Născut pe 4 aprilie 1933 la Dorohoi, fost sportiv de performanţă, campion de scrimă, Ștefan Tapalagă a părăsit viaţa sportivă îndreptându-se spre alta complet nouă, de slujitor al scenei, și a slujit-o cu seriozitate, eleganţă, dăruire, entuziasm, discreţie şi talent. A urmat Institutul de teatru la clasa profesorului Ion Finteşteanu și a absolvit cursuri speciale de pantomimă cu Jacques Lecoq, a debutat în rolul lui Figaro în “Bărbierul din Sevilla” de Beaumarchais, a fost apoi distribuit în “Livada de vişini” de Cehov, “Rinocerii”, “Zăpăcitul” de Moliére, “Troilus și Cressida” de Shakespeare, “Musafirul care n-a sunat la uşă” de Calvo- Sotelo şi alte nenumărate roluri în piese de Mazilu, Mircea Ştefănescu, Brecht, Dürrenmatt, Aurel Baranga.
Într-un interviu din 1979, discretul actor a vorbit despre anii debutului:
“Contactul cu scândura scenei? Nu printr-o replică de teatru, ci de balet. Făceam parte din echipa artistică a Băncii Naţionale şi la 14 ani am urcat pe scenă. Sora mea, Rodica Tapalagă, era cea mai mică şi mai scumpă recitatoare. A urmat o lungă dispariţie de pe scenă, prins de pasiunile vârstei, aviaţie, sport de performanţă. Apropo! Ştiţi că sunt maestru al sportului?
— La ce?
— La scrimă. Și brusc, fără ca niciodată să fi recitat ceva, dintr-un ambâț şi-o demonstraţie pe care voiam s-o fac surorii mele, dau şi eu buzna la facultate (I.A.T.C.) printre cei 2.800 care aspiram la scenă, pentru 80 de locuri. Am intrat printre ultimii şi am ieşit printre primii. Apoi Radu Beligan, simţindu-mi umorul pe care… nu-l aveam, ţanc cu mine în “Celebrul 702“, care nu m-a făcut deloc celebru. Şi de atunci, seară de seară, emoţii, travaliu continuu.
— Alte pasiuni?
— Dacă aş fi Amza Pellea, pescuitul şi vânatul, dar fiind Tapalagă, urmez ca ucenic deocamdată cursurile de pescuit ale lui Nea Marin şi poate… pică Bibanul.
— O întâmplare hazlie de la Comedia?
— Nici una, la Comedia toate sunt dramatice.
— Vă deranjează când pe stradă oamenii întorc capul să vă privească?
— Nu, îi iubesc, dar să fii popular e foarte greu. De multe ori vreau să ronţăi pe stradă un covrig cald, dar…”
Viaţa de actor a lui Ștefan Tapalagă s-a desfășurat doar pe scena Teatrului de Comedie și a depăşit trei decenii.
Despre pasiunea sa pentru pantomimă spunea: “În scenă, actorul nu lucrează totdeauna cu un decor şi o recuzită reală, deschide uşi şi ferestre imaginare, ridică o valiză goală trebuind să convingă spectatorul că şi-a încărcat în ea o jumătate de garderob. Gestul, mimica sunt lăsate singure să comunice sentimente, trăiri, ba chiar uneori o întreagă anecdotică… Nu aş renunţa pentru nimic în lume la teatru. De altfel, pantomima o „strecor” în viaţa mea printre repetiţiile cu un rol din Shakespeare şi un altul din Dürrenmatt. Vă spuneam ce rudă apropiată e mima cu arta actorului. Aşa că, într-un fel, rămân în familie…”
Printre cele mai cunoscute rolul în cinematografie se numără cele din peliculele “Alo?… Ați greșit numărul!” (1958), “Nu vreau să mă însor” (1961), “Pași spre lună” (1964), “Vin cicliștii” (1968), “Haiducii lui Șaptecai” (1971), “Zestrea domniței Ralu” (1971), “Săptămâna nebunilor” (1971), “Elixirul tinereții (1975)”, “Mușchetarul român”(1975), “Roșcovanul” (1976), “Războiul Independenței” (1977), “Aurel Vlaicu” (1978), “Detașamentul „Concordia” (1981), “Am o idee“ (1981), “Cucoana Chirița” (1987) și “Chirița în Iași” (1988)
Marele actor a încetat din viață pe 21 mai 1994 la București, la vârsta de 61 de ani, în urma unui atac de cord. Soția sa, regizoarea Sanda Manu, s-a stins pe 19 aprilie 2023, la vârsta de 89 de ani.
