Victoria Adelaide Mary Louise s-a născut pe 21 noiembrie 1840 la Palatul Buckingham și a fost fiica cea mare a reginei Victoria și a prințului Albert de Saxa-Coburg și Gotha. Fetița a fost botezată pe 10 februarie 1841 de arhiepiscopul de Canterbury și a devenit, în momentul nașterii, moștenitoare prezumtivă a tronului Angliei, poziție pe care a deținut-o până la venirea pe lume a prințului Albert, viitorul rege Eduard al VII-lea.
Educația ei a fost îndeaproape supravegheată de părinți. Era precoce și inteligentă, spre deosebire de viitorul suveran, care le-a creat mari probleme profesorilor săi. Victoria a învățat să scrie și să citească înainte de a împlini cinci ani, stăpânea la perfecție limbile franceză și germană, avea noțiuni de științe, literatură, latină, istorie, politică și filosofie.
În 1851, și-a întâlnit viitorul soț, prințul Frederic William al Prusiei, când tânărul și părinții lui au fost invitați la Londra pentru a participa la deschiderea Marii Expoziții organizate în acel an. Tinerii s-au logodit în 1855, la Balmoral. Victoria avea doar paisprezece ani, în timp ce el avea douăzeci și patru de ani. Curtea prusacă și Palatul Buckingham au anunțat public logodna doi ani mai târziu, pe 19 mai 1857, iar căsătoria a fost din dragoste, deși avea și o componentă ce ținea de o mult-dorită alianță dinastică.
Cuplul a avut opt copii: Wilhelm, născut în 1859, Charlotte, în 1860, Henric, în 1862, Sigismund, în 1864, Victoria, în 1866, Waldemar, în 1868, Sofia, în 1870 și Margareta, în 1872.
Sigismund a murit de meningită la vârsta de doi ani, Waldemar din cauza difteriei, la vârsta de 11, iar primul născut, care a devenit ultimul împărat al Germaniei, a suferit de o infirmitate a brațului stâng, cunoscută ca paralizia Erb, problemă pe care a încercat cu un oarecare succes să o ascundă. În multe fotografii, împăratul poartă o pereche de mănuși albe pentru a face brațul să pară mai lung, își ține mâna stângă cu dreapta sau ține brațul mai scurt pe mânerul unei săbii.
În ianuarie 1861, la moartea unchiului său, Frederic a devenit moștenitor al coroanei Prusiei, urmându-și în ordinea succesiunii tatăl, dar cuplul a fost izolat din punct de vedere politic, pentru că opiniile liberale ale tinerilor intrau în contradicție cu stilul autoritar al primului ministru Otto von Bismarck. Totuși în timp relațiile s-au ameliorat și premierul Prusiei a declarat mai târziu: “Niciodată în toată cariera mea n-am avut mai puține neajunsuri ca în cele 99 de zile cât au domnit împăratul și împărăteasa Frederic…”
La moartea tatălui său, pe 9 martie 1888, prințul a urcat pe tron devenind împăratul Frederic al III-lea, iar Victoria a primit titlul de regină a Prusiei. Din nefericire, suveranul, care suferea de cancer la gât, a murit după o domnie de numai 99 de zile.
Văduva, căreia i s-a spus în epocă împărăteasa Frederic, a trăit la Castelul Friedrichshof, reședință pe care a construit-o în memoria soțului ei pe dealurile din apropiere de Kronberg, nu departe de Frankfurt am Main. În acea perioadă, a înființat mai multe școli superioare pentru fete, a fost o susținătoare ferventă a artelor și s-a implicat în organizarea Expoziției Industriale din 1899.
Victoria a fost diagnosticată în același an cu cancer mamar, în timpul unei vizite pe care i-o făcea mamei sale, regina Victoria a Angliei, la Balmoral. A suferit cumplit timp de doi ani, avea dureri îngrozitoare, cel mai probabil din cauza metastazelor instalate, iar servitorii de la Friedrichshof povesteau că strigătele ei de durere din timpul nopții erau cumplite.
Fosta suverană a Prusiei a murit pe 5 august 1901, la vârsta de 60 de ani, la mai puțin de șapte luni după moartea reginei Victoria, și a fost înmormântată la Potsdam, lângă soțul ei iubit.
Gazetele de la București au oferit multe detalii despre tristul eveniment, pentru că regina Prusiei fusese apropiată de familia regală a României:
“Știrea despre moartea împărătesei Frederic a fost comunicată publicului prin edițiuni speciale. În toate straturile poporului domnește o adâncă mișcare din cauza morții acestei martire venerabile. De azi dimineață fâlfâie pe edificiile publice steaguri lăsate la jumătatea prăjinei.
Asupra ultimelor ore ale împărătesei Frederic se dau următoarele amănunte: Fața bolnavei a fost neschimbată în tot cursul zilei. Momentele lucide se alternau cu momentele de necunoștință. Scăderea forțelor nu s-a arătat în alt mod. Membrii familiei imperiale au stat, cuprinși de grijă, aproape mereu lângă patul bolnavei. În cursul zilei perechea imperială, crezând că nu se va întâmpla o agravare, avea de gând să plece seara târziu la Hamburg și să petreacă noaptea acolo.
Se părea că firea robustă a împărătesei va mai putea să lupte câteva zile cu moartea. Pe la 4 ore după amiaza, s-a ivit o agravare așa de rapidă, încât momentele de viață ale bolnavei păreau numărate. Preotul comunității anglicane din Hamburg a fost chemat imediat. Membrii familiei n-au mai plecat din camera muribundei. Cu puțin înainte de ora 6, împărăteasa Frederic a gustat ceva. După un sfert de oră a intrat în completă agonie.
Respirația îi devenea din ce în ce mai slabă și la orele 6 și 27 minute profesorul dr. Benvers anunță pe împăratul Wilhelm că inima bolnavei a încetat a mai bate. Împărăteasa Frederica s-a stins din viață în mod lin, fără dureri. Preotul anglican a rostit o rugăciune. Împăratul și membrii familiei imperiale, adânc emoționați, și-au luat rămas bun de la scumpa defunctă, în ale cărei mâini s-au pus crini albi.
Imediat steagul de pe castel a fost coborât la jumătatea prăjinei. Curând au sosit în galop jandarmi și husari care au înconjurat castelul. Gărzile de infanterie au fost întărite, dându-li-se cartușe cu gloanțe și ordinul să împuște pe oricine s-ar fi apropiat de castel fără autorizație. Ordonanțe pe biciclete și călări au plecat în goană de la castel spre oraș, unde imediat s-au arborat drapelele de doliu.
Populația a aflat cu adâncă compătimire știrea despre moartea împărătesei. „Moartea a fost o mântuire pentru ea“, ziceau locuitorii din Hamburg, care au văzut cu ochii crescând suferințele mult încercatei femei. Oficiul telegrafic a fost asaltat de o mare mulțime de lume. Numeroase depeșe oficiale au fost trimise tuturor principilor suverani.
Ceremonia funebră de la castelul de la Friedrichshof se va face fără mare pompă. S-a renunțat la expunerea pentru public a corpului răposatei. Sunetul clopotelor de la bisericile evanghelice și catolice din Cronberg vestiră timp de o oră localităților din împrejurimi moartea ei. Împărăteasa Frederic a fost bolnavă de cancer, care s-a arătat mai întâi pe dinafară și apoi a atacat organele interne. Din cauza durerilor violente pricinuite de această boală, împărăteasa a murit. Doctorii nu i-au spus niciodată ce boală are, ci i-au dat a înțelege totdeauna că suferă de rinichi”.
*** Conservatorul, 1901
