Simonetta Vespucci a fost una dintre cele mai admirate femei ale Renașterii italiene, celebră nu doar pentru frumusețea ei ieșită din comun, ci și pentru aura aproape mitică pe care a inspirat-o în arta epocii. Imaginea sa, delicată și idealizată, este asociată cu unele dintre cele mai cunoscute reprezentări feminine din istoria artei, un simbol al grației și perfecțiunii renascentiste.
La Bella Simonetta a venit pe lume în anul 1453 în Genova sau Porto Venere, tatăl ei fiind un nobil pe nume Gaspare Cattaneo della Volta, rudă a unui doge din secolul al XVI-lea pe nume Leonardo Cattaneo della Volta. Mama ei se numea Cattocchia Spinola și provenea dintr-o veche familie genoveză.
În aprilie 1469, la vârsta de șaisprezece ani, tânăra s-a logodit cu Marco Vespucci, fiul lui Piero, care era un văr îndepărtat al exploratorului Amerigo Vespucci. Cei doi se întâlniseră prima dată în copilărie, el făcuse studii economice la Banco di San Giorgio, dar îndrăgostit de Simonetta, a revenit în Genova și a fost acceptat ca pretendent. Mariajul a fost considerat avantajos, deoarece familia Vespucci era bine conectată cu puternica familia de’ Medici.
Tinerii s-au mutat la Florența în anul 1475 și, conform legendelor, Simonetta a fost imediat îndrăgită la curtea ducală, atrăgând atenția fraților Lorenzo și Giuliano de’ Medici. Nunta cuplului a avut loc la palatul din Via Larga, iar petrecerea a fost organizată la Villa di Careggi, fiind precedată de un turnir în Piazza Santa Croce, serbări în cadrul cărora Giuliano a purtat un tablou al Simonettei pictat de Botticelli, sub care au fost inscripționate cuvintele „La Sans Pareille” („Cea fără de egal”).
Giuliano de’ Medici a câștigat competiția și a numit-o pe frumoasa genoveză „Regina frumuseții”.
Doamna Vespucci a murit după doar un an, în noaptea de 26 spre 27 aprilie 1476, la vârsta de douăzeci și doi de ani. Se pare că decesul ei a fost cauzat de tuberculoză sau de un adenom hipofizar. Trupul ei neînsuflețit a fost plimbat prin tot orașul într-un sicriu deschis, apoi rămășițele i-au fost depuse la Biserica Ognissanti, necropola familiei Vespucci. Marco s-a recăsătorit la scurt timp după aceea, iar Giuliano de Medici, admiratorul ei, a fost asasinat în conspirația Pazzi după doi ani, în 1478.
Pictorul florentin Sandro Botticelli, care a realizat portretele multor nobile în acea epocă, a creat și câteva portrete ale Simonettei, unul dintre cele mai cunoscute, Nașterea lui Venus, fiind pictat în jurul anului 1486, la zece ani de la moartea ei.
Unii istorici de artă, printre care și John Ruskin, sugerează că Botticelli însuși era îndrăgostit de Simonetta, motiv pentru care ar fi cerut să fie înmormântat în Biserica Ognissanti din Florența. Dorința i-a fost îndeplinită în mai 1510, la moartea sa.
Finanțatorul principal a artistului, vărul mai mic al lui Giuliano, Lorenzo di Pierfrancesco de’ Medici, s-a căsătorit în 1482 cu nepoata Simonettei, Semiramide, și este posibil ca celebra alegorie „Primavera” a lui Botticelli să fi fost un dar oferit de pictor cu acea ocazie.
Surse:
Nicolò Mineo, Dizionario Biografico degli Italiani, Simonetta, 1979
Ross Brooke Ettle, The Venus dilemma: notes on Botticelli and Simonetta Cattaneo Vespucci, 2008
