Ruxandra Lăpușneanu, prințesa necunoscută a Moldovei

Ruxandra Lăpușneanu s-a născut în 1538, la Suceava, și a fost fiica domnului Moldovei, Petru Rareș, și a soției acestuia, Elena Brancovici.

În ianuarie 1556 prințesa s-a căsătorit cu domnul Moldovei, Alexandru Lăpușneanu, numit domnitor în 1552 datorită relațiilor bune cu regalitatea poloneză, dar primul lor copil, Bogdan, se născuse înainte de acest eveniment, în 1554. După alungarea lui Lăpușneanu din prima sa domnie chiar de către o pretinsă rudă a Ruxandrei, Despot Vodă, aceasta s-a refugiat pentru o vreme cu copiii la Doamna Chiajna, soția lui Mircea Ciobanul, domnul Țării Românești.

Armata adunată de Lăpușneanu fusese înfrântă, iar el s-a retras inițial spre Huși. De aici, învins a doua oară, a fugit la Chilia, unde se afla și Doamna Ruxandra, care adusese cu ea și vistieria. De aici, ea a plecat la Doamna Chiajna, iar el s-a dus la Istanbul, fiind exilat în martie 1562 în insula Rhodos.

Aflată cu copiii în Țara Românească, Ruxandra a făcut intervenții la Constantinopol în favoarea soțului ei, trimițându-și oamenii la Divan pentru a-l convinge pe sultan să îl sprijine să obțină o nouă domnie. După reușita acestei acțiuni Ruxandra a pornit, pe 6 noiembrie 1563, spre Moldova, iar Alexandru Vodă s-a reînscăunat.

Dar cea de-a doua domnie a început în sânge. Domnitorul a promis la început tuturor boierilor care îi fuseseră adversari că o să-i ierte, însă imediat ce și-a consolidat domnia, a organizat o masă festivă la care i-a invitat pe toți și, în timp ce aceștia petreceau, asupra lor au năvălit mercenari străini care i-au măcelărit. Letopisețul lui Grigore Ureche consemnează 47 de victime boieri de prim rang  și un număr însemnat de curteni mai mărunți, toți uciși la Curtea Domnească de la Iași.

Foarte pioasă, doamna Moldovei trimitea sume mari către mai multe mănăstiri de la Muntele Athos, Zografou, Dohiariou sau Karakalou. În 1569, Ruxandra Lăpușneanu a venit în ajutorul târgoveților din Roman zidindu-le o biserică nouă în locul celei de la cimitir.

În martie 1668, Alexandru Vodă se îmbolnăvește grav. Patru zile mai târziu adună Sfatul Țării și îi cere să-l aleagă domn pe fiul său, Bogdan, căruia îi oferă el însuși sceptrul Moldovei.

A doua zi, deși se afla într-o stare de inconștiență, domnul este călugărit, sub numele de Pahomie, conform propriei dorințe, după cum au spus cei mai de încredere dintre supușii săi.

Dar Lăpușneanu și-a revenit din letargie și, auzind că a fost călugărit, ar fi spus către boieri: „că de mă voiu scula, pre mulți am să popesc și eu”, așa cum este consemnat și în nuvela lui Costache Negruzzi. Se pare că boierii s-au speriat și, ca să-l împiedice să-și împlinească promisiunea, l-au otrăvit în aceeași zi, pe 11 martie 1568.

Cronicile istorice acreditează și ideea că Ruxandra ar fi fost parte a acestui complot sau că ea însăși l-ar fi otrăvit pe Alexandru Lăpușneanu.

După moartea soțului ei, Ruxandra a devenit regentă pentru fiul ei, Bogdan Lăpușneanu, care a preluat tronul Moldovei la vârsta de 15 ani.

Prințesa a fost stimată de boierii de la curtea Moldovei, ea fiind cea care l-a coordonat pe tânărul fiu în primele acte ale domniei, a continuat să facă opere de caritate și s-a ocupat de mănăstirile din Moldova. În 1568, neputând achita taxele impuse de sultanul Selim, preoții de la Mănăstirea Dohiariu au cerut ajutorul Ruxandrei, care a răscumpărat toate averile mănăstirii și a refăcut toate clădirile și chiliile, plătind suma de 165.000 de aspri.

Ruxandra a murit în 1572, răpusă de o boală rămasă necunoscută, la doar 32 de ani, fiind înmormântată alături de Alexandru Lăpușneanu la ctitoria lui, Mănăstirea Slatina, unde apare pictată în tabloul votiv purtând coroana voievodală împodobită cu pietre prețioase.

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *