HomeLocuri de povesteFascinația bijuteriilorTitanic | Extraordinara viață a lui Helen Candee

Titanic | Extraordinara viață a lui Helen Candee

DS TW

Helen Churchill Candee s-a născut pe 5 octombrie 1858 la New York și a fost fiica negustorului Henry Churchill și a Mariei Elizabeth. Fetița si-a petrecut cea mai mare parte a copilăriei în Connecticut și la vârsta de 17 ani s-a căsătorit cu un bărbat numit Edward Candee, cu care a avut doi copii, Edith și Harold (Harry). După ce soțul ei, care era violent și abuziv, și-a abandonat familia, tânăra a fost nevoită să-și găsească o slujbă pentru a se întreține și a început să scrie pentru reviste populare precum Scribner’s și The Ladies’ Home Journal. Inițial, aborda subiecte referitoare la administrarea gospodăriei, dar după un timp s-a axat pe teme precum îngrijirea copiilor, educația și drepturile femeilor.

Timp de mai mulți ani Helen a locuit în Oklahoma, dar scrierile ei au devenit cunoscute în toată America pentru curajul cu care, într-o epocă în care rolul femeii era cel mai frecvent cel de gospodină, încerca să vorbească despre mijloacele prin care americancele puteau deveni independente financiar. Doamna Candee a obținut divorțul de-abia în anul 1896, iar în 1900 a publicat prima ei carte, “How Women May Earn a Living”. Cel de-al doilea volum, un roman numit “An Oklahoma Romance”, a apărut în 1901, iar ea a devenit curând o figură cunoscută, s-a mutat la Washington și a ajuns una dintre primele femei care s-au ocupat de decorațiuni interioare, printre clienții săi numărându-se Henry Stimson, secretarul american de război, și președintele Theodore Roosevelt.

Jurnalista s-a implicat activ în viața socială, a făcut parte din multe organizații civice și a avut legături și în lumea politică, devenind prietenă cu Helen Herron Taft, Prima Doamnă a Statelor Unite, deși cele două aveau opinii diferite cu privire la drepturile femeilor. Apropiată și de familia Roosevelt, Helen a primit misiunea, alături de arhitectul Nathan C. Wyeth, de a redecora aripa de vest a Casei Albe în 1909.

În primăvara anului 1912, scriitoarea se afla în Europa, pentru a se documenta pentru viitoarea ei carte, “The Tapestry Book”, când a primit o telegramă de la Edith din care a aflat că Harry, fiul ei, fusese rănit într-un accident.

Helen Candee

Și-a rezervat în grabă o cabină la clasa I la bordul RMS Titanic și s-a urcat pe vas din portul Cherbourg din Franța, întreținându-se pe parcursul călătoriei cu câțiva cunoscuți pe care i-a întâlnit, printre care aghiotantul militar al președintelui Taft, maiorul Archibald Butt, colonelul Gracie și pictorul Francis Davis Millet. În momentul impactului cu aisbergul, Helen era în cabină, a ajuns repede pe punte cu câteva bagaje, dar i s-a spus că nu poate urca în barca de salvare cu valizele. Femeia a luat totuși două mici obiecte prețioase, o bijuterie-portret cameo de fildeș cu fotografia mamei sale și o sticluță cu coniac, pe care i le-a dat unui prieten, arhitectul newyorkez Edward Austin Kent, care avea buzunare la paltonul cu care era îmbrăcat. Cele două obiecte au fost ulterior recuperate (bărbatul a murit în naufragiu) și în 2006 au fost vândute la licitație pentru aproximativ 100.000 de dolari. Helen Candee a reușit să urce pe barca de salvare 6, dar a

Helen Candee

căzut și și-a fracturat glezna în timpul operațiunii. În aceeași barcă s-a aflat și Margaret Brown (“Molly Brown cea de nescufundat”), și ea pasageră la clasa I, ambele femei fiind nevoite să vâslească din răsputeri pentru a reuși să ajungă cât mai aproape de RMS Carpathia, vasul care a recuperat supraviețuitorii de pe Titanic.

În zilele următoare Helen Candee a acordat un scurt interviu despre experiența salvării ziarului Washington Herald și a scris un articol detaliat despre dezastru pentru Collier’s Weekly, povestea ei fiind una dintre primele relatări amănunțite ale unui martor ocular publicate într-o revistă importantă.

Din cauza accidentului suferit în timpul operațiunii de salvare, scriitoarea a fost nevoită să meargă cu ajutorul unui baston timp de aproape un an. În martie 1913 s-a alăturat altor militante feministe și a participat la parada ecvestră “Votes for women”, care s-a desfășurat pe Pennsylvania Avenue, în Washington, aflându-se în fruntea coloanei de femei călare care au defilat până la Capitoliu.

În timpul Primului Război Mondial, Helen Candee a lucrat ca asistentă medicală, fiind detașată la Crucea Roșie italiană, și a îngrijit soldații răniți aflați în spitalele din Roma și Milano, unul dintre pacienții ei fiind Ernest Hemingway. Mai târziu, scriitoarea a călătorit în Asia, iar experiențele sale au fost cuprinse în două volume: “Angkor the Magnificent”, publicată în 1924, și “New Journeys in Old Asia, care a apărut în 1927. Pentru aceste cărți, scriitoarea a primit aprecieri oficiale din partea Guvernului Franței și a regelui Cambodgiei și a fost invitată la o seară de lectură publică la care au participat regele George al V-lea și regina Mary de Teck, la Palatul Buckingham.

În primele călătorii în Asia de Sud-Est, în 1922 – 1923, Helen a fost însoțită de fiul ei, Harry, cei doi au mers împreună prin junglă, călărind pe un elefant uriaș pe care scriitoarea l-a numit “Effie” în cartea sa. În vizitele ulterioare, autoarei i s-a alăturat prietena și colaboratoarea ei, graficiana Lucille Douglass.

Helen Candee

În 1925, Helen Candee s-a numărat printre cele nouă membre fondatoare ale Societății Femeilor Geografe, iar în 1935 – 1936, deși avea aproape 80 de ani, încă participa la conferințe în străinătate și publica articole științifice în revista National Geographic.

Venerabila supraviețuitoare a naufragiului vasului Titanic a murit pe 23 august 1949, la vârsta de 90 de ani, la casa ei de vară din York Harbor, în Maine.

 

Fotografia de profil: Disney/Everett / Rex Features, “Ghosts of the Abyss”, 2003

Sursa: Encyclopedia Titanica

DS TW
No comments

leave a comment