Prințesa Maud s-a născut pe 26 noiembrie 1869 la Marlborough House, fiind a treia fiică a lui Albert Edward, Prinț de Wales, și a Alexandrei, fiica cea mare a regelui Christian al IX-lea al Danemarcei.
Micuța a luat parte la aproape toate vizitele anuale ale mamei sale în Danemarca și mai târziu a însoțit-o în croaziere în Norvegia și pe Marea Mediterană, a fost domnișoară de onoare la nunta mătușii paterne, Beatrice, cu Prințul Henry de Battenberg și la nunta fratelui ei, George, cu Mary de Teck, în 1893.
Maud, împreună cu surorile ei, Victoria și Louise, au primit Ordinul Imperial al Coroanei Indiei de la bunica lor, regina Victoria, pe 6 august 1887. Prințesa s-a căsătorit relativ târziu, așteptând până la vârsta de 27 de ani pentru a-și găsi un soț. Inițial s-a îndrăgostit de un văr îndepărtat, Prințul Francisc de Teck, fratele mai mic al cumnatei sale, dar acesta, în ciuda faptului că era relativ sărac din cauza datoriilor la jocurile de noroc, a ignorat avansurile ei.
Pe 22 iulie 1896, Maud s-a căsătorit cu vărul ei primar, Prințul Carl al Danemarcei, în capela privată de la Palatul Buckingham. Cuplul a avut un singur copil, pe prințul Alexandru, care s-a născut pe 2 iulie 1903, la Sandringham. În iunie acel an a fost dizolvată uniunea Norvegiei cu Suedia care durase timp de 91 de ani, tronul țării i-a fost oferit lui Carl al Danemarcei, iar apartenența lui Maud la casa regală britanică a jucat un rol important în jocurile politice. În noiembrie, prințul a acceptat coroana, devenind regele Haakon al VII-lea, în timp ce fiul său a primit numele Olav.
Maud nu și-a pierdut niciodată dragostea pentru Marea Britanie, dar s-a adaptat repede la îndatoririle de regină consort. În primii ani petrecuți în Norvegia, ea și soțul ei au fost fotografiați în costume populare norvegiene, și-a îndeplinit rolul de regină cu mare grijă, a sprijinit diverse cauze caritabile, în special cele asociate de copii și animale și a încurajat în permanență muzicienii și artiștii. Printre proiectele ei s-a numărat și coordonarea Comitetului de Ajutorare al Reginei care a funcționat în timpul Primului Război Mondial și, în plus, a sprijinit ideea feministei Katti Anker Møller, care înființase o casă ce găzduia mamele necăsătorite. Suverana a continuat să considere Marea Britanie ca fiind adevărata ei casă și și-a vizitat țara în fiecare an. Ultima apariție publică a lui Maud în Anglia a fost la încoronarea regelui George al VI-lea și a reginei Elisabeta, în mai 1937, la Westminster Abbey.
În octombrie 1938, Maud și-a vizitat din nou patria. Inițial, a rămas la Sandringham, dar apoi s-a mutat într-un hotel din West End, Londra. În această perioadă s-a îmbolnăvit și a fost dusă la un spital unde, pe 16 noiembrie 1938, a fost supusă unei intervenții chirurgicale.
Deși a supraviețuit operației, Maud a murit de insuficiență cardiacă pe 20 noiembrie 1938, cu șase zile înainte de a împlini vârsta de 69 de ani. Trupul suveranei a fost transportat în Norvegia la bordul HMS Royal Oak, nava amiral a Escadrilei a II-a de Luptă a Flotei Interne a Marinei Regale, fiind înmormântat în mausoleul regal de la Castelul Akershus din Oslo.
Puteți citi și:
