Boris Fiodorovici Godunov s-a născut pe 2 august 1552 la Vyazma, în regiunea Smolensk, și a fost fiul unui mic nobil sărac de origine tătară numit Fyodor Ivanovici Godunov, descendent al domnitorului tătar Chet. Familia venise cu Hoarda de Aur la Kostroma, la începutul secolului al XIV-lea, și legenda spune că înaintașii săi întemeiaseră Mănăstirea Ipatiev din oraș.
Cariera tânărului Boris Godunov a început la curtea țarului Ivan cel Groaznic, numele lui fiind menționat în 1570 pentru că a participat la campania Serpeisk, ca arcaș al gărzii țariste. Anul următor a devenit oprichnik, adică membru al gărzii personale și al poliției secrete a lui Ivan, iar în 1570 sau 1571 și-a întărit poziția la curte după ce s-a căsătorit cu Maria Grigorievna, fiica șefului oprichnikilor, Malyuta Skuratov-Belskiy, unul dintre cei mai odioși consilieri ai țarului Ivan.
În 1580, țarul Ivan cel Groznic a ales-o pe sora lui Boris, Irina Godunova, pentru a-i fi soție celui de-al doilea fiu al său, Feodor Ivanovici, și, cu această ocazie, bărbatul a fost avansat la rangul de boier.
Pe 15 noiembrie 1581, în ziua în care țarul și-a ucis fiul cel mare, pe Ivan, Godunov a fost de față și se pare că a încercat să intervină, dar a primit câteva lovituri serioase de knut. Bătrânul Ivan cel Groaznic a avut mustrări de conștiință când a realizat că își omorâse propriul copil, iar Godunov s-a grăbit să ceară ajutor pentru a-i salva viața țareviciului, însă tânărul a murit după patru zile. Trei ani mai târziu, aflat pe patul de moarte, țarul a numit un consiliu de regență format din Boris Godunov, Feodor Nikitich Romanov și Vasili Shuiski pentru a coordona țara în numele fiului său mai mic, Feodor I, care era “slab atât la minte, cât și la trup”.
Ivan cel Groaznic mai avea un fiu de trei ani, Dmitri Ivanovici, din a șaptea și ultima sa căsătorie, dar acesta nu avea nicio șansă la moștenirea tronului, pentru că biserica ortodoxă rusă recunoscuse ca legitime doar primele trei mariaje ale țarului și, la scurt timp după moartea suveranului, consiliul de regență i-a dus atât pe Dmitri, cât și pe mama sa, Maria Nagaya, în îndepărtatul oraș Uglich. Dmitri a murit în 1591, la vârsta de zece ani, în circumstanțe suspecte, iar administrația de la Moscova a trimis la fața locului o comisie de anchetă condusă de Vasili Shuiski pentru a stabili cauza decesului copilului. Concluzia oficială a fost că băiatul și-a tăiat singur gâtul în timpul unei crize de epilepsie, deși mama acestuia a susținut că a fost ucis, de fapt, de agenții lui Godunov. La scurt timp după moartea lui Dmitri, Maria Nagaya a fost forțată să se călugărească, iar moartea micului moștenitor al lui Ivan cel Groaznic a rămas un mister.
Pe 7 ianuarie 1598 și celălat fiu al lui Ivan cel Groaznic, labilul Feodor I a murit, la vîrsta de 40 de ani, și la scurt timp patriarhul Iov al Moscovei, care credea că Boris este singurul capabil să facă față situației din țară, l-a propus pentru a prelua tronul Rusiei. Ambițiosul Boris a acceptat imediat, însă a fost nevoie de votul Adunării Naționale (Zemsky Sobor) pentru a-l înscăuna, iar boierii s-au întrunit pe 17 februarie, l-au ales în unanimitate în ziua de 21 februarie și câteva luni mai târziu, pe 1 septembrie 1598, Boris Godunov a fost încoronat solemn ca țar.
În primii ani ai domniei sale, suveranul a fost foarte popular în rândul boierilor, a luat măsuri care au adus o oarecare prosperitate țării și, conștient că Rusia trebuie să ajungă din urmă Occidentul, a făcut o serie de reforme în educație și societate. Godunov a fost, de exemplu, primul țar care a adus profesori din străinătate în toate orașele mari din Rusia, primul care i-a trimis pe tinerii nobili ruși să fie educați în afara granițelor și cel dintâi care a permis construirea de biserici luterane.
Câțiva dintre marii nobili care i se opuseseră au alimentat la un moment dat o serie de mișcări de revoltă și au împrăștiat zvonul că fiul cel mic al țarului Ivan cel Groaznic, care era mort încă din 1592, ar fi supraviețuit tentativei de asasinat.
Țarul Boris a dezvoltat adevărate manifestări de paranoia și a organizat o rețea de informatori prin intermediul căreia îi urmărea pe boieri ostili, persecutându-i mai ales pe cei din familia Romanov.
Pe 13 aprilie 1605, ajuns la vârsta de 53 de ani, a suferit un accident vascular cerebral și a murit în aceeași zi la Moscova, lăsându-l ca moștenitor la tron pe fiul țău, încoronat ca Feodor al II-lea, care a condus Rusia doar câteva luni. Tânărul și Maria Grigorievna Skuratova-Belskaya, văduva lui Boris, au fost uciși de adversarii țarului decedat pe 10 iunie 1605, iar la tronul țării a ajuns Dmitri I, primul dintre cei trei țari uzurpatori care au condus Rusia în epoca numită Timpurile tulburi.
Fiica fostului țar, Xenia, care era născută în 1582, fusese logodită cu Johann de Schleswig-Holstein, dar bărbatul a murit cu puțin timp înainte de nuntă. După moartea tatălui ei, Xenia a fost violată cu sălbăticie de Dmitri I și în cele din urmă a fost forțată să se călugărească sub numele Olga, fiind trimisă la Mănăstirea Voskresensky din Beloozero.
În 1606, Xenia Godunova s-a dus la Lavra Sfântului Serghiei pentru a participa la reînhumarea tatălui ei, iar hainele cu care a fost îmbrăcată, cusute chiar de mâna ei, sunt expuse astăzi aici. Nefericita prințesă a murit pe 30 august 1622, la vârsta de 40 de ani, și a fost înmormântată în mausoleul familiei Godunov de la Mănăstire Sf. Serghei, aflată la 80 de kilometri de Moscova.
Surse:
Will Durant, The Story of Civilization, 1961
Catherine Durand-Cheynet, Boris Godounov et le mystère Dimitri, 1986
