HomeMonarhieMari Duci și PrințiPhilippe Egalité, ducele revoluționar ghilotinat în timpul Regimului terorii

Philippe Egalité, ducele revoluționar ghilotinat în timpul Regimului terorii

Philippe Egalité
DS TW

Louis Philippe Joseph d’Orléans, cunoscut și ca Philippe Egalité, s-a născut pe 13 aprilie 1747 la Château de Saint-Cloud, a fost fiul lui Louis Philippe d’Orléans și al Louisei Henriette de Bourbon și a primit titlul de Duce de Montpensier chiar din momentul nașterii, iar în 1785 l-a moștenit pe cel de duce de Orleans.

Pe 6 iunie 1769 tânărul s-a căsătorit cu Louise Marie Adélaïde de Bourbon la capela Palatului Versailles. Mireasa era fiica vărului său, Louis Jean Marie de Bourbon, Ducele de Penthièvre, unul dintre cei mai bogați oameni din Franța, astfel că soția a adus deja bogatei Case de Orléans o zestre de șase milioane de livre, un venit anual de 240.000 de livre, precum și o serie de domenii, reședințe și bijuterii scumpe.

După căsătorie, cei doi păreau că au o căsnicie fericită, dar la doar câteva luni ducele s-a întors la stilul de viață libertin pe care îl avusese până atunci, a devenit un afemeiat notoriu și a avut mai mulți copii nelegitimi.

În vara anului 1772, Louise Philippe Egalité a început o relație cu una dintre doamnele de

Philippe Egalité
Philippe Egalité în copilărie

onoare ale soției, o anume Stéphanie Félicité, contesă de Genlis, care era nepoata doamnei de Montesson (soția morganatică a tatălui lui). Pasională la început, aventura s-a încheiat în primăvara anului 1773, dar doamna de Genlis a rămas în slujba ducesei locuind în reședința familiei, Palais-Royal.

Cei doi soți i-au apreciat inteligenta și, in iulie 1779, contesa a devenit guvernanta fiicelor gemene ale cuplului care aveau la acel moment doi ani, noul rol al fostei metrese a ducelui fiind însă considerat scandalos la curtea regală.

Louise Marie Adélaïde de Bourbon
Madame de Genlis, fosta amantă a ducelui

În august 1787, Ducele de Orléans și secretarul său, Charles-Louis Ducrest, fratele doamnei de Genlis, au prezentat o serie de propuneri de îmbunătățire a situației financiare a țării, Louis Philippe a devenit membru al Societății Prietenii Constituției și a susținut cu tărie principiile lui Denis Diderot, Voltaire și Jean-Jacques Rousseau, fiind interesat de crearea unei forme democratice de guvernare în Franța. În scurt timp a început să promoveze ideile iluministe ale lui Diderot, printre care separarea dintre biserică și stat și instalarea unui alt tip de monarhie. Spre deosebire de duce, soția sa, Louise Marie Adélaïde, care era prietenă apropiată a reginei Maria Antoaneta a rămas o monarhistă conservatoare, iar aceste diferențe de opinie au dus la un conflict aproape permanent în cuplu.

Palais-Royal

Reședința familiei, Palais-Royal, a devenit cunoscută sub numele de Palais-Égalité, pentru că și-a deschis porțile tuturor cetățenilor din Franța, indiferent de originea lor socială. Se pare totuși că ducele a angajat gărzi elvețiene pentru a refuza intrarea „bețivilor, femeilor îmbrăcate indecent și vagabonzilor”. În plus, a ordonat deschiderea unor cafenele la parterul palatului, unde oamenii puteau socializa, iar Palais-Royal a devenit un centru al revoluționarilor și, pentru că poliția nu avea autoritatea de a pătrunde pe proprietatea privată a ducelui, s-a tranformat un loc-cheie pentru diverse activități infracționale, cum ar fi comerțul cu bunuri furate, diverse tranzacții suspecte și răspândirea ideilor revoluționare.

Palais-Royal
Palais-Royal

Mai târziu mulți membri ai Adunării Naționale au susținut că Palais-Royal a fost „locul de naștere al Revoluției”, dar scopul declarat al ducelui a fost acela de a crea un spațiu unde oamenii să se poată întâlni și discuta liber, susținând că aceasta este o parte esențială a democrației.

Louis Philippe Egalité era binecunoscut pentru că distribuia hrană și bani celor săraci şi se îngrijea să aibă un adăpost deasupra capului, misiunea sa de caritate fiind deosebit de importantă între anii 1788-1789.

În plus, în lunile care au precedat mișcările revoluționare din iulie 1789, Philippe d’Orléans a pus la cale mai multe acțiuni care aveau drept scop  consolidarea imaginii lui, se pare că a fost unul dintre inițiatorii Marșului femeilor către Versailles din 5 octombrie 1789, a finanțat din propriii bani mișcările revoltataților și avea obiceiul să arunce zeci de monede mulțimilor care îl aplaudau entuziasmate și strigau: “Trăiască tatăl nostru, trăiască Regele d’Orléans!”

Palais-Royal

În 1792, și-a schimbat numele în Philippe Egalité, preluând unul dintre cele trei cuvinte din deviza Revoluției Franceze (Liberté, Égalité, Fraternité), spunând că astfel se simte el însuşi un simbol al poporului francez.

Unul dintre cele mai neaşteptate evenimente din viaţa lui a fost momentul în care a votat în favoarea execuției regelui Ludovic al XVI-lea, deși iniţial declarase că nu va fi de acord cu uciderea suveranului. Mărturiile din epocă arată că regele, șocat, ar fi spus: “Cel mai mult mă doare să văd că Monsieur d’Orléans, care îmi este rudă, a votat pentru moartea mea!”

Procesul regelui Ludovic al XVI-lea

Pe 1 aprilie 1793, fiul lui Philippe Égalité, Louis Philippe, s-a alăturat unui grup de complotiști condus de generalul Charles François Dumouriez, iar această decizie a tânărului a fost suficientă pentru a-l transforma pe Louis Philippe-tatăl din simpatizant în inamic în ochii revoluționarilor francezi. Bărbatul a fost arestat pe 7 aprilie 1793, a petrecut mai multe luni încarcerat la Fort Saint-Jean din Marsilia, apoi a fost trimis la Conciergerie, la Paris. Pe 6 noiembrie a fost judecat de Tribunalul Revoluționar, a fost condamnat la moarte și ghilotinat în aceeași zi.

Philippe Egalité
Ghilotinarea lui Philippe Egalité

După execuția lui, Marie-Adélaïde, cunoscută acum ca „Veuve Égalité” („Văduva Égalité”), a fost încarcerată la Palatul Luxemburg, care fusese transformat în închisoare în timpul Revoluției. Aici l-a cunoscut pe bărbatul care urma să devină „dragostea vieții ei”, un fost membru al Convenției Naționale pe nume Jacques-Marie Rouzet, care fusese închis la căderea Girondinilor. Ducesa a scăpat de execuție în iulie 1794, după căderea lui Robespierre, eveniment care a dus la sfârșitul Domniei Terorii, și a fost transferată la „Pension Belhomme”, un fost azil psihiatric care devenise „închisoare pentru bogați”.

După ce iubitul ei, Rouzet, a scăpat de închisoare și a fost numit membru al Consiliului celor cinci sute, a reușit să o elibereze și pe ducesă și pe cei doi fii ai ei care erau încă închiși la Marsilia. Louise Marie Adélaïde a locuit la Paris împreună cu Rouzet până în 1797, când a fost emis un decret care prevedea ca toți foștii membri au familiei Bourbon să părăsească Franța. În scurt timp a fost exilată în Spania, la fel ca și cumnata ei, Bathilde d’Orléans, ultima prințesă de Condé, Rouzet a însoțit-o până la graniță și a reușit să i se alăture mai târziu la Barcelona, ​ a devenit cancelarul ei și a primit titlul de conte de Folmont.

Marie-Adélaïde nu și-a mai văzut niciodată cei doi fii mai mici, Montpensier și Beaujolais, care au murit în exil înainte de Restaurarea Bourbonilor din 1814.

Palais Luxembourg

Ducesa, iubitul ei și ceilalți membrii ai familiei de Orléans care fuseseră exilați au revenit în Franța în 1814, când femeia a început o lungă bătălie pentru recuperarea fabuloasei ei averi ce fusese între timp confiscată de revoluționari. Marie-Adélaïde a murit în castelul ei de la Ivry-sur-Seine pe 23 iunie 1821, după o lungă perioadă de suferință cauzată de un cancer de sân.

Fiul ei cel mare, Louis Philippe d’Orléans, din cauza căruia Philippe Egalité a fost ghilotinat în 1793, a devenit rege al Franţei în perioada Monarhiei din Iulie, între 1830 și 1848.

Philippe Egalité
Philippe Egalité
Philippe Egalité
Philippe Egalité

Sursa:

Richard W. Elder, The Duc d’Orleans, Patriot Prince or Revolutionary? An Investigation into the Chatelet Inquiry of 1789-1790, 1994

DS TW

leave a comment