Raj Kapoor s-a născut pe 14 decembrie 1924 într-o familie de hinduși khatri punjabi din orașul Peshawar din Pakistan, într-o locuință aflată în cartierul Qissa Khwani Bazaa, și a fost cel mai mare din cei șase copii ai lui Prithviraj Kapoor și Ramsarni Devi Kapoor. Aproape întreaga familie a avut legături cu lumea filmului, frații lui, Shammi și Shashi Kapoor, fiind și ei actori, iar vărul tatălui, Surinder Kapoor, producător în cinematografia indiană.
Adolescentul a urmat Colonel Brown Cambridge School și St Xavier’s Collegiate School, iar la vârsta de zece ani a apărut pentru prima dată într-un film, “Inquilab”. Succesul a venit odată cu rolul principal din “Neel Kamal”, peliculă realizată în 1947, în care a jucat alături de celebra actriță Madhubala, care era la primul ei rol principal.
În 1948, la vârsta de douăzeci și patru de ani, și-a înființat propriul studio de producție, R. K. Films, și a devenit cel mai tânăr regizor al momentului, făcându-și debutul cu “Aag”, în care a jucat el însuși, alături de Nargis, Kamini Kaushal și Premnath.
Un an mai târziu a fost distribuit împreună cu Dilip Kumar și din nou cu Nargis în filmul „Andaz” al regizorului Mehboob Khan, iar acesta a fost primul său succes notabil ca actor.
Raj, cunoscut ca “Charlie Chaplin al cinematografiei indiene”, a continuat să producă și să joace în multe filme de succes, printre care “Awaara” (Vagabondul), realizat în 1951, “Aah”, „Shree 420”, „Jagte Raho” „Jis Desh Men Ganga Behti Hai”.
La fel de cunoscut a devenit și cântecul “Awara Hoon” (Sunt un vagabond), interpretat de Mukesh, cu versuri de Shailendra, care era fredonat nu doar în India, ci și în Rusia Sovietică, China, Turcia, Afganistan sau România, state în care producția a avut milioane de spectatori.
În 1964, a produs, a regizat și a jucat în musical-ul romantic “Sangam”, alături de Rajendra Kumar și Vyjayantimala, film care a fost prima sa producție color.
Ultima apariție importantă a lui Raj Kapoor a fost “Vakil Babu”, realizat în 1982, în care a jucat împreună cu fratele său mai mic, Shashi.
În mai 1946, Raj Kapoor se căsătorise cu Krishna Malhotra, o verișoară primară, mariajul fiind aranjat de familiile lor. Evenimentul a fost relatat pe larg în numărul din iunie 1946 al revistei Cine-Magazine Filmindia: “Raj Kapoor, fiul talentat și versatil al lui Prithviraj Kapoor, și-a încheiat cariera de holtei căsătorindu-se cu domnișoara Krishna Malhotra în a doua săptămână a lunii mai la Rewa, Madhya Pradesh”, a scris la acel moment gazeta. Krishna, care provenea dintr-o familie cu nouă frați, a fost unica soție a actorului, iar după mariaj multe dintre rudele ei s-au alăturat industriei cinematografice indiene.
Cuplul a avut cinci copii: trei băieți care vor deveni și ei actori, Randhir, Rishi și Rajiv, și două fiice, Ritu Nanda și Rima Jain. Primul fiu, Randhir, este căsătorit cu o fostă actriță, Babita, și este tatăl actrițelor Karishma și Kareena Kapoor. Următorul născut, Rishi, a fost căsătorit cu actrița Neetu Singh, iar fiul acestuia, Ranbir Kapoor, este unul dintre superstarurile generației tinere ale Bollywood-ului. Fiica cea mare a lui Raj Kapoor, Ritu Nanda, a fost căsătorită cu industriașul Rajan Nanda, iar copiii lor cochetează și ei cu lumea cinematogragiei.
În ciuda faptului că era căsătorit, Raj Kapoor a avut, în anii ’40 – ’50, o aventură de lungă durată cu Nargis, o actriță foarte cunoscută, dar niciunul dintre cei doi parteneri nu a recunoscut public acest lucru. Cuplul a jucat în mai multe filme împreună, dar cum Raj nu și-a părăsit soția și copiii, Nargis a pus capăt relației și s-a căsătorit cu actorul Sunil Dutt, de care se îndrăgostise în timp ce se afla pe platourile de filmare pentru pelicula “Mother India” din 1957.
Actorul indian și soția sa au vizitat România în ianuarie 1958, prilej cu care Raj a acordat mai multe interviuri gazetarilor români. Iată discuția pe care a avut-o cu un jurnalist de la Scânteia Tineretului:
“— E zăpadă?
Doar o clipă Raj Kapoor a îmbrăţişat cu privirea aerogara. O clipă suficientă pentru ca în jurul lui să se formeze un brâu viu care se strângea. Amatorii de autografe l-au asaltat când se afla încă pe scara avionului. Iar acum, pe pista asfaltată, popularul actor indian este supus iremediabil unui nou asalt al entuziaștilor care anulează, spontan, exigențele protocolare.
— Câtă căldură, poporul acesta este foarte cald… Sunt bucuros să cunosc o ţară şi un popor nou pentru mine.
Raj Kapoor zâmbeşte. Cutele frunţii, vioiciunea ochilor, zâmbetul neistovit ne evocă „Vagabondul”. Vocea ni se pare familiară. Lângă mine, cineva — probabil, ca să-i facă plăcere lui Raj Kapoor — îngână timid binecunoscuta melodie…
În august, la Moscova, am alergat trei zile după Raj Kapoor. Locatarul de la hotelul „Ucraina” era de găsit doar la ore târzii de noapte pe care nici tradiţionala lipsă de politeţe gazetărească nu îndrăznea să le tulbure. La hotelul bucureştean „Athenée Palace”, când bagajele abia fuseseră aduse în apartament, am reuşit să obţin râvnitul interviu. Aci, asaltul era tot atât de insistent ca şi pe pista aeroportului. Raj Kapoor părea însă resemnat. Evident, gloria îl obligă la… sacrificii. Numeroşii ziarişti îl ţin sub focul concentric al întrebărilor ca într-o agitată conferinţă de presă.
— Ceva despre începuturile dvs. în artă.
— La 14 ani am debutat. Mai eram încă în şcoală când am început să joc în teatru şi în cinematograf… (Pentru admiratoarele lui Raj Kapoor ne permitem o paranteză — actorul indian are 34 de ani).
— Ce anume v-a stimulat Interesul pentru artă?
— Tatăl meu este un popular actor de teatru și cinematograf. El mi-a transmis prin sânge firea de artist. Acum joacă mai ales teatru…
— Dumneavoastră jucați teatru?
— Câteodată. Teatrul și cinematografia sunt însă două arte complet diferite. E bine pentru un artist de cinematograf să joace și în teatru deoarece acumulează o oarecare experiență. În film, vioara întâia este regizorul, dar în teatru, actorul…
— Care a fost primul rol principal pe ecran?
— În „Floarea de lotus”, turnat în 1946, am avut primul rol principal. Primul film în care am deţinut, în afara interpretării personajului central, şi regia a fost „Văpaia”. Filmul acesta reflectă lupta pentru libertate în sânul familiei, împotrivirea faţă de prejudecăţi. Familia nu permite unui tânăr să devină actor. El biruie însă prejudecăţile şi ajunge un actor mare.
— După părerea dvs., care vă sunt particularităţile creaţiei?
— Nu am nimic special. Îmi place să joc roluri de om simplu, obişnuit, provenit din mediul orășelelor. Iubesc rolurile romantice, de adolescent…
— Care rol v-a oferit deplina satisfacție?
—În momentul când un actor este satisfăcut de sine încetează de a mai fi actor. Un actor trebuie să-și dorească să creeze mereu mai bine, să nu fie niciodată mulțumit de sine. Însă pot spune că am îndrăgit rolurile din „Vagabondul”, „Sub vălul nopţii”…
— Şi în India „Vagabondul” a cunoscut acelaşi succes ca în Europa?
— Da. Se joacă mereu pe ecranele cinematografelor bucurându-se în continuare de interesul publiului…
— V-am ruga să ne vorbiţi despre câteva din marile dvs. sucese.
— „Ploile” a rulat doi ani în șir într-un cinematograf din Calutta. Filmul acesta este o poveste de dragoste în Munţii Caşmirului și demonstrează că dragostea e emuritoare, că ea înseamnă nu numai atracţia fizică, ci aparţine sublimului… După acest film am realizat „ Vagabondul”, apoi “Micul lustragiu”. A urmat un insucces, „Suspinul”. Este o tragedie în care eroul-interpretat de mine moare răpus de tuberculoză. Publicul n-a venit la acest film deoarece n-a vrut să-l vadă pe Raj Kapoor murind…
— Am observat în filmele indiene o puternică influență folclorică…
— Multe filme sunt realizate pe baza unor basme sau legende populare. Cât priveşte partea muzicală, folclorul indian este aproape totdeauna sursa de inspiraţie… Or, tocmai aceasta dă un puternic colorit naţional producţiei noastre cinematografice…
— Care vă sunt planurile de viitor?
— Acum am întrerupt filmările pentru a veni la Bucureşti. Deocamdată joc ca actor pentru alţi producători. Îmi pregătesc insă o producţie pe care am intitulit-o “Glumeţul” şi a cărei turnare începe luna viitoare. Va fi o comedie umană, o poveste de lacrimi şi zâmbete. Începutul filmului va face cunoştinţă spectatorilor cu un băiat simplu, sărac şi cu mama sa. Mama îşi învaţă fiul că una din cele mai mari virtuţi umane este să-ţi faci semenii fericiţi. Dacă ai dat cuiva fericire, ai fost de folos societăţii. Băiatul creşte, are căderi şi urcuşuri în viaţă şi nu uită ce l-a învăţat mama: oferă fericire multora cu preţul lacrimilor lui. Voi realiza filmul de o asemenea manieră încât să fie pe înţelesul oricărui om. Am intenţia să-l fac simbolic, ca simbolurile să înlocuiască pe cât posibil cuvântul rostit.
— Aveţi realizată distribuţia personajelor?
— Nu încă. Am nevoie de două interprete, una indiană şi alta străină…
— Poate descoperiţi în Romînia interpreta necesară? Trebuie să fie blondă sau brună?
— Indiferent. Dacă vom găsi o asemenea interpretă, vom încerca să facem probele în studiourile româneşti…
— Cât staţi în țara noastră?
Intervine producătorul Bakaj Bakri, până atunci tăcut spectator.
— A fost destul de dificil acest voiaj deoarece Raj Kapoor se află în filmare. De aceea nu va putea sta mult…
— Dar, categoric, voi mai veni aici, ne asigură Raj Kapoor. Doresc să subliniez că sunt recunoscător că mi s-a dat posibilitatea să mulţumesc publicului românesc pentru interesul arătat faţă de filmele mele.
Şi acum câteva cuvinte despre premiera romînească a filmului „Articolul 420“. Eroul principal se numeşte Raj, ca şi interpretul său, şi este un tânăr înaripat de iluzii, care…
Dar decât să vă povestim noi subiectul fimului, mai bine duceți-vă să-l vizionaţi, aplaudându-l cu această ocazie pe Raj Kapoor în persoană”.
Krishna Kapoor a vorbit, în timpul aceleiași vizite, pentru cititoarele revistei Femeia:
“Soţia cunoscutului creator de filme din India Raj Kapoor ne-a uimit prin timiditatea şi modestia ei şi ne-a fermecat cu zâmbetul blajin, cu privirea ei caldă şi cu primele cuvinte pe care le-a rostit.
— Mă tem că încă nu v-am putut convinge că eu nu sunt decât o simplă casnică. Numai oamenii renumiţi dau interviuri.
Asigurând-o că femeile din ţara noastră, că poporul nostru o salută pe Krishna Kapoor şi ca soţie a artistului preferat, dar şi ca sol al prieteniei din partea marelui popor indian, am rugat-o să nu se sfiască și să nu ne refuze.
— Ce v-a impresionat mai mult în țara noastră? Ce vi s-a părut semnificativ?
Krishna îl căuta din ochi pe Raj. Voia să-i ceară încuviinţarea, dar Raj nu era în apropiere şi ea, timidă, emoţionată la început, apoi cu tot mai multă siguranță, ne spuse:
— Semnificativ? Mai precis esenţialul: afecţiunea, bunătatea, prietenia pe care ni le-a arătat poporul dv. Trebuie să fie un popor tare bun. Ştiţi, eu credeam că europenii… da, am crezut că sunt răi. I-am cunoscut pe englezi din copilărie. Ei s-au purtat foarte urât cu poporul nostru. Am fost încredinţată că toţi europenii sunt la fel… deşi Raj m-a prevenit că nu-i aşa. El a călătorit mult, dar eu… e pentru prima oară în viaţă că plec din India.
— Este adevărat că pentru prima oară v-aţi întâlnit şi cu zăpada?
— Am văzut zăpada în secvenţele filmelor lui Raj. Nici nu vă puteţi imagina cât de mult am dorit s-o văd în realitate. Să prind fulgii de zăpadă. Sunt steluţe dantelate. Parcă a fost un viscol acolo în munţii dv. la…
— La Sinaia, o ajutăm.
— Da! Foarte frumos. Dar e o climă tare aspră. Pe la dumneavoastră e tare frig. Şi eu cred — să nu râdem —, eu cred că numai datorită inimii sale calde poate poporul dumneavoastră să trăiască într-un astfel de frig.
Revenim asupra primei întrebări, deşi înţelegem că şi zăpada ţării noastre i s-a părut interesantă acestei fiice a Indiei care n-a trăit decât în sud şi n-a avut prilejul să vadă Munţii Himalaiei…
— M-au impresionat femeile din ţara dv. A fost cu totul nou pentru mine să văd atâtea femei în funcţii de răspundere, conducând sectoare de muncă asemenea bărbaţilor. Şi trebuie să vă spun că m-a surprins, dar mi-a dat şi un sentiment de mândrie… Deşi eu nu sunt decât o simplă soţie, casnică. Eu ştiu să gătesc. La noi se mănâncă cu totul altfel decât în ţara dv. Aş vrea să vă primesc ca oaspeţi în casa noastră în India.
— Vă mulţumim foarte, foarte mult. Prietenia cu marele popor indian oferă adesea multora din ţara noastră posibilitatea de a vă vizita patria. Ei se întorc întotdeauna cu cele mai bune impresii.
— Nu din politeţe, ci foarte sincer, vă mărturisesc că şi noi plecăm cu impresii foarte bune, cu inima plină de bucuria de a fi avut prilejul să cunoaştem România.
— Doriţi să transmiteţi ceva?
— Da! Salut din inimă femeile şi copiii din România.
— N-aţi vrea să ne scrieţi acest salut în limba hindusă?
— Cu plăcere, dar vreau să repet şi eu ce a spus ieri Raj. Dragostea înseamnă pace. Eu doresc ca popoarele noastre și toate popoarele din lume să trăiască în pace.
În ultima perioadă a vieții Raj Kapoor a suferit de astm și a murit din cauza complicațiilor bolii pe 2 iunie 1988, la vârsta de 63 de ani. Actorul s-a prăbușit în timpul unui eveniment public unde urma să primească premiul Dadasaheb Phalke, a fost dus la All India Institute of Medical Sciences din New Delhi pentru tratament și a fost internat timp de aproximativ o lună înainte de a înceta din viață.
Trupul său a fost depus într-un memorial construit pe proprietatea familiei, pe malul râului Mula-Mutha în satul Loni Kalbhor, spațiu amenajat în memoria întregii familii de actori, ce este decorat cu șapte pagode care prezintă elemente din filmele lui Raj Kapoor, un muzeu și o galerie în care sunt expuse fotografii și amintiri despre momente importante din cariera cinematografică.
Actorul ale cărui filme au fost îndrăgite de milioane de spectatori din Asia și Europa a fost de două ori nominalizat la marele premiu Palme d’Or la Festivalul de Film de la Cannes pentru filmele “Vagabondul”, din 1951, și „Boot Polish”, din 1954.
