Destinul prințesei Maria Pia de Savoia pare desprins dintr-un roman în care gloria dinastiei căreia îi aparținea prin naștere s-a împletit nedrept cu tragediile personale. Fiică a regelui Victor Emanuel al II-lea, artizanul unificării Italiei, Maria Pia a fost educată în spiritul datoriei și al responsabilităților pe care le impunea apartenența la Casa de Savoia. Devenită regină prin mariajul cu Ludovic I al Portugaliei, admirată pentru inteligența, eleganța și implicarea în viața publică, suverana a traversat una dintre cele mai agitate perioade din istoria Europei.
Maria Pia a venit pe lume pe 14 februarie 1847 la Palatul Regal din Torino și a fost fiica lui Victor Emmanuel al II-lea și a Adelaidei a Austriei, care îi era verișoară primară suveranului. Sora ei, Maria Clotilde, a devenit soția unuia dintre nepoții lui Napoléon Bonaparte, iar frații au fost regi ai Italiei și ai Spaniei.
În ziua botezului, Papa Pius al IX-lea, care i-a fost naș, i-a dăruit Trandafirul de Aur, un cadou special care se oferă încă din secolul al XI-lea și care reprezintă Învierea lui Iisus Hristos, fiind o recunoaștere a serviciilor aduse bisericii catolice de familiile regale.
Pe 6 octombrie 1862, prințesa s-a căsătorit cu regele Ludovic I al Portugaliei, dar cei doi nu au avut o căsnicie fericită din cauza personalităților lor diferite. Suveranul a fost mai degrabă un om de știință, era pasionat de oceanografie și a investit sume mari din averea sa în finanțarea expedițiilor de cercetare care au străbătut oceanele lumii.
Datorită lui a fost fondat primul acvariu din Lisabona numit „Aquário Vasco da Gama”, care este deschis publicului și astăzi și este al doilea din lume ca mărime, dragostea pentru știință și cercetare fiind moștenită de cei doi fii ai săi.
La început, bărbatul a iubit-o pe Maria Pia, dar nenumăratele amante pe care le-a avut au făcut-o pe tânăra regină să intre în depresie. Suverana a devenit în timp cunoscută pentru extravaganța ei, dar și pentru munca de caritate.
Avea o obsesie pentru lux, petreceri, baluri și modă și, de exemplu, la balul mascat din 1865 și-a schimbat costumul de trei ori. Când Parlamentul portughez a discutat despre cheltuielile prea mari ale casei regale, Maria Pia a spus: „dacă vreți o regină, trebuie să plătiți pentru ea”, însă, în egală măsură, era cunoscută ca „înger al carității” sau „mamă a celor săraci”, pentru compasiunea și munca ei neobosită pentru cauze sociale.
Maria Pia și Ludovic au avut doi copii: Carlos I, care i-a succedat tatălui său și care, în 1908, a fost ucis de Carbonária, o mișcare revoluționară pro-republicană, și Infantele Afonso, Duce de Porto, care a devenit vicerege al Indiei. Pe 19 octombrie 1889, după decesul soțului ei, Maria Pia, devenită regină mamă, a rămas foarte activă și și-a continuat proiectele sociale, deținând o poziție dominantă la curte.
Eleganta suverană a fost devastată de durere în momentul asasinării fiului ei, Carlos I, și a nepotului, Luís Filipe, Duce de Braganza, pe 1 februarie 1908. Familia regală se întorcea de la Vila Viçosa la Lisabona, călătorise cu trenul la Barreiro și de acolo luase un vas cu aburi cu care a traversat râul Tagus, debarcând în centrul orașului. În drum spre Palatul Regal, trăsura deschisă în care se aflau regele și familia sa a trecut prin Terreiro do Paço, moment în care doi activiști republicani, Alfredo Costa și Manuel Buiça, au tras mai multe focuri de armă.
Regele a murit pe loc, moștenitorul, Luís Filipe, a fost rănit mortal, iar prințul Manuel, cel de-al doilea fiu, a fost rănit la braț. Cei doi asasini au fost uciși de gărzile de corp.
Foarte afectată de pierderile suferite, în timpul ultimilor ani petrecuți în Portugalia Maria Pia a apărut rar în public. Detronarea nepotului ei, Manuel al II-lea, prin revoluția din octombrie 1910, și instaurarea primei republici portugheze i-au fost aproape fatale. Bătrâna regină-mamă a părăsit țara împreună cu familia regală și a plecat în exil în Italia natală, unde s-a stins după doar câteva luni, pe 5 iulie 1911.
