Templul Artemisei din Efes, cunoscut și ca “Templul Dianei”, a fost ridicat în anul 550 î.Hr. în Efes, oraș aflat pe teritoriul imperiului babilonian, dar din edificiul original, considerat una din cele șapte minuni ale lumii nu au mai rămas astăzi decât câteva relicve.
Dovezile arheologice arată că locul pe care s-a aflat templul zeiței avea valențe religioase încă din Epoca Bronzului, iar clădirea originală fusese distrusă în timpul unei inundații în secolul al VII-lea î.Hr. Construit timp de 120 ani, la comanda regelui Cresus din Lidia, cu planuri concepute de către Chersiphron și de fiul său, Metagenes, templul avea 51 de metri lățime și 105 metri lungime, iar acoperișul era susținut de 127 de coloane de 18 metri înălțime. În interiorul lui se afla statuia de 2 metri a zeiței Artemis, acoperită cu aur și argint.
Philon din Alexandria, un apropiat al împăratului Agrippa, a descris clădirea spunând: “Am văzut zidurile din Babilon, am văzut grădinile din Semiramis, am văzut statuia lui Zeus din Olimp, Colosul din Rodos, piramidele. Dar când am văzut templul din Efes, celelalte minuni au dispărut ca în ceață.”
Pe 21 iulie 356 î.Hr., templul a ars într-un incendiu. Legenda spune că un om numit Herostratus a aprins focul și că și el a murit atunci, singurul motiv al actului său fiind că își dorea ca numele să îi rămână în istorie. De aici a luat naștere expresia “Slavă lui Herostrat”, dar și legea cu privire la “damnatio memoriae”, prin care s-a interzis oricărei persoane să-i menționeze numele. Cu toate acestea, Herostrat a devenit definiția celui care comite un act criminal cu scopul de a deveni faimos.
Despre viața acestui Herostrat se știu foarte puține lucruri, se crede că a fost o persoană cu o poziție socială joasă, un non-efesian sau un sclav. Altă versiune spune că, după comiterea actului criminal, Herostrat a fost prins și torturat până și-a mărturisit fapta, apoi autoritățile efesiene l-au executat.
Despre Alexandru cel Mare, care s-a născut în noaptea în care a ars templul, s-a spus că a fost protejat de zeița Artemis, iar ea a fost prea ocupată cu vegherea nașterii prințului și a neglijat să-și protejeze templul. La maturitate, acesta a oferit oamenilor din Efes bani pentru a-i reconstrui casa zeiței, dar ei, din mândrie, nu au acceptat. Construcția noului templu a început în anul 323 î.Hr, din banii cetățenilor, și a continuat timp de mai mulți ani, noul edificiu fiind mult mai măreț decât precedentul.
În scrierile sale, istoricul Pausanias menționa că în templul de la Efes exista o mare statuie a zeiței Artemis, dar existau și altele, de exemplu o veche statuie a zeiței Nyx realizată de către sculptorul Rhoecus în secolul al VI î.Hr. Tot el a descris coloanele acoperite cu aur și argint, dar și picturile ce le reprezentau pe amazoanele considerate a fi fondatoarele orașului Efes. Acest trib de femei războinice locuiau în nordul Mării Negre și erau fiicele zeului Ares, zeul războiului. Legenda spune că amazoanele se întâlneau doar o dată pe an cu bărbați și aceasta era unica ocazie de a procrea. În cazul în care noul-născut era fată, rămânea împreună cu mama sa în trib, dar dacă se năștea un băiat, era trimis să locuiască cu tatăl său sau era ucis.
În anul 162 d.Hr, în vremea împăratului roman Marc Aureliu, a fost dat un edict în urma căruia se recunoștea importanța festivalului religios dedicat lui Artemis de la Efes, ce se organiza anual.
În anul 268, templul a fost avariat de goți, care au atacat Efesul și au incendiat mare parte din construcție. Istoria ulterioară a templului este destul de neclară, e posibil să fi fost renovat, dar clădirea a fost apoi abandonată, devenind victima indiferenței oamenilor care o iubiseră odinioară atât de mult. Se știe însă că doar câteva dintre coloanele vechiului templu au fost transportate la Constantinopol pentru construirea catedralei Hagia Sofia.
După șase ani de căutări, locul edificiului a fost redescoperit în 1869 de o expediție condusă de John Turtle Wood și sponsorizată de British Museum, iar săpăturile arheologice au continuat până în 1874. Alte fragmente din templu au fost găsite în timpul săpăturilor din 1904-1906, conduse de David George Hogarth. Fragmentele recuperate au fost asamblate și expuse în “Camera Efes” din British Museum, acolo unde au fost duse și alte comori ale vechiului templu – statui, vase și basoreliefuri.
Astăzi, situl templului, care se află chiar lângă orașului Selçuk, este marcat de o singură coloană construită din fragmente descoperite pe locul fostului loc de adorație al Artemisei.
