Marea Ducesă Tatiana Nikolaevna a Rusiei s-a născut pe 10 iunie 1897 la Sankt Petersburg și a fost a doua fiică a țarului Nicolae al II-lea al Rusiei și a soției lui, Alexandra Feodorovna.
Tatiana era înaltă și subțire, cu păr castaniu și ochi de un albastru-gri închis, rafinată, elegantă și era considerată cea mai frumoasă dintre cele patru Mari Ducese. Familia, prietenii și servitorii îi spuneau pe numele mic sau o alintau strigând-o Tania, Tatia, Tatianoșca sau Tanușca.
Ca și ceilalți copii ai familiei Romanov, fetița a fost crescută cu austeritate,
dormea în paturi de campanie, fără perne, făcea baie cu apă rece dimineața, iar în timpul liber se ocupa cu brodatul și cu tricotatul, lucrușoarele făcute de ea fiind dăruite soldaților sau vândute la bazaruri de caritate.
Dintre toate surorile, Tatiana era cea mai apropiată de mama sa și era considerată de mulți ca fiind fiica favorită a țarinei. Profesorul francez al fetelor, Pierre Gilliard, scria că Tatiana era rezervată și echilibrată, însă mai puțin deschisă și spontană în comparație cu Olga, era profund religioasă și citea Biblia frecvent.
Când a devenit adolescentă, Marii Ducese i-a fost atribuit un regiment de soldați primind rangul onorific de colonel și avea obiceiul să își inspecteze soldații în mod regulat.
În timpul Revoluției bolșevice din 1917 familia imperială a fost arestată, fiind ținută inițial la reședința de la Țarskoe Selo, apoi la reședințele private din Tobolsk și Ekaterinburg din Siberia.
În aprilie 1918 bolșevicii i-au mutat pe țarul Nicolae, țarina Alexandra și pe fiica cea mare, Maria, la Ekaterinburg. Ceilalți copii au rămas la Tobolsk din cauza lui Alexei, care suferise o nouă criză de hemofilie și nu a putut fi mutat. Tatiana a fost cea care și-a convins mama să ia decizia de a-și urma soțul, iar Alexandra a decis să îl lase pe Alexei în grija ei.
În timpul celor patru săptămâni cât au fost despărțiți de părinții lor, Tatiana, Olga, Anastasia, Alexei și doamnele de onoare și-au cusut pietrele prețioase și bijuteriile în îmbrăcăminte în speranța că le pot ascunde de bolșevici pentru că țarina Alexandra le scrisese că ea, Nicolae și Maria fuseseră percheziționați când au ajuns la Ekaterinburg, iar lucrurile le fuseseră confiscate.
Ajunsă la Ekaterinburg, Tatiana vorbea frecvent cu gardienii Casei Ipatiev,
întrebându-i despre familiile lor și spunându-le despre speranțele sale în legătură cu viața nouă din Anglia atunci când vor fi eliberați. Mai târziu, când a venit un nou comandant la Casa Ipatiev, familiei i s-a interzis să discute cu ofițerii, iar condițiile de detenție au devenit stricte. Tatiana și surorile sale își spălau singure rufele și făceau pâine.
În noaptea de 16 iulie, familia imperială a fost trezită din somn și li s-a spus tuturor să coboare la demisolul casei pentru că există tulburări în oraș și trebuie să fie mutați pentru siguranța lor. Ajunși în subsol, Iakov Iurovski, șeful detașamentului de bolșevici, le-a citit sentința de execuție. Tatiana și familia ei nu au avut timp nici măcar să-și ia rămas bun sau să se îmbrățișeze pentru că au fost secerați de gloanțe. Marea Ducesă Tatiana Nikolaevna avea doar 21 de ani.
