Ida Straus s-a născut pe 6 februarie 1849 la Worms, în Germania, și a fost a cincea fiică din cei șapte copii ai lui Nathan și a Wilhelminei Blun, familie care a emigrat în Statele Unite în căutarea unei vieți mai bune.
În 1871, s-a căsătorit cu Isidor Straus, un om de afaceri german de origine evreiască, și el emigrant în America, cuplul având șapte copii: Jesse Isidor Straus, care a devenit ambasador al Statelor Unite în Franța, Clarence Elias, o fetiță care a murit în copilărie, Percy Selden, Sara, Minnie, Herbert și Vivian.
Isidor și fratele său au fost proprietarii lanțului de magazine Macy’s, pe care l-au achiziționat în 1895 de la familia fondatorului, Rowland Hussey Macy, și, din acest motiv, bărbatul era deseori plecat cu afaceri, timp în care Ida se ocupa de creșterea și educația copiilor. Spre deosebire de alți oameni de afaceri de succes, Straus i-a fost fidel soției, iar când călătorea mai mult de 24 de ori, îi trimitea câte o scrisoare sau telegramă pe zi.
Ida și Isidor Straus și-au petrecut iarna anului 1911 – 1912 în Europa și au plănuit inițial să se întoarcă acasă cu o altă navă, dar au fost nevoiți să-și schimbe biletele, cumpărându-și în ultima clipă tichete la cabinele de clasa I ale vasului Titanic.
În noaptea de 14 aprilie 1912, imediat ce aisbergul a lovit carena navei, cei doi soți au fost văzuți stând lângă barca de salvare nr. 8, împreună cu servitoarea doamnei Straus, Ellen Bird. Deși ofițerul responsabil cu distribuirea pasagerilor a decis să le permită celor doi, pentru că ambii aveau peste 60 de ani, să se urce în barcă împreună cu domnișoara Bird, Isidor Straus a refuzat să se salveze atâta timp cât pe vas mai erau femei și copii.
Bărbatul și-a îndemnat soția să urce în barcă, dar Ida a refuzat, spunând: “Trăim împreună de mulți ani. Unde mergi tu, merg eu”, cuvintele venerabilei doamne fiind auzite de toți cei din jur. Isidor și Ida au fost văzuți ultima dată stând liniștiți braț la braț pe punte, în timp ce vasul se scufunda.
Când supraviețuitorii dezastrului au ajuns în New York la bordul RMS Carpathia, mulți pasageri, inclusiv domnișoara Ellen Bird, le-au povestit reporterilor secvența dramatică la care asistaseră, iar povestea fidelității doamnei Straus a impresionat întreaga lume. Rabinii au vorbit în sinagogi despre sacrificiul ei, ziarele în limba idiș au publicat articole care i-au lăudat curajul, iar evreii americani au fost fascinați de o melodie populară care prezenta povestea Idei Straus, “Dezastrul Titanicului”.
Trupul lui Isidor Straus a fost recuperat de salvatorii care au ajuns la locul tragediei la câteva ore după scufundarea vasului, dar cel al Idei nu a mai fost găsit niciodată. În memoria celor doi soți a fost ridicat un cenotaf la cimitirul Woodlawn din Bronx, iar pe inscripția acestuia scrie: “Multe ape nu pot stinge iubirea – nici inundațiile nu o pot îneca”.
Sursa:
Encyclopedia Titanica
