s-a mutat pentru un timp la o mănăstire și a decis în acea perioadă să nu se căsătorească niciodată. Ulterior  s-a întors la Paris, a devenit o figură populară în saloanele literare, apoi și-a deschis propriul salon, care a fost un centru important de muzică și literatură, frecventat inclusiv de tânărul Molière, pe care l-a susținut financiar. În timpul perioadei ei de glorie, Ninon a avut o mulțime de admiratori bogați din aristocrație, inclusiv pe vărul regelui, Gaston de Coligny, și pe François, ducele de La Rochefoucauld.

Niciunul dintre acești bărbați nu a susținut-o însă financiar, pentru că Ninon nu accepta să fie întreținuta lor, era mândră și se fălea cu independența ei. „A avut întotdeauna mulți adoratori, dar niciodată mai mult de un iubit deodată și, când se sătura de el, îi mărturisea sincer că vrea să se despartă și își găsea un altul. Era așa de autoritară, încât niciun bărbat nu îndrăznea să-l înfrunte pe rivalul său, era doar fericit că i se permitea să o mai viziteze în calitate de prieten”, scria memorialistul Saint-Simon despre frumoasa curtezană.

În 1652, Ninon a devenit iubita lui Louis de Mornay, marchizul de Villarceaux, cu care a avut un fiu, pe Louis. Femeia a locuit cu marchizul la moșia acestuia până în 1655, când a decis brusc să se întoarcă la Paris. După ce a fost părăsit, bărbatul s-a îmbolnăvit grav, a făcut febră mare timp de mai multe zile și, pentru a-l consola, ea și-a tăiat puțin din păr și i-a trimis șuvițele, inaugurând astfel moda „à la Ninon”, domnișoarele din toate categoriile sociale începând să le trimită iubiților lor șuvițe din podoaba capilară ca semn al afecțiunii.

Viața ei, care nu era tocmai un exemplu de moralitate în epocă, și opiniile pe care le avea despre biserică i-au provocat mari probleme, astfel că în scurt timp curtezana a intrat în conflict cu suverana Franței. La cererea reginei Anna de Austria, a fost închisă în mănăstirea Madelonnettes în 1656, dar nu după mult timp a fost vizitată de Christina, fostă suverană a Suediei, care, impresionată de decizia injustă, i-a scris cardinalului Mazarin și i-a aranjat eliberarea.

La Madelonnettes erau închise de regulă doamnele a căror conduită nu era considerată corespunzătoare după criteriile morale ale epocii, femeile putând fi încarcerate la ordinul regelui sau al reginei, în urma unei decizii a tribunalului sau chiar la cererea familiilor lor.

Mai târziu, în timpul Revoluției franceze, mănăstirea a devenit loc de detenție pentru deținuții politici, iar în 1795 a fost transformată în închisoare pentru femeile care comiseseră crime și pentru cele care aveau datorii, dar găzduia temporar și tinere închise pentru corectarea comportamentului, devenind o anexă a închisorii Saint-Lazare.

Ninon a fost autoarea celebrei expresii „Este nevoie de mult mai mult geniu pentru a face dragoste decât pentru a comanda armate” și, după eliberarea din mănăstire, și-a continuat viața de curtezană. Printre oaspeții de seamă ai salonului său literar s-au numărat scriitorul Bernard le Bovier de Fontenelle, filozoful François de la Rochefoucauld, compozitorul Jean-Baptiste Lully, scriitorul Jean de la Fontaine, Filip al II-lea de Orléans, poetul și scriitorul Charles Perrault sau astronomul Christiaan Huygens.

Începând cu sfârșitul anilor 1660, s-a concentrat mai mult pe prieteniile literare decât pe cele sentimentale, iar din 1667 și-a găzduit întrunirile la hotelul Sagonne, care a devenit sediul oficial al salonului ei. În acea perioadă a devenit prietenă cu dramaturgul francez Jean Racine, iar mai târziu a fost o apropiată a celei de-a doua soții a regelui Ludovic al XIV-lea, Françoise d’Aubigné, cunoscută ca Madame de Maintenon.

Ninon de l’Enclos a murit pe 17 octombrie 1705, la vârsta de 84 de ani, și a fost înmormântată la Paris. În urma ei, a rămas o bogată corespondență cu Henri, marchizul de Sévigné, iar prin testament a lăsat cea mai mare parte din avere fiului notarului ei, un copil de nouă ani pe nume François Marie Arouet, cel care a devenit mai târziu cunoscut ca Voltaire.