Géraldine Margit Apponyi a venit pe lume pe 6 august 1915 la Budapesta și a fost fiica nobilului maghiar Gyula de Nagy-Appony și a americancei Gladys Virginia Steuart, al cărei tată era consul la Anvers.
După finalul Primului Război Mondial, când Imperiul Austro-Ungar s-a prăbușit, familia s-a stabilit în Elveția, dar în 1921 s-a întors temporar în Ungaria, aflată pe atunci sub conducerea lui Miklós Horthy. La moartea contelui Appony, în 1924, văduva și cei trei copii au plecat în stațiunea Menton, în sudul Franței. Contesa s-a recăsătorit cu un ofițer francez, dar bunicii paterni au insistat ca cei mici să fie trimiși în Ungaria, pentru a urma școala acolo. Fetele au fost înscrise la internatul Sacred Heart din Pressbaum, apoi Geraldine a ajuns la castelul Oponice, care se afla în proprietatea bunicilor, unde a locuit până în 1938.
Cum averea uriașă a familiei s-a risipit, tânăra și-a câștigat existenț muncind ca dactilografă, apoi a lucrat în magazinul de suveniruri al Muzeului Național din Budapesta, unde unchiul ei era director. Tânăra i-a fost prezentată în decembrie 1937 regelui Zog I al albanezilor, care o văzuse într-o fotografie. Bărbatul a plăcut-o mult, a invitat-o să-i viziteze regatul și, după câteva zile, cuplul s-a logodit. Miresei i s-a spus “Trandafirul Alb al Ungariei” și a fost ridicată la statutul de prințesă înainte de căsătorie.
Nunta s-a desfășurat pe 27 aprilie 1938 la Tirana, într-o ceremonie la care a asistat Galeazzo Ciano, trimisul și ginerele premierului Italiei Benito Mussolini. Ea era romano-catolică, iar regele Zog era musulman. Geraldine a purtat o diademă cu diamante ce era decorată cu mici trandafiri albi și avea inclus motivul heraldic albanez, o capră stilizată, cunună ce fusese comandată special la un bijutier de lux de la Viena. Cei doi au plecat apoi în luna de miere cu un Mercedes-Benz 540K, un cadou primit de la Hitler.
Cuplul a avut un singur fiu, prințul moștenitor Leka Zogu, născut pe 5 aprilie 1939. Domnia a fost întreruptă la scurt timp după venirea pe lume a copilului de invazia Italiei lui Mussolini, moment în care familia regală a fost nevoită să plece în exil. Presa a relatat impresionanta fugă a reginei lăuze și a bebelușului care avea doar două zile:
“La Tirana, în turnurile minaretelor, paznicii cercetau zarea spre a prinde semnalele camarazilor lor care trebuiau să-i informeze asupra desfăşurării bătăliei de pe coastă. La scurt timp după începerea luptelor, avioanele de recunoaştere italiene au apărut asupra oraşului. Regele Zog, care organiza rezistenţa capitalei, a decis:
— Trebuie ca regina să plece!, i-a spus unui ofiţer de stat major. Luaţi toate măsurile necesare, iar eu mă voi duce s-o previn. Puţin după aceea, un automobil-ambulanţă se oprea în faţa aripei palatului unde se odihnea tânăra lăuză şi fiul ei, prinţul moştenitor Skanderbeg. Regina ascultă, fără să clipească, ordinele regalului ei soţ. Alături de ea se afla contesa Szerthos, care a crescut-o pe contesa Geraldine Apponyi, şi care i-a fost ca o mamă până în ziua căsătoriei. Mâna dreaptă a suveranei legăna pătuţul copilului.
Camera în care se odihneau regina şi copilul e tapetată în azuriu. Numai două pete albe erau în întregul ansamblu şi anume cele două infirmiere, care orânduiau geamantanele necesare reginei. Noaptea cădea cu repeziciune, astfel că s-a aprins o lampă mică, care arunca o lumină slabă în încăpere. Ofițerul de stat major aștepta neclintit răspunsul reginei.
— Nu se poate aștepta până mâine?, întrebă ea.
— Nu, răspunse regele. Trebuie să mă dedic imediat şi cu desăvârşire numai ţării mele!
Copilul se trezi şi gemu. Regina Geraldine suspină:
— Dacă trebuie…
Infirmierii, purtători de brancardă, intrară în încăpere la un gest al ofițerului. Cu nenumărate precauţii au transportat prin coridoarele palatului, pustii la ora aceea, pe regina care părea că doarme. O nursă o urma strângând la piept copilul regal”. (Realitatea ilustrată, 1939)
Geraldine și Zog au fugit prin Grecia și Turcia și s-au stabilit în Franța, apoi în Anglia. Fostul cuplu regal a locuit o vreme la Hotelul Ritz din Londra și ulterior la Parmoor House, în Buckinghamshire. În același an, o casă de producție americană i-a oferit Geraldinei suma de un million de dolari pentru a turna un film despre viața ei. Fosta suverană a refuzat, spunând că nu doreşte să devină “obiectul de curiozitate al publicului”.
După încheierea războiului, familia a plecat în Egipt, apoi, în 1952, a revenit în Franța. Regele Zog I a murit la Hauts-de-Seine, în 1961, iar unicul său fiu, Leka, a fost proclamat rege în exil de monarhiștii fideli vechiului regim. Familia regală s-a mutat în Spania, la Rodezia, apoi în Africa de Sud.
În iunie 2002, Geraldine s-a stabilit în Albania, pentru că modificările legislative i-au permis întoarcerea acasă. Regina a murit cinci luni mai târziu, la vârsta de 87 de ani, într-un spital militar din Tirana și a fost onorată printr-o ceremonie organizată de Casa Centrală a Armatei,
Galerie foto:
