Peter Paul Rubens s-a născut în ajunul sărbătorii Sf. Petru și Pavel, pe 28 iunie 1577, în Siegen, Westfalia, fiind fiul lui Jan Rubens, fost asesor la tribunalul din Anvers, care se refugiase împreună cu familia la Köln pentru a scăpa de persecuțiile guvernatorului spaniol al Olandei, Ducele de Alba. Când Peter Paul avea 10 ani, tatăl său a murit și doi ani mai târziu mama artistului s-a întors cu toți cei trei copii ai săi la Anvers.
În 1589, viitorul artist a fost înscris la cea mai bună școală din oraș, o instituție de învățământ condusă de Rumboldus Verdonck, unde a copiat diverse ilustrații biblice, iar în 1591 a început să studieze pictura în atelierul peisagistului Tobiasz Verhaecht.
După cinci ani, a devenit elevul lui Otton van Veen, un pictor al cărui stil era influențat de maeștrii italieni. La vârsta de 21 de ani, fiind deja un artist independent, a fost primit în breasla pictorilor din Anvers, dar, la sfatul maestrului său, a decis să plece în Italia.
Rubens a călătorit mai întâi la Veneția, unde a descoperit pictura lui Tiziano, apoi a mers la Mantua, unde a fost fascinat de decorațiile din Camera degli Sposi realizate de Andrea Mantegna și de frescele executate de Giulio Romano. În Florența a executat mai multe schițe după “Bătălia de la Anghiari” a lui Leonardo da Vinci și a studiat sculpturile de la mormintele familiei de’ Medici ale lui Michelangelo. La Roma a avut posibilitatea să studieze operele lui Michelangelo din Capela Sixtină, stampele lui Rafael de la Vatican, picturile lui Caravaggio și sculptura antică. În acea perioadă artistul a lucrat pentru prințul Vincenze Gonzaga din Mantua, a realizat pictura unui triptic destinat capelei Santa Croce in Gerusalemme din Roma și a făcut portretele mai multor aristocrați din Genova.
În 1608 Peter Paul Rubens s-a întors la Anvers, unde a fost numit pictor de curte al arhiducelui Albert, iar după un an s-a căsătorit cu Isabelle Brandt, fiica unui celebru avocat și umanist din oraș.
În 1611, pictorul a finalizat tripticul “Înălțarea crucii” și a început să lucreze la “Coborârea de pe cruce”, ambele lucrări fiind destinate catedralei din Anvers. În anii următori a pictat mai ales tablouri cu tematică religioasă, dar a primit comenzi care i-au fost lansate de un grup de negustori bogați din Genova, apoi a realizat o serie de lucrări pentru regele Ludovic al XIII-lea al Franței, pentru Ana a Austriei și pentru regina Maria de Medici, care i-a comandat panourile decorative ale Palatului Luxemburg din Paris.
În 1626, după moartea soției sale, Isabelle Brandt, Rubens a călătorit mult, îndeplinind misiuni diplomatice la Madrid sau Londra, iar în ultimii ani s-a concentrat pe teme mitologice.
Patru ani mai târziu pictorul s-a recăsătorit cu Hélène Fourment, fiica unui negustor bogat din Anvers, o tânără extraordinar de frumoasă, pe care a pictat-o în mai multe tablouri. Ea avea doar 16 ani, iar artistul împlinise deja 53 de ani la momentul mariajului. În această perioadă Rubens a creat “Judecata lui Paris”, “Sărbătoarea lui Venus”, “Cele trei Grații”, înfățișând personajele feminine cu forme pline, generoase, având o senzualitate expresivă și o forță a seducției de netăgăduit.
Pictorul a avut opt copii, trei cu Isabella și cinci cu Hélène, cel mai mic dintre ei născându-se la opt luni după moartea sa.
Peter Paul Rubens a murit pe 30 mai 1640, la vârsta de 62 de ani, și a fost înmormântat în biserica Sfântul Iacob din Anvers, chiar sub unul dintre tablourile sale, “Sacra Conversazione”. Soția lui, frumoasa Hélène, rămasă văduvă la 26 de ani, s-a recăsătorit cu Jean-Baptiste de Brouchoven, care mai târziu a devenit primul conte de Bergeyk.
În România există puține tablouri atribuite lui Peter Paul Rubens. Printre ele se află “Portretul Giovannei Spinola Pavese”, la Muzeul Național de Artă al României din București, “Sf. Ignațiu de Loyola” și “Sf. Franciscus Xaverius”, la Muzeul Brukenthal din Sibiu și “Coborârea lui Isus de pe Cruce”, aflat la Catedrala Armeano-Catolică din Gherla.
