HomeVizionariiCaravaggio, genialul pictor vagabond și misterul morții sale premature

Caravaggio, genialul pictor vagabond și misterul morții sale premature

Michelangelo Merisi da Caravaggio s-a născut pe 29 septembrie 1571 în Caravaggio, lângă Milano, fiind fiul lui Fermo Merisi și al Luciei Oratoria. Copilului îi plăcea să deseneze cu cărbune și mama îl trimite, în 1584, în atelierul pictorului milanez Simone Peterzano.

După patru ani părăsește atelierul maestrului său și merge la Roma. Pictează mult, cunoaște cartierele rău famate, ia contact cu oamenii simpli pe care îi pictează și își vinde picturile în fața bisericilor pentru câțiva bani. Picta câteodată portretele unor clienți ocazionali pentru câte o masă la birturile din oraș.

 

La Roma, tânărul artist îl întâlnește pe Pandolfo Pucci, juristul Curții Romane, care îi oferă protecție, în schimbul pictării unor tablouri. Pentru Caravaggio această protecție înseamnă însă exploatare: nu i se mai permitea să umble pe străzi și în birturi, trebuia să aibă un program de lucru relativ strict și să respecte regulile casei. Tânărul pictor fuge de la Pandolfo Pucci luând-o cu el pe frumoasa Alexandra, pupila lui Pucci, de care se va despărți, însă, în scurt timp. Lucrează apoi în atelierul pictorului din Siena, Antiveduto Grammatica.

În 1593, artistul se îmbolnăvește, încearcă să plece din Roma, dar la poarta orașului face o criză, cel mai probabil de malarie, și își pierde cunoștința. Se trezește într-un salon al spitalului Santa Maria della Consolazione, între bolnavi de ciumă, muribunzi și alienați mintal.

Tabloul „Bacchus bolnav” este, spun istoricii de artă, autoportretul său pictat în timpul internării în spital. După ce părăsește sanatoriul, lucrează pentru diverși pictori, apoi cardinalul del Monte îl invită, în 1596, la curtea sa.

 

Tablourile lui Caravaggio, Băiat cu un coș cu fructe sau Tânără femeie cântând la lăută, realizate pentru del Monte, sunt admirate de colecționarii de artă din Roma, iar artistul primește tot mai multe comenzi.

Firea lui rebelă răbufnește însă din nou, lansează în mod public critici ironice la adresa concurenților săi și intră în dispute ideologice dure. Pictorul Giovanni Baglione îi intentează un proces pentru calomnie, are loc o înfățișare în care Caravaggio este găsit vinovat și este închis pentru două săptămâni la închisoarea Tor di Nora.

 

În 1606, Caravaggio îl ucide într-o încăierare de stradă pe pictorul Ranuccio Tommasoni și este el însuși grav rănit. Este arestat, dar reușește să evadeze din închisoare și să ajungă la Napoli. Aici pictează pentru câteva biserici din oraș, apoi se mută în Malta, unde face portretul marelui maestru al ordinului Cavalerilor de Malta, Alof Wignacourt.

Pe 14 iulie 1608 i se conferă titlul de cavaler-monah, dar intră în conflict cu un alt cavaler și ajunge din nou în închisoare. Scapă și de data aceasta evadând, trece cu o barcă cu vâsle în Sicilia, de unde își continuă drumul înspre Messina, apoi la Palermo.

 

Aici duce o vreme o viață de pribeag, mănâncă pe unde apucă, doarme pe străzi, frecventează bordeluri sordide și cârciumi rău-famate, iar la sfârșitul anului 1609 se îmbarcă spre Napoli, se lasă atras într-o încăierare în port, adversarii săi îl cred mort și îl abandonează, dar Caravaggio se reface și după acest incident.

În speranța că va fi grațiat de papă pentru crima din 1606, pornește din nou spre Roma. În iulie 1610, ajunge la garnizoană spaniolă din Porto Ercole, la granița cu Statul Papal. Aici este arestat din greșeală, apoi eliberat după două zile.

Grav bolnav, fără niciun ban, pictorul moare pe 18 iulie 1610, la vârsta de 38 de ani, în Porto Ercole.

 

Unii istorici au susținut că a murit de sifilis sau de malarie, alții că a suferit de bruceloză, o boală infecțioasă transmisă prin consumul de alimente contaminate, iar alții au spus că a fost, de fapt, atacat și ucis de dușmanii lui din Malta.

Rămășițele umane găsite într-un osuar dintr-o biserică din Porto Ercole în 2010 sunt considerate a fi, aproape sigur, ale lui Caravaggio. Investigațiile specialiștilor au inclus testarea ADN-ul, datarea cu carbon și alte analize de mare precizie.

Testele inițiale au sugerat că pictorul ar fi murit din cauza intoxicației cu plumb, vopselele folosite de pictori în acea perioadă conținând cantități uriașe de săruri de plumb. Testele ulterioare au sugerat că a murit în urma unei septicemii, din cauza unei răni netratate pe care o avea din timpul unei bătăi de stradă în Napoli.

 

No comments

leave a comment