
Sosirea țarului Petru cel Mare la Iași, în ziua de 24 iunie 1711, a stârnit un imens interes. Vizita a fost făcută în timpul Războiului Ruso-Turc, la doar câteva luni după înscăunarea domnului român pe tronul Moldovei.
La acel moment, între Dimitrie Cantemir și boierii mari ai țării izbucnise un conflict, iar când domnitorul a anunțat că a trecut de partea rușilor, vornicul Iordache Ruset i-a strigat în fața celorlalți boieri: “Te-ai cam grăbit, Măria ta, cu chematul Moscalilor”.
În plimbarea pe care a făcut-o pe ulițele orașului, țarul a vizitat mănăstirile Trei Ierarhi, Golia și Sf. Nicolae Domnesc, admirând frumusețea lor.
Neculai Muste, în cronica sa, spune: „frumos lucru și cu minune era tuturor a privi atunci împărat creștin aici la noi”. Ceea ce i-a impresionat mai mult pe locuitorii Iașului a fost felul modest de a se purta al acestui țar, în contradicție cu aroganța și luxul pașalelor turcești și chiar a boierilor și domnitorilor moldoveni.
Modestia lui Petru cel Mare a fost subliniată de cronicari. Ion Neculce, cel mai cunoscut dintre ei, a descris astfel vizita: „Marele Petru, imperatorul moschicesc, a intrat în Iași. Împăratul moschicesc a umblat pe la toate mănăstirile ce sunt în Iași și le-au văzut, și din toate i-a plăcut mănăstirea Golia, zicând că are trei feluri de meșteșug, leșesc, grecesc și moschicesc și mult a lăudat împăratul chipul și toate obiceiurile moldovenilor, zicând că sunt frumoase.
Dumitrașco Voievod a făcut împăratului masă foarte frumoasă în curțile domnești, în casa cea mare, și împăratul n-a vrut să șadă în capul mesei, ci a șezut în scaun lângă masă, iar în capul mesei a pus pe Dumitrașco Voievod, și lângă dânsul pe Gavriil Ivanovici Holovcin, apoi ceilalți ghinărari (anume Dolgorukov cel mijlociu, Nikhai Galițîn cel mic, Sava Rogojaskil și Firministrul Vijbahrin ghinărariul, Toma Cantacuzino Spoitor, ce atuncea venise din Țara Românească).
Și toți se ospătau și se veseleau frumos cu vin de Cotnari și foarte lăudau vinul, dar mai bine le plăcea vinul cu pelin, și mult se mirau zicând că în țara lor nu aduc vin așa de bun cu pelin…
După ce s-a sculat de la masă, a chemat împăratul și pe boierii țării și, după ce s-au închinat împăratului, însuși Petru cu mâna sa le-a dres tuturor câte un pahar de vin.
Împărăteasa cu doamna lui Dumitrașco Voivod și cu giupinesele cui s-a întâmplat atunci în Iași iarăși au căzut la o masă în casa cea mică și se cinsteau.
Împăratul era om înalt, mai decât toți oamenii înalt, iar nu gros, rotund la față, cam smolit, oacheș și cam arunca cătii odată din cap și nu era cu mărire și cu pohteală ca alții monarhi, ci umbla fiștecum și cu haine proaste și numai cu două ori trei slugi după dânsul; umbla pe jos fără de alai, ca cum ar fi fost un om prost.
Împăratul atâta dragoste arăta către Dumitrașco Voivod, fiindcă se închinase de bună voia lui, cât se întinde cu amândouă mâinile să-l prindă de grumaz și îl sărută în obraz, pe cap și peste ochi, chiar ca un părinte pe fiul său și aceasta au fost când s-au împreunat în casa cea mică”.
Cronicarul Nicolae Costin (1660 – 1712) relata astfel evenimentul:
„Iunie 24 zile (1711) a sosit și Petru, împăratul Moscului, cu obozul său la Prut la Tuțora și atunci au venit și Savin ban și Pavel Rugină sulgeriul, pribegi, unde acolo la Prut au ieșit înaintea Ghedeon, mitropolitul țării…
Deci împăratul, cum s-a adunat cu boierii de la Prut, a purces numai cu curtea lui și a venit la Iași când apunea soarele și a mers în curtea cea frumoasă. Pe urma lui a sosit și împărăteasa lui, ca la un ceas de noapte. Apoi a sosit și Dumitrașco Vodă, încă mai târziu, și în curte la scări s-au adunat cu împăratul de i-au sărutat mâna și împăratul l-a sărutat pe cap, luându-l în brațe și ridicându-l sus cu o mână, fiind Dumitrașco Vodă om scund și împăratul om de fire.
Duminică, iunie 25, i-a făcut Dumitrașco Vodă masă mare împăratului și a ospătat pe toți gheneralii câți se întâmplaseră. Petru împăratul n-a vrut să șadă în capul mesii, ci a pus pe vizirul său, pe Gavriil Holovcin, care numai acela nu mânca carne, fiind post.
A doua zi, luni dimineața, a ieșit împăratul fără veste pe poarta dinspre grajduri, singur, pe jos și a mers până la Trei Sfetitele, de s-a închinat în mănăstire…
Ieșind din biserică, s-a suit la trapazarea egumenului; atunci a sosit și curtea lui cu un povodnic și apoi sosi și Dumitrașco Vodă cu curtea lui, după ce au mîncat dulceț și ieșind din trapazare…
De acolo ieșind, au încălecat cu toții și au mers la Golia de s-au închinat; de acolo, învîrtindu-se, au mers și la Sfântul Neculai și apoi la curte și până în seară au purces iar la obaz la Prut, de cea parte la Țuțora, cu împărăteasă cu tot“.
În cronica lui Alexandru Amiras, translatorul și ambasadorul lui Carol al XII-lea al Suediei în timpul campaniilor acestuia din Balcani, este, de asemenea, amintit acest eveniment:
„Iară împăratul moschicesc a venit la Iași într-o zi cu puțintei oameni și a umblat pe la toate mănăstirile”.
Cronicarul Manolachi Drăghici, a cărui cronică se tipărea la Iași în 1857, scria despre această pagină din istoria orașului:
„Împăratul Petru vizită Iașul în luna lui iunie, unde boierii și tot norodul îl primiră cu toată cinstea și respectul cuvenit unui așa mare stăpânitor al Europei și țarul s-a zăbvit acolo două zile apoi s-a întors iarăși la tabara sa“.
Evenimentul din 1711 a fost și subiectul unei drame numită „Petru I Tzarul Rusiei în Iassy“ semnată de Gheorghe Asachi, în 1868.
Cărturarul redă astfel o convorbire dintre Dimitrie Cantemir și Petru cel Mare:
Cantemir: – Mai bine de o oră umblăm pe jos. Măria Ta vei fi ostenit, iar eu umilit, ce vor zice supușii mei văzându-mă umblând pe jos?
Petru: – Dacă aș fi umblat cu cortegiu prin țara mea, atunci cu bună seamă nu aș fi cunoscut nevoile și mijloacele sale. Un domnitor trebuie să cunoască pe fiii săi umblând între dânșii și învățând pe ei. Spre a împlini bine această sarcină a trebuit dintâi eu să învăț”.