HomeMonarhieMari Duci și PrințiȚar pentru o zi: Marele Duce Mihail, primul Romanov ucis de bolșevici

Țar pentru o zi: Marele Duce Mihail, primul Romanov ucis de bolșevici

Marele Duce Mihail al Rusiei s-a născut pe 22 noiembrie 1878, fiind cel de-al cincilea fiu al țarului Alexandru al III-lea și al țarinei Maria Feodorovna și fratele viitorului țar Nicolae al II-lea.

În 1902, tânărul a cunoscut-o pe prințesa Beatrice de Saxa-Coburg și Gotha, sora mai mică a reginei Maria a României, cei doi s-au îndrăgostit și au început să corespondeze. Inițial se părea că se vor căsători, dar Biserica Ortodoxă a interzis mariajul din cauză că erau veri primari, tatăl lui Mihail și mama Beatricei fiind frați. Atenția tânărului duce s-a îndreptat atunci către Alexandra Kossikovskaya, cunoscută sub numele de Dina, care era doamna de onoare a uneia dintre surorile sale. Tatăl Dinei, Vladimir Kossikovsky, era avocat, iar Dina era o obișnuită a curții imperiale, însă rangul ei era mult inferior pentru un astfel de mariaj.

Mihail i-a cerut fratelui lui, țarul Nicolae al II-lea, permisiunea de a se căsători cu ea, dar acesta a respins categoric ideea, ba, mai mult, a amenințat că îi va revoca statutul și îl va exila din Rusia dacă se va cununa fără permisiunea lui. Pe Dina a înlăturat-o imediat din calitatea de doamnă de onoare a Marii Ducese Olga, iar pe Mihail l-a trimis într-o călătorie de câteva luni în Danemarca.

La scurt timp după întoarcerea lui în Rusia, trei ziare britanice au anunțat, pe 24 septembrie 1906, că Marele Duce urma să se căsătorească cu prințesa Patricia de Connaught, dar nici el, nici Patricia nu știau nimic despre acest lucru. Palatul Buckingham a emis chiar o notă de negare a zvonurilor.

 

 

La începutul lunii decembrie 1907, Mihail a cunoscut-o pe Natalia Sergeyevna Wulfert, soția unui coleg ofițer, iar din 1908 cei doi au început o prietenie profundă. Natalia nu avea niciun rang nobiliar și, în plus, avea o fiică din prima ei căsătorie. Până în august 1909 au devenit iubiți, iar în 1909 ea s-a mutat într-un apartament din Moscova plătit de Marele Duce. În încercarea de a preveni scandalul, țarul Nicolae l-a transferat pe Mihail la regimentul de husari de la Cernigov, localitate aflată la 250 de mile de Moscova, dar acesta pleca de la unitate de câteva ori pe lună pentru a o vedea pe Natalia.

Singurul copil al cuplului, George, s-a născut în iulie 1910, înainte ca divorțul Nataliei de cel de-al doilea ei soț să fie finalizat. Pentru a se asigura că acest fiu va fi recunoscut ca fiind al său, Mihail a intervenit pentru a antedata divorțul. Țarul Nicolae a emis un decret prin care i s-a dat băiatului numele de familie „Brasov”, iar acest act a fost o recunoaștere tacită a faptului că Marele Duce este tatăl copilului.

 

Relația dintre cei doi s-a oficializată de-abia în 1912. Aflați în vacanță în Europa, la Berlin, Mihail și Natalia au anunțat că vor merge pentru câteva zile la Cannes, dar și-au schimbat traseul și au ajuns la Viena, unde s-au căsătorit pe data de 16 octombrie 1912.  Părintele Misitsch de la Biserica Ortodoxă Sârbă de la Saint Sava este cel care a oficiat ceremonia.

Câteva zile mai târziu, tinerii au ajuns la Cannes, unde li s-a alăturat fiica Nataliei din prima căsătorie. La două săptămâni după mariaj, Marele Duce le-a scris mamei și fratelui său pentru a-i informa, dar vestea nu a fost deloc bine primită la curtea imperială.

Printr-o serie de decrete emise în decembrie 1912 și ianuarie 1913, țarul Nicolae l-a eliberat pe Mihail de sub comanda sa, l-a alungat din Rusia, i-a confiscat toate bunurile, a preluat controlul moșilor și l-a exclus din linia succesorală. Societatea rusă a fost șocată de severitatea măsurilor, deși oamenii nu o simpatizau prea mult pe Natalia.

 

Timp de șase luni, cuplul a stat prin diverse hoteluri din Franța și Elveția, apoi cei doi au închiriat o casă în Anglia. Posibilitățile financiare ale lui Mihail erau însă restrânse, pentru că țarul controla toate proprietățile și bunurile lui după ce îl renegase.

După izbucnirea Primului Război Mondial, Marele Duce i-a telegrafiat țarului cerându-i permisiunea de a se întoarce în Rusia pentru a servi în armată, cu condiția de a fi însoțit de soția și fiul său. Nicolae a fost de acord și Mihail s-a întors în sfârșit la Sankt Petersburg, unde a închiriat o vilă pe strada Nikolaevskaya 24, pentru că Natalia nu avea voie să locuiască în niciunul dintre palatele imperiale.

 

Profitând de această împăcare, Mihail i-a scris lui țarului cerându-i să-i legitimeze fiul, pentru ca băiatul să fie asigurat în cazul în care el va muri pe front. În cele din urmă, suveranul a acceptat să-i acorde copilului titlul de „Conte Brasov” prin decretul imperial din 26 martie 1915.

În timpul frământărilor revoluționare, pe 2 martie 1917, țarul Nicolae II a abdicat în favoarea fratelui său, iar pe 3 martie Mihail a semnat o proclamație în care afirma că este pregătit să-și asume puterea supremă. Timp de o zi, Mihail a sperat că va fi ales de popor drept conducător, dar acest lucru nu s-a întâmplat.

 

Marele Duce nu a fost niciodată încoronat, iar Nicolae al II-lea este unanim acceptat ca fiind ultimul țar al Rusiei. În lunile următoare situația politică a continuat să se agraveze în Rusia. Pe 21 august 1917, reprezentanții guvernului provizoriu au înconjurat vila de pe strada Nikolaevskaya unde Mihail locuia împreună cu Natalia și cu fiul lor, George. Din ordinul premierului Alexander Kerensky, amândoi au fost puși în stare de arest la domiciliu și o săptămână mai târziu au fost mutați într-un apartament conspirativ.

Pe 1 septembrie 1917, Kerensky a declarat Rusia republică, iar două săptămâni mai târziu, arestul la domiciliu al Marelui Duce a fost ridicat. Mihail a plănuit să-și mute familia în Finlanda, și-a împachetat obiectele de valoare și era gata de plecare, dar bolșevicii au aflat planurile și l-au arestat din nou.

Pe 7 martie 1918, Marele Duce a fost încarcerat în sediul bolșevic de la Institutul Smolnîi, iar patru zile mai târziu, pe 11 martie, a fost trimis la Perm, la o mie de mile spre est, din ordinul Consiliului Comisarilor Poporului. Călătoria s-a desfășurat cu un tren de marfă fără geamuri și a durat opt zile, trenul mergând cu o viteză medie de 5 mile pe oră.  Inițial, Mihail a fost cazat într-un hotel, dar după două zile a fost închis în sediul sovietului local.

Natalia, soția lui, a intervenit cu ochii în lacrimi pe lângă comisarii poporului din Petrograd pentru eliberarea lui și pe 9 aprilie 1918 strădaniile ei au avut pentru moment succes. Prințul s-a mutat în cea mai bună cameră din cel mai bun hotel din Perm, iar în mai Nataliei i s-a dat permisiunea de a i se alătura. Însoțită de doi prieteni de familie, femeia a ajuns la Perm înainte de Paștele Ortodox și cei doi au petrecut aproximativ o săptămână împreună, apoi a fost obligată să părăsească orașul.

 

Pe 12 iunie 1918 liderul poliției secrete locale, Gavril Myasnikov, împreună cu alți trei bolșevici, au pus la cale un plan pentru a-l ucide pe Marele Duce. Cei patru bărbați au reușit să intre în hotelul în care era cazat prințul la ora 11.45 noaptea, l-au obligat să se îmbrace și să-i urmeze, s-au urcat toți într-o căruță și au mers până la ieșirea din oraș, într-o pădure din apropiere de Motovilikha. Când Mihail a întrebat care e destinația, i s-a spus că merg la o trecere feroviară pentru a prinde un tren. Era deja dimineața zilei de 13 iunie când complotiștii l-au dat jos din căruță și l-au împușcat.

Trupul Marelui Duce a fost dezbrăcat și îngropat în pădure, iar hainele au fost duse înapoi la Perm ca dovadă a crimei, apoi au fost arse. Mihail a fost primul dintre Romanovi care a fost executat de bolșevici, iar rămășițele lui nu au mai fost găsite niciodată.

 

 

Soția lui, Natalia, a primit o scurtă telegramă prin care a fost anunțată că Mihail a dispărut. În noiembrie 1918, ea a reușit să scape din Rusia bolșevică, fiind evacuată de Marina Regală Britanică împreună cu fiul Marelui Duce, George, care avea 8 ani, și fiica ei din prima căsătorie. Inițial cei trei fugari s-au stabilit în Anglia, dar în 1927, pentru a economisi bani, Natalia și băiatul s-au mutat la Paris unde costurile de trai erau mai mici decât la Londra.

Fiul Marelui Duce, George, a murit într-un accident de mașină cu puțin timp înainte de a împlini 21 de ani, în 1931. Tânărul își încheiase examenele la Sorbona și a planificat o vacanță în sudul Franței alături de un prieten olandez, cei doi au mers cu mașina de la Paris la Cannes, dar automobilul lor a derapat lângă Sens, s-a izbit de un copac, tânărul olandez a murit pe loc, iar George a fost transportat la spital cu răni interne grave, în stare de comă. A murit fără să-și recapete cunoștința în dimineața zilei următoare.

Natalia a fost devastată de moartea tânărului fiu. În plus, starea ei materială era extrem de precară și a fost nevoită să vândă tot ce avea în încercarea disperată de a face rost de bani de trai.

Pe 23 ianuarie 1952, nefericita văduvă a Marelui Duce a murit de cancer la spitalul de caritate Laennec din Paris, într-o sărăcie cruntă, și a fost înmormântată în Cimitirul Passy din Paris, alături de fiul ei.

Latest comment

leave a comment