Eliza Leonida Zamfirescu s-a născut pe 10 noiembrie 1887 la Galați și a fost prima femeie inginer din Europa, șefă a laboratoarelor Institutului Geologic al României, membră a Asociației Generale a Inginerilor din România și a Asociației Internaționale a Femeilor Universitare.
Tatăl ei, Anastase Leonida, a fost fost ofiţer de carieră, iar mama, Matilda Gill, era fiica unui inginer de origine franceză căsătorit cu o româncă din Reghin. Copila a făcut parte dintr-o familie numeroasă, având 11 fraţi, printre care Dimitrie Leonida, care a devenit inginer energetician, o ilustră figură a tehnicii româneşti, un frate a devenit sculptor, un altul general și trei surori au fost profesoare.
Eliza a urmat şcoala primară la Galaţi şi liceul la Şcoala Centrală de Fete din Bucureşti, unde şi-a propus un țel, acela de a deveni inginer chimist, pe care l-a urmărit cu perseverenţă până la realizare.
Având un bacalaureat clasic, a făcut un prim pas prin a da examene de diferenţă pentru a absolvi şi secţia reală, la Liceul Mihai Viteazu. Din cauza prejudecăţilor vremii, la Şcoala de drumuri şi poduri, care mai târziu a devenit Şcoala Politehnică din Bucureşti, nu a fost admisă ca studentă. Înfruntând toate piedicile, Eliza Leonida a plecat la Berlin în anul 1909 şi s-a înscris la Academia Regală Tehnică, devenind prima studentă a acestui aşezământ, pe care l-a absolvit în 1912.
Diploma ei, tradusă şi legalizată, a fost redactată astfel: „Domnişoara Eliza Leonida din Galaţi, titlul de inginer diplomat, după ce a depus examenul pentru diploma Facultăţii de chimie şi metalurgie, conform regulamentului pentru examene de diplomă la 20 ianuarie 1920, cu specialitatea chimie”.
Reîntoarsă în țară, a fost angajată la Institutul Geologic, iniţial ca asistentă extrabugetară. În timpul Primului Război Mondial, a desfăşurat o intensă activitate în cadrul organizaţiei „Crucea Roşie”, perioadă în care i s-a încredinţat chiar conducerea unor spitale de campanie în apropiere de Mărăşeşti, fiind decorată cu ordine şi medalii românești şi străine.
Eliza s-a căsătorit în anul 1918 cu G. Zamfirescu, inginer, doctor in chimie, fratele scriitorului Duiliu Zamfirescu. Savanta a revenit la activitatea profesională în anul 1920 la Institutul Geologic și a muncit necontenit aici până la 1 mai 1963, ieşind la pensie la vârsta de 75 de ani.
În lunga sa activitate s-a preocupat de analize de ape potabile şi minerale, petrol şi gaze, cărbuni, bitumine solide, roci de construcţie şi de prepararea minereurilor. A realizat numeroase studii de sinteză, unele publicate la Institutul Geologic, în seria „Studii economice”, a studiat şi a redactat norme şi standarde de stat pentru analize, iar ca profesoară de fizico-chimice la Liceul Pitar Moş din Bucureşti a reuşit să se apropie de elevele sale, cărora le-a lăsat o amintire neştearsă şi le-a insuflat dragostea pentru ştiinţă.
Eliza Leonida, prima femeie inginer din Europa, a încetat din viață pe 25 noiembrie 1973, la vârsta de 85 de ani.
