Cornelia Clark Fort s-a născut pe 5 februarie 1919 într-o familie bogată din Nashville, Tennessee, tatăl ei, Rufus Elijah Fort, fiind fondatorul companiei de asigurări National Life and Accident Insurance. Tânăra a absolvit Liceul Ward-Belmont în 1936, apoi a urmat cursurile Colegiului Sarah Lawrence pe care l-a încheiat în 1939. După facultate, Cornelia s-a înscris la cursuri pe pilotaj și a obținut licența de zbor în Nashville, devenind a doua femeie din Tennessee care a obținut un permis de zbor și prima care a primit și licență de instructor. Tânăra a aplicat apoi la multe școli de pilotaj, a fost acceptată în cele din urmă ca instructor la o școală din Colorado și, în timp ce se afla aici, a primit un post similar în Hawaii.
În dimineața zilei de 7 decembrie 1941, timp ce se afla în zbor, Cornelia Fort a fost unul dintre primii martori ai atacului japonez de la Pearl Harbour împotriva Statelor Unite, eveniment care a dus la intrarea Americii în cel de-al Doilea Război Mondial. Tânăra era chiar lângă Pearl Harbor într-un monoplan, alături de unul dintre elevii ei, aparatul său de zbor și alte câteva avioane civile fiind singurele din apropierea portului la acel moment.
Cornelia a văzut un avion militar care zbura direct spre ea, a preluat rapid controlul avionului de la tânărul pe care îl învăța să piloteze și a mărit altitudinea. Atunci a văzut însemnele Japoniei pe aripile aparatului pe care îl evitase și după câteva clipe a observat nori negri de fum care veneau dinspre baza navală de la Pearl Harbor și bombardiere care zburau deasupra portului.
A aterizat rapid pe aeroportul civil John Rodgers și a alergat împreună cu învățăcelul ei să se adăpostească, dar în acea dimineață două avioane civile care zburau în zona Pearl Harbour nu s-au mai întors la sol.
Operațiunea Hawaii, cum a fost numită de către Statul Major Imperial japonez, sau Atacul de la Pearl Harbour, așa cum este cunoscut astăzi, a avut loc fără a fi fost anunțat printr-o declarație de război oficială și a constat din două valuri de atac aerian, la care au participat 353 de avioane lansate de pe 6 nave portavion.
În timpul atacului, patru cuirasate au fost scufundate, două dintre ele fiind ulterior reparate și trimise în luptă spre sfârșitul războiului, iar alte patru au fost avariate. Japonezii au distrus și trei crucișătoare, trei distrugătoare, un puitor de mine, 188 de avioane, au murit 2.402 persoane și au fost rănite alte 1.282.
Pierderile suferite de partea japoneză au fost minime: 29 de avioane doborâte, 4 mini-submarine scufundate și 65 de victime umane.
Cornelia Fort s-a întors pe continent la începutul anului 1942, a realizat un scurt film de promovare pentru a sprijini efortul de război, iar mai târziu în acel an, Nancy Love, o altă femeie pilot ceva mai experimentată, a recrutat-o pentru a servi în nou înființata Escadrilă auxiliară pentru femei, o precursoare a Women Airforce Service Pilots (WASP).
WASP avea ca misiune transportul avioanelor militare la diverse baze din Statele Unite, iar femeile care au devenit membre ale formațiunii au făcut sute de zboruri în misiunile lor curajoase. Pe 21 martie 1943, în timp ce zbura de la Long Beach spre Love Field din Dallas, aripa stângă a avionului BT-13 pe care îl pilota Cornelia Fort a fost lovită de trenul de aterizare al avionului ofițerului Frank Stamme Jr., pentru că bărbatul se apropiase prea mult de ea.
Stamme a reușit să-și controleze avionul pe care îl pilota, dar tânăra a intrat în picaj și s-a prăbușit în apropiere de orașul Merkel din Texas.
Cornelia Fort, care avea doar 24 de ani în acel moment, era una dintre cele mai apreciate membre ale WASP și a fost prima femeie-pilot care a murit la datorie, pe mormântul ei fiind inscripționate cuvintele: “Decedată în slujba țării”.
Sursa:
Margaret Regis, When Our Mothers Went to War: An Illustrated History of Women in World War II, 2008
