Nunta Victoriei Louise a Prusiei

Prințesa Victoria Louise Adelaide Matilda Charlotte a Prusiei s-a născut pe 13 septembrie 1892 și a fost singura fiică dintre cei șapte copii ai împăratului Wilhelm al II-lea al Germaniei și ai Augustei Victoria de Schleswig-Holstein. „După șase fii, Dumnezeu ne-a dat al șaptelea copil, o fetiță mică, dar foarte puternică”, a scris împărăteasa în jurnalul ei la scurt timp după naștere.

Tânăra prințesă a fost botezată pe 22 octombrie și a fost numită după străbunica maternă, regina Victoria, și străbunica paternă, Louise de Mecklenburg-Strelitz. Cunoscută oficial ca Victoria Louise, copila a fost numită „Sissy” în familie.

 

 

Istoricul Justin C. Vovk a scris că Victoria Louise era la fel de inteligentă ca bunica ei paternă, împărăteasa Frederic, impunătoare și demnă ca mama ei, dar imperioasă și nerăbdătoare ca tatăl ei. Îi plăcea să fie în centrul atenției, era favorita împăratului și, potrivit fratelui ei mai mare, Prințul Moștenitor Wilhelm, Victoria Louise a fost „singura dintre noi care a reușit în copilărie să câștige un loc confortabil” în inima Kaiseruui.

În 1902, guvernanta ei britanică, Anne Topham, a remarcat chiar de la prima întâlnire că prințesa în vârstă de nouă ani era prietenoasă, energică și se certa mereu cu fratele ei mai mare, Prințul Joachim. Anne a spus mai târziu că Wilhelm, împăratul „războinic” se relaxa doar atunci când se află în sânul familiei  și era forța dominantă a vieții fiicei sale.

 

Familia locuia la Castelul Homburg, dar Victoria Louise și Joachim își vizitau adesea verișorii, copiii prințeselor prusace Margareta și Sophia, la Castelul Kronberg din apropiere.

În 1905, prințesa a studiat muzica cu pianista Sandra Droucker, iar în mai 1911 a plecat pentru o săptămână în Anglia, la bordul iahtului regal Hohenzollern, împreună cu părinții ei, unde l-au vizitat pe vărul lor, regele George al V-lea.

În 1912, Ernest Augustus, bogatul moștenitor al titlului de Duce de Cumberland, a venit la curtea din Berlin pentru a-i mulțumi împăratului Wilhelm pentru că i-a trimis pe fiii săi, Prințul Moștenitor Wilhelm și Prințul Eitel Friedrich să participe la funeraliile fratelui său, Prințul George William. În timp ce se afla la Berlin, tânărul a întâlnit-o pe prințesa Victoria Louise, iar cei doi s-au îndrăgostit instantaneu. Cu toate acestea, discuțiile despre o eventuală căsătorie au fost prelungite luni de zile din cauza neînțelegerilor politice, mai ales pentru că Ernest Augustus era și moștenitorul Regatului Hanovrei, care fusese anexat de Prusia în urma războiului austro-prusac din 1866.

 

Ernest și Victoria s-au logodit la Karlsruhe pe 11 februarie 1913, iar nunta lor, extrem de extravagantă, a avut loc pe 24 mai 1913 la Berlin, fiind considerată de presă ca sfârșitul rupturii dintre Casa de Hanovra și Casa de Hohenzollern. Ziarul The Times a descris mariajul ca fiind asemănător cu povestea lui Romeo și a Julietei, dar cu un final mai fericit.

Într-un gest diplomatic, împăratul Wilhelm a invitat la nuntă aproape toată familia sa extinsă, doi spioni britanici care erau închiși la Berlin, căpitanul Stewart și căpitanul Trench, au fost grațiați și eliberați de Kaiser ca un cadou pentru Regatul Unit, iar nunta a devenit cea mai mare adunare de monarhi domnitori de la unificarea Germaniei din 1871 și unul dintre ultimele mari evenimente sociale ale regalității europene înainte de Primul Război Mondial, care va începe paisprezece luni mai târziu.

Printre cei 1.200 de invitați de onoare s-au numărat verii lui Wilhelm, regele George al V-lea și țarul Nicolae al II-lea, iar împărăteasa Augusta Victoria s-a despărțit în lacrimi de singura ei fiică.

Tinerii duci s-au mutat la Palatul Brunswick și la mai puțin de un an după nuntă s-a născut fiul lor cel mare, Prințul Ernest Augustus. Au urmat încă patru copii: Prințul George William, Prințesa Frederica, Prințul Christian Oscar și Prințul Welf Henry.

Pe 8 noiembrie 1918, soțul ei a fost forțat să abdice de la tron la fel ca ceilalți regi, mari duci, duci și prinți germani, iar ducatul de Brunswick a fost ulterior abolit.

Când tatăl lui a murit, în 1923, Ernest Augustus nu a reușit să primească titlul britanic de Duce de Cumberland care îi aparținuse acestuia, dar pentru următorii treizeci de ani a rămas șeful Casei de Hanovra, locuind retras, împreună cu familia sa, la Castelul Blankenburg din Germania sau la Castelul Cumberland din Austria.

Câțiva dintre frații Victoriei Louise, inclusiv fostul Prinț Moștenitor Wilhelm și Prințul August Wilhelm, au fost printre primii care s-au alăturat Partidului Nazist, iar Ernest Augustus, deși nu s-a înscris niciodată oficial în partid, a donat fonduri și a fost apropiat de mai mulți dintre liderii lui.

Influențați de atmosfera din Germania nazistă, Ernest Augustus și Victoria Louise doreau o apropiere între Regatul Unit și regimul lui Adolf Hitler, iar la mijlocul anilor 1930, Fuhrerul a profitat de sentimentele lor cerându-le să aranjeze un mariaj între fiica lor ce mare, Prințesa Frederica, care avea atunci doar 15 ani, și Prințul de Wales. Ducele și ducesa de Brunswick au refuzat, condiserând că diferența de vârstă dintre cei doi era prea mare.

După abdicarea sa în 1936, Eduard al VIII-lea și soția sa au vizitat familia la Castelul Cumberland din Austria, iar în 1938, Prințesa Frederica se va căsători cu viitorul rege Paul al Greciei.

În mai 1941, tatăl Victoriei, fostul Kaiser Wilhelm al II-lea, a făcut un blocaj intestinal, iar Victoria Louise a călătorit de urgență la Doorn pentru a-l vizita. Împăratul și-a revenit, dar în scurt timp boala a recidivat, iar Victoria Louise s-a întors la timp pentru a fi la căpătâiul tatălui ei iubit când acesta a murit, pe 4 iunie 1941, de o embolie pulmonară.

În momentul încheierii războiului în Europa, în aprilie 1945, Victoria Louise locuia împreună cu soțul ei la Castelul Blankenburg. La sfârșitul anului 1945, cu câteva zile înainte ca orașul să fie predat Armatei Roșii de către forțele britanice și americane pentru a deveni parte a Germaniei de Est, familia a reușit să se mute la Castelul Marienburg, aflat la acel moment în Zona de Ocupație Britanică, și, la ordinul regelui George al VI-lea bunurile lor, inclusiv tot mobilierul, au fost transportate cu camioane ale armatei britanice.

După război, Victoria Louise și-a petrecut o mare parte din timp participând la evenimente publice, ocupându-se de restaurare a palatului, organizând petreceri pentru înalta societate sau partide de vânătoare și expoziții hipice. În plus, a fost implicată în cauze filantropice și a sprijinit construirea unei case de vacanță pentru copiii săraci.

Soțul ei a murit la Marienburg pe 30 ianuarie 1953 și apoi ducesa s-a mutat înapoi în Brunswick, locuind într-o casă care îi fusese oferită de un industriaș bogat, unde a trăit până la moartea ei, pe 11 decembrie 1980, la vârsta de 88 de ani.

 

În 1965 și-a publicat autobiografia, “Viața mea ca fiică a împăratului”, iar ulterior alte câteva cărți, inclusiv biografii ale mamei sale și ale cumnatei sale, Cecilie, ultima prințesă moștenitoare a Germaniei.

Prințesa Victoria Louise este înmormântată alături de soțul ei, în Mausoleul Regal din Berggarten, aflat în Grădinile Herrenhausen din Hanovra.

 

Galerie foto:

 

Niciun comentariu

Lasă un comentariu